Probleme care pot apărea când vreți să exersați gratitudinea în cuplu sau să le insuflați copiilor spiritul recunoștinței

Știți cât de importantă este gratitudinea și vreți să aveți o rutină specifică în manifestarea ei. Dar, oare, cum puteți greși?

Gratitudinea este un aspect al interacțiunii dintre voi la care nu vreți să renunțați. Poate că încă de la începutul relației a reprezentat un punct pe lista regulilor în cuplu, poate că pe măsură ce au trecut anii, lunile, v-ați orientat mai mult către dezvoltare personală ați ales gratitudinea, recunoștința ca un instrument activ, conștient de cultivare a conexiunii în cuplu. Știți că e necesar să munciți activ la relație și că a vă arăta recunoștința este o bucată mică dar importantă din această muncă. Iar cu toate aceste intenții bune în tolbă, pot exista erori care să nu vă permită să atingeți obiectivul propus.

Atenție la exprimare

Puteți cădea ușor în capcana evitării când exprimarea gratitudinii este făcută nenatural, bombastic, artificial, într-o manieră care nu vine la îndemână. Fraze elaborate, ca și cum sunt recitate din cărți, gesturi, atingeri prea protocolare sau care ar fi desprinse dintr-o piesă de teatru. Când se simte așa, te poți simți și stingher, rușinat, lipsit de autenticitate, și nu-ți vine să mai faci, să îți exprimi gratitudinea. Dacă o primești și în maniera tocmai descrisă e posibil ca mesajul frumos și bun nici să nu ajungă la tine, să nu-l integrezi chiar dacă e spus din suflet și nu te îndoiești de autenticitatea sa.

Toate acestea sunt valabile la adulți, dar și la copii sau adolescenți când vrem să facem manifestarea recunoștinței un lucru uzual în familie. Deci o mângâiere, o îmbrățișare simplă, un mulțumesc mult chiar dacă pot părea banale au mai multe șanse să fie auzite și primite. Dar varianta cea mai eficientă este pur și simplu de a discuta în familie sau în cuplu cum anume v-ar plăcea fiecăruia să primiți recunoștința și ce este de evitat conștient. Iar în ceea ce privește copiii, ceea ce le arătați, le oferiți exemplu prin modelare, are cea mai mare importanță.

Recunoștința ca armă

Să faceți comparație între copii, să faci tu o comparație între cineva din familie, un prieten și partener alterează mesajul gratitudinii și e de fapt un atac mai mult sau mai puțin subtil la adresa celui de care ești nemulțumită. Nu e util nici dacă faci comparație între comportamentul de acum al persoanei față de care îți manifești gratitudinea și comportamentul pe care l-a avut cu 1 lună sau 3 luni în urmă. Din nou pornești de la premisa bună de a mulțumi pentru ceva, de a sublinia că ai văzut efortul, dar apoi intervine critica ce distruge tot mesajul pozitiv anterior. Ca atare: mulțumesc mult pentru ajutorul dat cu…, a contat enorm pentru mine. Și atât!

Măsurarea evoluției

Dacă sunteți oameni foarte organizați, orientați către performanță, dezvoltarea gratitudinii poate intra sub imperiul perfecționismului, al presiunii sau fricii de a nu face suficient. Nu mai este despre conectarea emoțională, ci despre de câte ori ne-am manifestat recunoștința săptămâna asta, cu x% mai mult decât săptămâna trecută. Raport, grafic, evoluție, nu simțire, un fel de job în familie din sfera dezvoltării personale, nu intimitate emoțională reală.