Timp de aproape două săptămâni, Iașiul a strălucit, la propriu – Romanian Creative Week, un eveniment de amploare, ce se desfășoară pe multiple paliere creative, a ajuns la cea de-a treia ediție. Asta a însemnat peste un milion de spectatori, 1.000 de artiști & 100 de evenimente.
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2023/06/elle-iulie-2023_links-31.jpg)
Pe drumul de întoarcere de la Iași, drum pe care l-am parcurs tot cu trenul, în cel mai pur spirit Hercule Poirot, mi-am amintit o discuție pe care am avut-o acum peste 15 ani cu Diana Dondoe, care la momentul acela trăia la New York. Îmi povestea că a remarcat un fenomen interesant – toți oamenii cu care intra în contact și care făceau performanță în industria modei și-ar fi dorit să activeze pe scena artei contemporane, și viceversa.
Or, o chestiune foarte importantă pe care Romanian Creative Week a reușit să o planteze în spațiul local este aceea că artiștii au fost celebrați în egală măsură – de la designeri la muzicieni, de la fotografi la coregrafi, de la regizori la performeri, Iașiul a trasat o direcție comună, dar particulară, oferind publicului instalații, spectacole de arte vizuale, premiere de film, documentare, expoziții de fotografie, street dance, concerte, teatru-dans etc.
Dar, sigur, lucrul care m-a bucurat cel mai tare a fost catwalk-ul imens pe care s-au desfășurat peste 50 de show-uri de modă. M-a bucurat din mai multe motive – pentru că munca unor designeri, tineri sau consacrați, a ajuns în stradă, aproape de public, pentru că în ultimii ani prezentările de modă sunt o raritate și, desigur, pentru că mi-am reactivat acel spirit critic, atât de important în această profesie, care fusese adormit dintr-o lipsă de activitate – am menționat mai sus motivele.
Show-ul care a avut un impact puternic asupra mea a fost cel semnat de Lucian Broscățean, designerul care nu încetează să mă surprindă prin sensibilitatea incredibilă de care dă dovadă și prin atenția obsesivă pentru detalii – când spun detalii mă refer la muzică, un element vital, mai ales pentru o prezentare de modă, la castingul impecabil format din modele și peste 50 de ani și la styling-ul perfect echilibrat, perfect coordonat – poemul lui Viscontian e cu atât mai melodios cu cât Broscățean reușește să prindă din zbor anumite tendințe, ca și cum ai prinde fluturi într-o plasă, dar tendințele nu definesc sub nici o formă colecția, nu o domină. Elementul suprem este personalitatea lui puternică & raportul cu totul special pe care îl are cu femeile, amintind de aceeași grație ca o stare permanentă, exact ca în cazul unor creatori de forme precum Dior, Balenciaga sau Givenchy. Mi se pare tonic să constat că un designer reușește să fie relevant oferindu-le femeilor haine pe care să le poarte și ieri, și azi, și mâine, indiferent de presiunea complet inutilă a direcțiilor impuse de un segment social sau altul.