Interviu cu actrita Ioana Flora – „Am crescut printre oameni mari“

In urma cu 11 ani, debuta in Marfa si banii, filmul-manifest al noului val din cinematografia romaneasca. Anul acesta, sustinuta de Institutul Cultural Roman din Berlin, actrita a fost singura romanca selectionata in Talent Campus, la Berlinale. Ioana ne-a vorbit despre noile sale proiecte in teatru si film.

Semeni cu Juliette Binoche', ii spun Ioanei, acum, ca am ocazia sa o vad mai de aproape, intr-o cafenea, savurind cu egala placere o limonada si un cheese cake. „Multumesc! Mi s-a mai spus ca seman cu ea, ceea ce ma flateaza si ma bucura in egala masura, pentru ca imi place foarte mult Juliette Binoche. Ii admir talentul si felul in care isi abordeaza personajele, cu o naturalete extraordinara. Are o autenticitate care te face sa crezi ca nu joaca nimic, ca e acolo. Aproape ca o vezi cum se inroseste. Asta mi se pare important la un actor. Am avut ocazia sa o cunosc acum, la Berlin…'

Ioana Flora (37 de ani) a fost unul dintre cei douazeci de actori selectati din peste patru sute din lume pentru a participa la Berlinale Talent Campus, un program de workshop-uri organizat anual in cadrul Festivalului de Film de la Berlin, prezenta sa fiind sprijinita de ICR Berlin. Pe linga intilniri importante pe care le-a avut cu personalitati din lumea cinema-ului, cum a fost cea cu Tony Gatlif, Jean-Louis Rodrigue, Khristof Konrad, Ioana a avut ocazia sa isi caute locul in peisajul european.

„Am inteles ca in Europa exista deja un sistem de agentii bine pus la punct, care sprijina actorul. In Romania se intimpla asta doar de ceva vreme. Dar ma bucur ca se intimpla. Ma bucur ca a devenit normal sa ai un publicist care se ocupa de tine sau un designer care te sfatuieste si ajuta atunci cind ai nevoie de el. In felul asta eu, ca actor, pot sa ma gindesc strict la meseria mea. Ma gindesc la momentul Marfa si banii, la prezenta noastra la Cannes, in sectiunea Quinzaine des Réalisateurs, trei actori tineri, debutanti... Daca eram intr-o tara cu un sistem care functiona bine inca de pe atunci, imediat ar fi aparut o echipa de oameni care sa ne propuna sa lucreze cu noi. Nu vreau sa ma pling, dar ani de zile am avut senzatia ca o iau de la capat. Pentru fiecare rol nou trebuia sa dovedesc iarasi ce pot sa fac, desi am debutat cu rol principal, am continuat tot cu rol principal…'

Inceputul tuturor

Momentul Marfa si banii ramine unul de rascruce in cariera Ioanei, asa cum a fost si pentru actorii Dragos Bucur, Alexandru Papadopol, regizorul Cristi Puiu si pentru filmul romanesc in general. Dar sa aflam mai intii cum a ajuns Ioana sa joace rolul lui Betty din film. Dupa debutul in teatru, la Piatra Neamt, unde a jucat timp de doi ani sub indrumarea regizorului Vlad Mugur, Ioana se intoarce la Bucuresti in cautare de noi proiecte actoricesti. Intimplarea face ca, aflindu-se pe holurile facultatii UNATC, privirea sa ii cada pe o fituica pe care scria ca se cauta doi actori si o actrita pentru un film de lungmetraj.

„Era ca si cum cineva iti spune ca, daca te duci acum la bar, o sa primesti pe loc cinci milioane de lei, atit de neverosimil parea. Lumea filmului era una destul de inchisa, era foarte greu sa patrunzi in ea, asta am simtit pe toata perioada facultatii. Plus ca nu mi se parea ca am un fizic iesit din comun, nu credeam in povestile alea cu fete gasite la piata si transformate in top-modele peste noapte. Asa ca m-am bucurat ca se dadea, in sfirsit, o proba, deschisa pentru toata lumea. Nici nu stiam ca cel cu care stateam de vorba e Cristi Puiu. M-a pus sa injur in sirbeste…

Dupa vreo luna si jumatate am dat o noua proba cu alti baieti, proba pe care am simtit ca am ratat-o. Dupa citeva zile, Cristi m-a chemat din nou si am jucat scenele cu Dragos (Bucur) si cu Papi (Alexandru Papadopol). La sfirsit ne-a aratat filmarea si ne-a anuntat ca luasem rolurile. Am iesit in strada, ne-am imbratisat si am inceput sa sarim in sus de bucurie. Asta a fost de fapt inceputul tuturor – si al lui Cristi, si al lui Papi, si al lui Dragos, si al meu, si al filmului nou romanesc.'

