La început de relație sau în perioada de dating vrei să deții tu controlul? Ce ascunde asta

La început de relație sau chiar înainte de asumarea acesteia anumite comportamente pot sabota din plin povestea romantică.

Uneori s-a întâmplat să te întrebi ce se petrece din moment ce relațiile nu ajung să fie nici început de relații, ci niște tentative eșuate după foarte puțină vreme. Alteori îți analizezi partenerul și ești foarte nervoasă că nu are inițiativă, parcă e un copil sau un adolescent care trebuie ghidat constant, să i se spună ce să facă și asta e obositor. Tu ai nevoie de un partener de cuplu, de un bărbat, nu de un copil. Dar oare îl lași să fie bărbat sau îl castrezi emoțional? Oare relațiile eșuate au presupus o contribuție și din partea ta? Iar când discutăm despre îndârjirea de a deține controlul explicațiile sunt variate.

Iluzia siguranței

Dacă deții tu controlul relația este stabilă, sigură, nu se poate întâmpla nimic neprevăzut, rău. Realitatea este că nu poți controla totul și pe măsură ce realizezi că nu poți controla vrei și mai mult control. În spate e foarte multă anxietate, frică, teamă de pierdere, de abandon, de singurătate. Să eviți această teamă, să nu o simți, să nu înveți să o gestionezi, te menține în aceeași buclă.

Perfecționismul

La început vrei să impresionezi, să fii perfectă tocmai ca să te placă, să nu te refuze, să nu se retragă după o vreme. Poate că vrei ca inclusiv povestea de la început să fie una romantică, de film, să construiești și să trăiești un basm. Iar a controla tu tot cadrul și toată dinamica, a te controla pe tine și pe partener îți creează senzația că basmul poate deveni palpabil, că acest context de început e mult prea frumos ca partenerul să zică la un moment dat că mai bine rămâneți prieteni.

Lupta pentru putere…

… poate deveni evidentă încă de la început, de când te curtează. Ești în competiție cu oricine, și cu prietenii și cu partenerul de cuplu, vrei ca tu să câștigi, să ai dreptate, să tragi toate sforile, puterea completă să fie la tine. Și acest joc al puterii nu e nicicum mascat, ambalat în tehnici de manipulare. Ci prezentat cât se poate de clar încă de la primele interacțiuni, când vrei să îți marchezi locul și să-ți setezi poziția.

Va rămâne alături de tine un partener compliant, în a cărui istorie de viață au fost alți dominatori cărora a învățat să le facă față prin supunere. Iar ce se petrece în relaționarea cu tine este un scenariu familiar din care nu pleacă, asta dacă nu e conștient de tipar, dinamică, modurile sale de a face față și cum nevoile nu îi sunt împlinite.

Cine vrea o relație echilibrată renunță imediat ce vede dorința de putere și control. Iar pentru un evitant care fuge de intimitate, de responsabilitate, acest joc al puterii poate fi amuzant și provocator o perioadă. Dar până și el obosește și dorește cel puțin o perioadă de liniște. Iar apoi să caute din nou jocurile psihologice, cu tine sau cu altcineva.