Partenerul îți face mereu pe plac? Ce greșeli să eviți când vrei să îi corectezi acest comportament care te enervează teribil

Dacă la un moment dat ți se părea flatant, faptul că partenerul îți face pe plac și nu are nicio opinie e deranjant, dar și cumva încurajat de tine.

La începutul relației faptul că partenerul îți făcea pe plac părea ideal. Îți respecta preferințele, te lăsa pe tine să alegi restaurantul, activitățile făcute împreună, destinația de vacanță, filmul pe care îl vedeați acasă pe canapea, chiar modul în care vă organizați viața de zi cu zi. Luni sau ani de zile după această etapă de lună de miere, acest comportament te irită de-a dreptul. Și ai impresia că partenerul nu are opinii proprii, că evită orice dezacord, că întreaga responsabilitate a deciziilor, de orice natură sunt ele, cade pe umerii tăi. Ok, ai încercat să schimbi această dinamică, dar oare nu a produs exact efectul opus? Critica, presiunea sau ironia nu vor transforma pe cineva într-o persoană mai asertivă. Dimpotrivă, îi vor întări tendința de a evita conflictul și a rămâne în general în același mod de a face față.

Ce se întâmplă cu partenerul tău?

O persoană care își sacrifică frecvent propriile dorințe, nevoi, alegeri nu este lipsită de personalitate, de identitate. Căci acest comportament este un mecanism de adaptare care blochează vizibilitatea acelei identități. Poate că partenerul a crescut într-un mediu în care exprimarea propriei păreri era pedepsită și nu era permisă. Poate a avut relații în care orice conflict se termina cu amenințări de despărțire, cu respingere fizică, tratamentul tăcerii. Poate că se vede valoros doar dacă îi mulțumește pe ceilalți. Rămânând în furie sau într-o poziție de superioritate nu vei mai putea fi empatică, nu îi vei mai vedea vulnerabilitatea și teama de a nu pierde relația, felul în care el nu se simte în siguranță în relație cu tine.

Ce se întâmplă cu voi?

Deși nu ți-ai dorit asta, sunt mari șanse ca prin dinamica voastră relațională obișnuită să vă hrăniți reciproc niște tipare și mecanisme nesănătoase. Tu de a face prea mult, de a prelua controlul, ceea ce îl menține și pe partener pasiv, fără inițiativă. Cum el nu face, te ocupi tu. Și vă învârtiți în aceeași buclă. Atunci când a fost proactiv oare ce răspunsuri a primit din partea ta? A fost încurajat, ai fost entuziasmată, l-ai susținut? Sau mai degrabă s-a lovit de critică, invalidare, umilire? Și să nu uităm de castrarea emoțională a partenerului și efectele ei nefaste, inclusiv, evident, la nivel sexual.

Fără critică

Nu ai niciodată o părere. Ești prea moale. Nu pot decide mereu doar eu. Ai putea măcar o dată să mă contrazici. Nu ești bărbat. Sau alte exprimări similare prin care vrei să-l stimulezi să fie mai ferm. Dar mesajul pe care îl primește este că nici măcar atunci când încearcă să fie un partener atent nu este suficient de bun. Și în loc să devină mai asertiv, se simte și mai nesigur și va încerca și mai mult să îți facă pe plac, tocmai pentru a repara situația.

Nu-l testa

Asta intră la capitolul jocuri psihologice, strategie care nu ajută nicicum o relație sănătoasă și nu contribuie la schimbarea reală, pe termen lung. Oprește-te când e tentant să-i spui intenționat o opinie controversată, vrei să alegi ceva ce știi că nu îi place sau să-l întrebi de mai multe ori dacă este sigur că este de acord cu tine. Dacă va răspunde afirmativ, atunci vei concluziona iar că nu este autentic, nu are coloană vertebrală ori un alt șir de etichete negative. Aceste teste îi creează partenerului tău anxietate, și va considera că orice răspuns dă este greșit. Relația se transformă astfel într-un examen permanent, nu într-un spațiu sigur în care poate învăța să-și exprime preferințele.

Când iei tu deciziile…

… pe moment, economisiți câteva minute și ceva energie. Pe termen lung însă, îi transmiți că nu este nevoie să participe activ la luarea acelor decizii. Astfel, fără să îți dai seama, consolidezi exact comportamentul care te deranjează și nu vă antrenați niciunul abilitățile de negociere.

Încurajează autenticitatea, nu opoziția

Scopul nu este ca partenerul să înceapă să te contrazică doar pentru a demonstra că nu este un pleaser. Încurajează-l atunci când își exprimă sincer preferințele, chiar dacă sunt diferite de ale tale. Dacă vezi că își asumă o opinie proprie, evită să îl pedepsești prin ironii sau retragere emoțională. Are nevoie să învețe că dezacordul nu pune relația în pericol. Absența conflictului nu înseamnă neapărat că relația este echilibrată. O relație sănătoasă include și diferențe de opinie, negocieri și momente în care fiecare își exprimă sincer dorințele. Dacă unul dintre voi spune mereu da, cum vrei tu, relația riscă să devină una serios dezechilibrată, chiar dacă la suprafață pare liniștită.