Fara nici un fel de experienta in actoria de film, tinerii si-au pus toata increderea in regizorul lor, iar Ioana nu a facut exceptie. „Ma recunosteam in cerintele lui Cristi. In filmele pe care le vedeam, pe alocuri, simteam cind eu as fi jucat o scena altfel, nu stiam neaparat cum, dar altfel. Cert este ca imi doream foarte mult sa fac film. Si atunci am inceput lucrul cu Cristi.

Mi-am recunoscut sistemul de valori in ceea ce ne cerea el. Pentru mine era o autoritate. Era foarte exigent, pina la cele mai mici detalii. In timpul repetitiilor era mai relaxat, dar la filmari era foarte exigent. Insa felul lui de a gindi filmul, jocul actorului, cum exprimi un personaj, ce e in spatele cuvintelor pe care le spune, toate lucrurile astea mi-au ramas foarte adinc intiparite in minte. Din experienta Marfa si banii am invatat ca dintr-o scoala, care nu exista propriu-zis in facultate in anii aceia. Sint in continuare fan Cristi Puiu. Nu poti sa nu respecti personalitatea artistica a celui care te-a descoperit, care te-a ajutat sa te exprimi, care te-a deschis.'

„Mie imi trebuie antrenament

De la momentul Marfa si banii se implinesc anul acesta 11 ani. O intreb pe Ioana daca simte ca a dat tot ce a putut ca actor in acesti ani. „Nu pot sa ma pling ca n-am jucat. In afara ochiului publicului larg, eu cam tot timpul am facut ceva, fie ca a fost serial de televiziune, fie ca a fost alt film de lungmetraj, fie ca am facut teatru. Mereu m-am scolit, m-am autoeducat, am cautat sa cresc. Eu sint genul de actor care considera ca experienta, fie ea mai calitativa sau mai putin calitativa, e importanta. Mie imi trebuie antrenament.'

Un alt rol care i-a adus, atit ei, cit si colegei de filmare, Maria Dinulescu, premiul pentru cea mai buna interpretare feminina la Festivalul de Film de la Salonic, a fost cel din Pescuit sportiv in regia lui Adrian Sitaru. Anul acesta, va aparea pe marile ecrane si filmul Domestic, rezultatul unei noi colaborari intre actrita si regizorul Adrian Sitaru. „Adrian e un tip foarte calm, ai mereu o senzatie de siguranta pe care ti-o da calmul asta al lui, chiar si atunci cind e criza de timp, chiar si atunci cind nu iese, cind trebuie inventata o replica sau o situatie care sa conduca mai departe. Am lucrat cu Adrian si la doua filme de televiziune si acum la Domestic, unde joc o femeie blinda, rabdatoare, miloasa. Ce ma bucura e ca Adrian nu m-a luat ca pe un cliseu, m-a ales de fiecare data pentru lucruri diferite pe care le voia de la mine si am jucat personaje diferite. Nu s-a temut sa ceara de la actor altceva de fiecare data.'

Pe linga rolul din Domestic, Ioana va aparea anul acesta in mai multe productii autohtone la care a luat parte in ultima vreme. O vom vedea in Fotografii de familie, in regia lui Andrei Kohn, dar si pe scena Teatrului Odeon, in piesa Gradinile Groazei. Chiar in zilele intilnirilor noastre, repeta pentru o piesa noua ce se va juca la Godot Cafe-Teatru, intitulata Ciao, bella!

Undeva intr-o cladire din Cotroceni, cele trei actrite – Ioana Flora, Catalina Mustata si Clara Flores – isi repeta pe rind rolurile, in asteptarea regizoarei Antoaneta Zaharia. „E o piesa despre trei femei, trei prietene, trei destine diferite, scrisa si regizata de Tony. Vreau sa vad ce inseamna sa joci intr-un spatiu mai neconventional, care te solicita altfel decit un spatiu teatral clasic, unde te poti astepta ca spectatorul sa ti se adreseze chiar, unde vom vorbi direct cu publicul. Sint trei monoloage in genul unui confesional. Asta ma si atrage foarte tare. Mai mult, aici nu mai e disciplina aceea care exista intr-un spatiu clasic de teatru. Poti sa te trezesti ca spectatorii vorbesc cu tine in timpul piesei. Se bucura foarte tare cind ii implici in spectacol.'

