Cărți și realități

Înainte de plecarea în vacanță am intrat într-o librărie, plec în general cu două cărți după mine, să am un back-up în caz că prima alegere nu funcționează.

Mi s-au oprit ochii pe Siria. Țara care ne-a fost casă. Din multe motive. Primul este că vreau să înțeleg „de ce”… Mă rog, să aud și alte puncte de vedere, poate de la cineva fără miză politică. Și un alt motiv ar fi că regret în continuare că am întârziat să vizitez această țară până când a fost prea târziu (așa încât, măcar să citesc mai mult despre cultura ei, să aud povești despre oameni, cu oameni). N-am cumpărat cartea, nu mi s-a părut potrivită pentru mood-ul de vacanță. Ca și cum ai putea să fii vreodată pregătit sau în dispoziția necesară pentru a citi despre suferință. Și iată că Siria nu m-a ocolit cu totul.

Când am primit din redacție interviul realizat de Ioana Bâldea Constantinescu (mi s-a părut de-a dreptul extraordinară coincidența pentru că, după ce „am renunțat” la cartea Siria. Țara care ne-a fost casă, am întrebat vânzătoarea dacă are Nautilus, cartea Ioanei, și răspunsul a fost negativ) nu mi-a venit să cred. Cu cine crezi că era interviul?! Cu Alia Malek, autoarea cărții Siria. Țara care ne-a fost casă. Un interviu luat de o scriitoare/jurnalistă unei jurnaliste/scriitoare.

Merită să-l citești și merită să le citești cărțile! Nu trec mai departe fără să-ți spun că această frază din interviu mă bântuie și acum: „Înțeleg importanța poveștilor. Îi înțeleg pe cei care suferă, înțeleg felul în care viața omului e considerată mai mult sau mai puțin valoroasă în funcție de cultura din care vine”. Uitându-mă în jur, nu o pot contrazice, mereu au fost și sunt în continuare diferențe.

Știu că e vară și că mood-ul e altul, dar realitatea e mai puternică decât orice, și dacă ce se-ntâmplă în Siria sau Ucraina nu sunt subiecte la care vrei să te gândești acum, cu siguranță noile decizii ale Curții Supreme din America în privința avorturilor și, implicit, drepturilor femeilor (care ar putea să treacă Oceanul mai devreme sau mai târziu, cum s-a întâmplat deja în Polonia) ar trebui să nu ne lase să dormim prea liniștite! (Un material pe această temă este semnat de Ioana Ulmeanu, poate cea mai mare și constantă activistă pe care o cunosc, la pagina 58).

O vară liniștită vă doresc!

Roxana Voloseniuc REDACTOR SEF

Instagram: @roxanavoloseniuc

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro

Roxana Voloseniuc