Resentimentele față de partener te copleșesc? Ce fel de beneficii îți oferă ele încât eviți rezolvarea problemei?

Resentimentele sunt destul de greu de dus, dar beneficiile secundare care le mențin sunt mai mari decât disconfortul resimțit.

Ce înseamnă beneficii secundare care mențin un simptom, un comportament? De exemplu, episoadele de anxietate puternică, în care partenera nu mai poate merge singură la medic, la cumpărături, vrea să fie însoțită permanent de soțul său, deoarece se teme că i se face rău pe stradă și leșină. Nici nu vrea un tratament medicamentos pentru anxietate, iar în terapie învață strategii de gestionare a anxietății dar pe care nu le aplică.

De ce? Pentru că cel care o însoțește acum peste tot, partenerul de viață, în ultimul timp devenise foarte distant, poate chiar într-un moment de furie îi spusese că se gândește din ce în ce mai serios la divorț. Și iată cum ceva care e chinuitor, anxietatea, vine la pachet cu un beneficiu foarte puternic, și anume prezența soțului acum grijuliu și implicat. Iar ambivalența își face simțită prezența: cum să renunț la ceva care îmi afectează viața, dar din care am atât de mult de câștigat? Același mecanism este valabil și pentru resentimente.

Mijlocul de control

Resentimentele te poziționează cumva superior față de partener, sau cel puțin aceasta este percepția. Ești supărată, te tot gândești la cele întâmplate, i le reproșezi constant și poziția din care o faci este una de dominare, de putere, de superioritate. Expresia populară a-i vorbi cuiva de sus reflectă foarte bine raportul respectiv. Îi vorbești de sus deoarece el a greșit și tu nu, ai un avantaj, o strategie de control și manipulare. Dinamica poate că și obține temporar obediența partenerului, căci vinovăția este un instrument puternic.

Doar că obediența aceasta este un mod de a face față care apoi se schimbă cu alt mod de a face față, precum detașarea emoțională, apoi poate atacul. Ce lipsește din ecuația relațională? Tocmai acea discuție sensibilă, bazată pe vulnerabilitate, în care să spui cum te-ai simțit când partenerul a făcut greșeala, ce ai avea nevoie de la el, partenerul chiar să își asume cele întâmplate, să le regrete real, să găsiți soluția pentru viitor pe care să o respectați amândoi sau cel care trebuie să implementeze schimbarea, ori tipul de schimbare pe care e necesar să îl facă fiecare.

Atenția

Resentimentele și exprimarea lor să fie o modalitate de a atrage atenția. Similar copiilor care sparg geamurile la școală și pentru care atenția negativă tot o formă de atenție este, în care să se simtă și ei văzuți. Ventilarea resentimentelor te face vizibilă, îți dă o voce, atrage compasiunea prietenelor, familiei, creează o iluzorie conexiune emoțională. Căci nu aveți cum să vă conectați real când tu te raportezi dintr-o mască.

O formă de evitare emoțională

E mai simplu să te plângi și să existe resentimentul, râca, decât să depui efort activ la construirea și repararea relației. Iar scenariul pe care mergem este acela în care partenerul este responsiv, iar responsabilitatea relației o lași în întregime pe umerii săi. În scenariul în care partenerul nu este deloc atent la tine și la nevoile tale, în care nu ține cont de ce îi spui și nu îl interesează efectul faptelor sale asupra ta, ventilarea resentimentelor este cumva o modalitate și de a te izola de ce simți cu adevărat. Te detașezi astfel tocmai de propriile tale emoții și de ce anume ai avea nevoie. Rămâi blocată fără a decide ce e bine cu adevărat pentru tine și a acționa în consecință.