Rihanna e dintotdeauna o exceptie: acel gen de star care incalca toate regulile doar ca sa demonstreze ca poate si ca propriii fani o vor iubi si mai mult pentru asta.
Cand vorbesti despre Rihanna, nu are sens sa povestesti despre recorduri, statistici, premii. Cantareata din Barbados le are, oricum, pe toate (dintre ele, peste 200 de milioane de discuri vandute, opt premii Grammy, doua Brit Awards si chiar un Fashion Icon Lifetime Achievement Award venit din partea Consiliului Designerilor de Moda din America in 2014, cand Rihanna avea doar 26 de ani – o varsta destul de frageda pentru a face orice trofeu care contine cuvantul lifetime sa para o usoara ironie).
Dar, cu ea, nu e vorba despre nimic din toate astea. E, cum se zice de cele mai multe ori, ca o platitudine, despre atitudine. Si, clar, despre timbrul acela de mezzosoprana care ni s-a lipit de creiere din vremurile cand Umbrella rasuna de zeci de ori pe zi la orice post radio din lumea asta.
Si nici asta nu e tot. Pentru ca Rihanna, cu atitudinea despre care iti vorbeam mai devreme, refuza pur si simplu sa adere la vreun curent muzical sau la vreun squad de tinere vedete, cea mai recenta nascocire prin intermediul careia femeile vizibile in industria muzicala isi multiplica, intre ele, fortele. Pentru ca… ei bine, pentru ca nu are nevoie! Nu ca i-ar conveni de minune ceea ce se intampla azi in industria muzicala.
„As fi recunoscatoare daca oamenii m-ar considera parte a unui val de tinere femei care schimba industria, dar inca mai cred ca avem multe de facut. Intr-o buna zi, lumea asta va fi una a femeilor si pot doar sa sper ca voi avea si eu un efect pozitiv asupra lor. Dar nu ar sti sa spuna cum s-a intamplat schimbarea asta si de unde a venit valul – iar cand stai sa te gandesti ca, cu vreo douazeci de ani in urma, publicatiile muzicale abia daca aveau la indemana vreo PJ Harvey sau Courtney Love de pus pe coperta, iar acum media acopera fiecare miscare a unei intregi serii de vedete pop feminine care domina autoritar topurile, de la RiRi la Beyoncé, Lady Gaga sau Taylor Swift, vezi cat de lunga a fost calea pe care au parcurs-o ele.
Sau, cum zice Rihanna, „ce s-a intamplat pur si simplu. Muzica s-a intamplat, femeile s-au intamplat. Si perceptiile sociale s-au intamplat. Mai avem mult de muncit, o multime de batalii de purtat si castigat. Dar vom ajunge si acolo. Dar genul ei nu e, pentru Rihanna, decat un detaliu care o motiveaza si care ii da inca mai multa forta. Convingerile ei pe tema asta nu par sa poata fi zdruncinate prea usor. „Genul nu ar trebui sa fie nicicand o problema. Din pacate, inca mai este pentru unii. Femeile vor libertate, vor empowerment, vor speranta. Si, cel mai important, vor dragoste. Femeile vor toate lucrurile pe care le vreau si eu si nu ma tem sa spun asta in piesele mele. Muzica mea e o reflexie exacta a lucrurilor in care cred.
Cu toate astea, din ce in ce mai multe femei care activeaza in muzica (da, chiar si la nivelul Rihannei se intampla asta) sunt nemultumite de faptul ca marile festivaluri nu au femei cap de afis, un fenomen care arata ca, oricat de multe albume ar vinde aceste celebritati uriase si oricat spatiu ar ocupa in media sau in imaginarul colectiv, inca nu e suficient loc pentru ele pe marile scene ale lumii. „E adevarat, zice, „unele dintre festivalurile mari inca nu au femei headliners si asta e in mod cert o problema. Pentru ca femeile sunt foarte, foarte puternice! Sunt puternice si ambitioase, si au invatat cum merg lucrurile, urmand calea cea grea. Merita sa fie headliners. Sper ca situatia asta se va schimba. Dar inca mai avem nevoie sa ne dam seama cat de puternice suntem, de fapt.
Acum, Rihanna se afla in turneul ce promoveaza cel mai recent album al sau, Anti, lansat in ianuarie, numit de critici cel mai bun al sau pana la aceasta data. Atat in ceea ce priveste mesajul, cat si calitatile ei vocale, Anti e un album ce debordeaza de incredere, mai putin comercial decat precedentele, un proiect personal, haotic si hipnotizant, un amalgam captivant de stiluri si tonuri. Si un album curajos, dupa cum bine remarca Alexis Petridis, editor The Guardian.
Anti e, pentru Rihanna, cel mai personal material pe care l-a lansat pana azi. „E in mod clar un album greu. Mi-am varsat tot sufletul in fiecare dintre piesele de pe Anti, si e complicat sa faci asta, e dificil. Anti e definitoriu pentru ce sunt acum, pentru stadiul actual al calatoriei mele muzicale. Fiecare piesa e ca un tatuaj, nu pot scapa de ea. Cat priveste turneul, care va face un popas si in Romania pe 14 august, in Piata Constitutiei, „nu e nicicand plictisitor, dar e mereu epuizant si agitat. Pana la urma, asta e partea frumoasa a turneelor; oamenii, locurile, situatiile de pe drum ma inspira. Cand sunt in turneu sunt mereu ca intr-un carusel emotional, dar ma bucur de fiecare secunda si incerc sa tin ochii deschisi, sa nu imi scape nici cel mai mic lucru care imi trece prin fata. Dar nu ar sti sa zica daca ii place mai tare sa petreaca timp in studio sau sa calatoreasca in turnee. Incearca sa ia ce-i mai bun din ambele, sa se bucure si sa ramana creativa.
(Material realizat cu sprijinul Universal Music Romania. Multumim!)
Text: Ioana Ulmeanu
Foto: Inez & Vinoodh pentru Universal