Fotografii de familie

Teatrul si actoria nu pareau sa fie insa destinul tinerei absolvente a unui liceu de arhitectura, venita impreuna cu familia in Romania, imediat dupa Revolutie. Nascuta din parinti romani in Banatul sirbesc, Ioana are parte de o educatie complexa inca din primii ani ai vietii. Mama, profesoara de franceza, are grija ca fetita sa ia lectii de pian, balet si engleza, iar tatal, cunoscutul poet optzecist Ioan Flora, aduce in casa intelectuali de talia lui Geo Bogza sau Nichita Stanescu. „Mi-am petrecut copilaria la serate literare si lectii de pian. A fost o copilarie destul de boema. Eram singura la parinti si regret si acum ca n-am avut frati sau surori. Mi-a lipsit chestia asta de gasca. Dar am crescut printre oameni mari si vedeam lucruri care iti ramin pe retina toata viata.'

Scoala a urmat-o in limba sirba, dar acasa se vorbea limba romana literara. Dupa decizia tatei de a se muta in Romania, vine si rindul Ioanei sa ia o decizie la fel de radicala. Desi se inscrie la facultatea de arhitectura, in ultima clipa se razgindeste si da la actorie. „Ai mei au fost socati, tata a fost foarte vehement. Asta pentru ca o meserie artistica presupune un anumit risc, un grad de «seismicitate» si ei nu stiau daca fata lor are sau nu talent. E riscant sa ai vise si dorinte si sa nu ai potentialul necesar sa ti le indeplinesti. Dupa care, timp de patru ani, au inceput sa capete incredere in traseul meu actoricesc. Tata mi-a zis ca trebuie sa invat foarte mult pentru ca sint toba de carte copiii de aici. «Trebuie sa inveti de zece ori mai mult decit ei», imi spunea el. Dar n-am avut niciodata un sentiment de inferioritate. Partial limba a fost o bariera, pentru ca aveam un usor accent la care a trebuit sa lucrez citiva ani buni. Cinci ani de zile gindeam totul in limba sirba si traduceam in romana. Ma uitam la stiri foarte mult si ascultam muzicalitatea limbii. Aici m-au ajutat foarte mult lectiile de pian. Acum sint bucuroasa ca am doua limbi materne si ca le stiu pe amindoua la modul la care nu isi da nimeni seama daca am trait aici sau acolo.'

Ioana este mama a doi gemeni de 3 ani, pe nume Luca si Sasa. O intreb daca maternitatea i-a afectat cariera de actrita, avind in vedere ca primii doi ani din viata copiilor i-a petrecut exclusiv cu ei. „E o chemare fara drept de apel la maturizare si responsabilizare. Daca pina la 30 de ani ai stat si ai privit cerul, ai cintarit varietatea de posibilitati pe care ti le da viata, te-ai obisnuit cu tabieturi… deodata, constati ca timpul nu mai e al tau. N-a fost usor, si asta cam pina la doi ani, cind am inceput sa imi intru in ritm. Daca inainte nu aveam un program prestabilit si luam fiecare zi asa cum venea, acum nu-mi mai permit sa fac asta. Determinarea mi-a venit odata cu copiii. Acum, cind ma duc la probe, nu mai am timp de nesigurante. Ma duc sa iau proba. Bine, asta nu presupune de fiecare data si reusita. (ride) Plus ca mi s-a activat acest al optulea sau al citelea simt avem noi femeile, acela al maternitatii, fara de care eu, personal, simt ca n-as fi completa. Am senzatia ca m-am regasit pe mine. }i-am zis ca eu am suferit ca nu am crescut cu frati si surori, si acum am o familie asa mare! Tot timpul se intimpla ceva. Am o viata plina.'

Alina Baisan
Fotografiile au fost realizate cu sprijinul Institutului Cultural Roman din Berlin, in cladirea institutiei. Multumim pentru colaborare!
Foto: Christian Schwarzenberg; Vestimentatie: Rhea Costa; Make-up: Christa Raquè

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro