ELLE DOSAR: Împreună pentru copaci

Azi, în lume, aproape 62.800 de incendii de pădure sunt detectate din spațiu, prin intermediul sateliților. În Amazon, Africa Centrală și Indonezia, printre altele, focul încă arde. Copacii sunt o parte esențială a vieții pe pământ. „În fiecare frunză se regăsește matricea unui copac mai bătrân, matricea viitorului nostru, forma întregii noastre istorii“, ca să cităm una dintre piesele lui Sting.

ELLE DOSAR: Împreună pentru copaci

ELLE a întâlnit câteva dintre cele mai entuziaste eco-celebrități, cele care luptă pentru cauza copacilor și care susțin că ar trebui să dăm o pauză pădurii și să îi returnăm niște oxigen, la schimb. Să respirăm împreună!

Compilat de Virginie Dolata & Emma Spreckley

Trudie Styler – producătoare de film, actriță și co-fondatoare Rainforest Foundation Fund

Cu 30 de ani în urmă, a co-fondat alături de soțul ei, Sting, Rainforest Foundation Fund. A făcut primii pași în direcția protejării pădurilor tropicale, cu mult înainte ca protejăm planeta să devină o expresie la modă. Și-a dedicat viața apărării pădurilor și populațiilor indigene, și mai are încă multe de făcut.

ELLE: Cum ai ajuns să creezi această organizație de mediu?
Trudie Styler: Am început cu Rainforest Foundation (acum Rainforest Fund) împreună cu Sting în 1989, după o vizită în Amazon în care ne-am întâlnit cu oamenii care trăiau acolo. Am plecat din Brazilia cu un mic avion Cessna și am zburat vreme de 5 ore, cu magnifica întindere de smarald a pădurii, complet intactă, desfășurându-se sub noi. Scara și magnitudinea naturii ne-au făcut să ne simțim umili, dar a fost o experiență care ne-a inspirat. Până când, în depărtare, am văzut fum și apoi uriașe incendii de pădure. A fost ca o perspectivă asupra paradisului și a iadului în același timp, una dintre cele mai prețioase resurse ale naturii era asediată. Odată ce am aterizat, juxtapunerea aceasta s-a extins. Aveam parte de scene idilice, în care oamenii și natura trăiau în armonie, femei însărcinate se îmbăiau în ape curate ca cristalul, copiii mâncau fructe direct din copaci, bărbații pescuiau. Dar jumătate de oră mai departe, acolo unde pădurea fusese distrusă, peisajul era complet diferit.

ELLE: Ce sau pe cine ați descoperit?
T.S.: Populația Xavante făcea parte dintre multele grupuri de indigeni care au avut de suferit. Purtau haine occidentale murdare și erau foarte suspicioși în ceea ce ne privea. Teritoriul lor fusese devastat, iar în lipsa copacilor nu mai aveau nici un adăpost, ascunzându-se în colibe de tablă de soarele arzător. Coliba despre care vorbesc era așa-zisa școală, construită de o companie italiană care exploata petrol, ca un schimb extrem de inechitabil pentru dreptul de a fora pe teritoriul Xavante. Fuseseră oameni mândri, cu ritualurile și dansurile lor – cu modurile lor de viață străvechi. Dar naivitatea lor fusese abuzată, inocența lor fusese furată, și cel mai prețios lucru, pământul lor, le fusese luat și distrus.

ELLE: Care a fost gândul cel mai de impact cu care te-ai întors acasă?
T.S.: Am petrecut ceva timp și cu populația Kayapo, al cărei lider, Șeful Raoni, ne-a cerut să transmitem un mesaj despre pădurile în flăcări lumii întregi. Avertismentul lui era: „Este foarte mult fum. Oamenii mei sunt foarte bolnavi. Dar orice s-ar întâmpla în pădurea mea azi va afecta ce se întâmplă pe pământurile voastre mâine.” Cât de mare dreptate avea… Rugămintea personală a lui Raoni era ceva ce nu am putut să ignorăm, așa că l-am ajutat să ducă acest mesaj lumii, luându-l alături într-un turneu. 32 de ani mai târziu, oprirea distrugerilor și a exploatărilor nesustenabile ale pădurilor lumii e un scop mai important ca oricând. Ne așteaptă o schimbare climatică ireversibilă, iar protejarea pădurilor ar putea face diferența în viitor.

ELLE: Care sunt actualele scopuri și proiecte ale organizației?
T.S.: Munca Rainforest Fund se concentrează pe protejarea drepturilor omului și a pământului populațiilor indigene – ei sunt, până la urmă, gardienii pădurilor, cei mai în măsură să-și protejeze teritoriile, cei mai dispuși să susțină un stil de viață care hrănește și menține această parte vitală a ecosistemului planetei. Fondurile de anul acesta vor susține proiecte în 13 țări din toată lumea – Congo, Uganda, Kenya, Republica Centrafricană, Guyana, Brazilia, Peru, Ecuador, Costarica, Indonezia, Filipine, Borneo și Papua Noua Guinee. În fiecare an, organizația răspunde în timp real nevoilor și provocărilor comunităților indigene pe care continuăm să le susținem.

ELLE: Ce înseamnă asta?
T.S.: Include apărarea teritoriilor ancestrale, suport juridic pentru a deturna invadatorii, training pentru chestiuni legate de mediu, supravegherea permanentă a teritoriului, blocarea invaziilor și braconajului, a industriei petrolului și miniere, conectarea celor tineri cu rădăcinile lor culturale, promovarea drepturilor femeilor, protejarea indigenilor care își apără drepturile, aducerea infractorilor în fața justiției… dar și ajutor de urgență în timpul incendiilor generate de schimbări climatice, care au condus la o daună ireversibilă în termeni de biodiversitate, și, firește, susținere împotriva Covid.

ELLE: Care este cel mai rău lucru căruia i-ai fost martoră?
T.S.: În 2007 am mers în Ecuador, în provinciile Orellana și Sucumbios din Amazonul de Nord, unde sunt cele mai multe surse de țiței ale țării. Acest pământ a fost exploatat pentru petrol din anii 60, ceea ce a rezultat în 2.700 de kilometri pătrați de pădure otrăvită. Texaco – acum Chevron – a deversat în mod deliberat 68 de miliarde de litri de deșeuri toxice pe parcursul exploatării, și a refuzat să readucă pământul la un stadiu sănătos. Populațiile care trăiesc în cele două provincii sunt destul de izolate și foarte sărace. Dar ce am văzut acolo este mult mai rău decât sărăcia. Am văzut râuri și izvoare care duhneau a țiței, am văzut recolte eșuate, animale pe moarte, și mulți oameni foarte bolnavi. Ratele cancerului, bolilor respiratorii, ale defectelor din naștere, ale pierderilor de sarcină sunt toate excepțional de mari și multe, și sunt un rezultat direct al utilizării apelor poluate cu metale grele și hidrocarburi. Am întâlnit-o pe Maria Garafolo, o mamă de 38 de ani, suferind de un cancer al uterului. Mi-au arătat izvorul din care își luau apa – mirosea a țiței. Animalele pe care le creșteau pentru a le vinde la piață mureau în acest mediu toxic. Și în vreme ce animalele și oamenii și recoltele mureau, Chevron a explicat fără rușine că rata cancerelor și a altor boli prin lipsa igienei personale.

Citește continuarea în ELLE IULIE 2021!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle