Miclosoara, un sat transilvanean desprins din povesti

Intr-un sat pierdut printre dealuri, timpul pare sa se fi oprit in loc intr-o epoca mai blinda, cind viata oamenilor si cea a naturii nu se despartisera inca de tot. Aici vin sa-si petreaca vacantele oameni pentru care adevaratul lux sta in simplitate si autentic. de Mihaela Frank

Iata-ma, asadar, la inceput de vara, in drum spre Miclosoara (sau Miklosvár, asa cum suna numele satului in limba localnicilor unguri). Un drum ingust si destul de vag semnalizat, care pare facut anume sa tina invazia turistica de masa la distanta, ca mai toate so­selele românesti care se inde­par­teaza cit de cit de drumurile nationale. Insa cei care se incapatineaza sa ajunga acolo vor fi recompensati cu virf si indesat.
Premiul este chiar locul in sine, un loc care te face sa te simti pri­vilegiat, ca si cum ai fi descoperit o comoara: o Transilvanie altfel decit in cliseele mai sus pomenite, un loc de o frumusete coplesi­toa­re, in care timpul a schimbat prea putin lu­cru­rile in ultima suta de ani – case din piatra si lemn, cu ziduri si porti inalte, din lemn ornamentat, care nu te lasa sa arunci o privire in curte, drumuri nepavate, apa scoasa din fintini, oameni care inca isi lucreaza pamintul cu ajutorul cailor sau, in cel mai bun caz, im­part intre ei un tractor obosit, ramas de pe vremea colectivei.

Majoritatea sint oameni in virsta, caci foarte putini tineri isi mai gasesc implinirea, in zilele noastre, in viata la tara. si totusi, exista oameni pentru care un sat ca Miclosoara este raiul pe pamint. Unii dintre acestia sint turistii (in special cei veniti de de­parte), care savureaza din plin aceasta in­cursiune in trecut, modul de viata simplu si co­muniunea cu natura. Dar mai sint si oameni care vin acolo nu doar pentru o vacanta sau un week-end, ci pentru a ramine. Mai mult decit atit, pentru a incerca sa ajute la conservarea traditiilor locului si a unui stil de viata pe cale de a se pierde.

Unul dintre acesti oameni este contele Tibor Kálnoky. Prezenta sa in Miclosoara se datoreaza vechiului conac de vinatoare al familiei, o cladire odinioara impunatoare, cu o arhitectura care combina stilurile baroc, re­nas­centist si neoclasic, pe care a gasit-o, cind s-a intors in tara, intr-o paragina de­zo­lanta. Du­pa ce au confiscat conacul, comunistii l-au transformat in camin cultural, iar anii de fo­lo­sin­­ta fara nici un fel de intretinere si-au pus am­prenta pe cladire. Conacul cu ziduri albe tro­neaza in mijlocul propriului parc, in care patrunzi prin niste porti impunatoare ce se deschid in fata unei alei largi, strajuite de castani. De-o parte si de alta a aleii principale, in gradina de odinioara a prins radacini o liva­da de meri, din care se produce sucul servit oaspetilor in fiecare dimineata la micul dejun. Cit despre conac, acesta este acum partial restaurat si deschis vizitatorilor – exista chiar si un dormitor amenajat intr-o aripa a acestuia, despre care gazda noastra spune ca este preferat de cuplurile aflate in luna de miere.

Contele a cumparat in Miclosoara citeva case vechi, pe care le-a reconditionat din temelie, le-a decorat intr-un fermecator stil rustic, cu atentie pentru fiecare detaliu, si le-a trans­format in case de oaspeti pentru turistii care isi doresc sa guste din bucuriile simple ale vietii de odinioara. Cu banii obtinuti din aceasta activitate, contele continua sa restaureze atit conacul de vinatoare al strabunilor sai, cit si alte case din localitate – cea mai „noua” achizitie fiind acum in plin proces de reconstructie, acolo urmind sa fie amenajat un magazin in care localnicii vor putea sa vinda produse de artizanat si tot felul de delicatese produse in zona.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
substantial.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din turism