Inocente & însărcinate: Legea Inocența copilăriei ține copiii în întuneric cu argumente religioase

Întreg internetul românesc a fost alertat ieri de vestea că Legea 'Inocența Copilăriei' urmează să fie votată în Camera Deputaților, după ce a trecut tacit de Senat. Iată ce spune acest proiect de lege care se împotrivește, cu argumente extremiste, sănătății reproductive a copiilor din România.

Ioana Ulmeanu Editorial de Ioana Ulmeanu

Legea Inocența copilăriei, acum în faza de proiect ce mai așteaptă doar lumina verde a Camerei Deputaților pentru a interzice definitiv educația sexuală în învățământul preșcolar, primar și gimnazial, amenințând cu pedepse cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă profesorii care o încalcă, devine din nou subiect de scandal. Ce zice acest proiect firav și extrem de nociv, într-o țară în care consecințele dezastruoase ale lipsei unei educații sexuale sunt deja îngrijorătoare, vedeți mai jos, exact în formatul propus.

Pare destul de clar. Fostul deputat Ninel Peia, inițiatorul legii, își dorește cu orice preț ca minorii să fie feriți de orice informație clară, științifică, provenită dintr-un mediu sigur (școala) despre sănătatea lor sexuală. Atât de importantă este această protecție a inocenței copiilor încât fostul deputat ține morțiș ca profesorii sau educatorii care îndrăznesc, totuși, să le furnizeze elevilor lor astfel de informații fără acordul scris al părinților sau tutorilor pot să meargă direct la penitenciar.

Pentru că astea sunt motivele pentru care cineva ar merge la pușcărie în România, o țară în care nu mai discutăm, de câțiva ani, decât despre cât de supra-ocupate sunt penitenciarele și despre condițiile sinistre în care deținuții își ispășesc pedepsele. Dar de ce să nu trimitem și profesori acolo, mai cu seamă când aceștia empatizează cu bunăstarea elevilor lor?

Legea Inocența copilăriei, un delir extremist

Mai halucinantă decât proiectul de lege este expunerea de motive a acestuia, din care îmi permit să citez. Ninel Peia spune, încă din capul locului, că există pretexte de-a dreptul hilare' care sunt folosite pentru a se face, în școlile din România, prozelitism LGBT, se introduce pe ascuns pornografie, se incită la punerea în aplicare a formelor de sexualitate deviantă. Nu ni se spune care sunt aceste forme, nu sunt date exemple, dar cert este, pentru Ninel Peia, că toate aceste lucruri se întâmplă prin invocarea unor motive, cum ziceam, hilare, precum acela că prin educația sexuală predată unor copii între șase și zece ani vor fi salvate, ulterior, vieți omenești.'

Domnul Ninel Peia, cel atât de îngrijorat de soarta copiilor noștri încât propune acest proiect, are informații cum că fetițe de 10 ani pleacă rușinate de la astfel de cursuri și că unii băieți nu mai înțeleg că e rău să ai sentimente erotice pentru alți băieți. La care replica poate fi simplă – în România, de la abrogarea infamului articol 200, adică din 2001, ceea ce e extrem de târziu pentru o țară cu pretenții de civilizație, homosexualitatea nu mai este incriminată. Ceea ce înseamnă că, desigur, nu e nimic rău în a avea sentimente erotice față de persoane de același sex.

Ignorând chiar o lege românească, așa cum ignoră și orice bun simț, fostul deputat nu înțelege nici că chiar genul acesta de informație (care, oricum, nu ajunge în școli) îi poate feri pe tinerii care simt atracție față de sexul opus de bullying și de tentative de sinucidere – care, arată studiile, îi afectează covârșitor pe tinerii LGBT.

Împrăștiind cuvinte care țin de o limbă de lemn pe care toți am vrea să o facem uitată, expunerea de motive continuă să vorbească despre vlăstare' sacrificii enorme' și miracolul copilăriei' sau suflet plăpând'. Și, desigur, deputatul nu uită să menționeze traumele îngrozitoare care îl pasc pe amărâtul de copil' dacă el ajunge să ia contact cu viața reală dintr-o sursă controlată și sigură, înainte de a se documenta după cum îl taie capul de pe Internet sau de la colegi.

Deputatul continuă să vorbească despre dușmanul părinților din întreaga lume' care este educația sexuală, amintind multe studii' din care are grijă să nu citeze. Și încheie apoteotic: de ce trebuie să legitimăm uciderea inocenței încă de la vârsta când maimuțoii de pluș sunt prietenii cei mai buni ai copiilor?'.

Cele mai bune argumente ale deputatului care a propus Legea Inocența copilăriei vin abia la final, unde acesta amintește cazul Croației, unde Biserica Catolică s-a opus atât de tare inițiativelor de a educa copiii, încât a reușit să suspende cursurile începute de doar câteva luni. Evident, el nu povestește și de poziția prim ministrului (la acea vreme) Zoran Milanovic, care declara că eu și colegii mei vom face totul ca să avem educație pentru sănătate și educație sexuală în Croația.'

Mai departe, Ninel Peia, apărând inocența copilăriei, citează specialiști care sunt la fel de credibili ca și celelalte informații pe care le-a presărat în expunerea sa. Cum ar fi Dr. Michelle Cretella, Președintele Colegiului American al Pediatrilor, un ONG al unui grup de pediatri conservatori care pozează în autoritate, dar care s-a format pe convingeri religioase, pe opoziția față de avorturi și față de drepturile persoanelor LGBT, clasificat chiar ca hate group (grup care instigă la ură) de autorități.

O altă sursă a argumentelor deputatului este o organizație din Guatemala care, ați ghicit, își dorește tot interzicerea avorturilor, pe numele ei Familia Importa.

Și pentru că Biserica nu putea să lipsească din această combinație, este citat și un preot care vorbește despre educație sexuală versus educație pentru sex. Iar la final, Ninel Peia pune sub semnul întrebării sănătatea mintală (!!!) a profesorilor care ar preda astfel de informații. Cine ne garantează că dascălului nu îi face plăcere să umilească sexual copile de 10-11 ani sau că are aplecări mai spre băiețeii de 7 ani?'.

Inițial, proiectul pentru legea Inocența copilăriei a generat semne de întrebare. Spre exemplu, Consiliul legislativ spune că norma nu îndeplinește condiții de claritate, iar guvernul Cioloș a arătat, în punctul său de vedere, că nu susține adoptarea acestei inițiative. Comisia Juridică de disciplină și imunități și Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, au respins, și ele, proeictul.

Cu toate acestea, în 2017, Senatul (sub conducerea lui Călin Popescu Tăriceanu), a adoptat tacit legea, urmând ca aceasta, cum spuneam, să fie votată în curând în Camera Deputaților.

Legea Inocența copilăriei și câteva fapte

Dacă Ninel Peia a prezentat drept adevăruri surse dubioase, să vorbim și despre fapte. Cum ar fi că România are cel mai mare număr de nașteri cu mame cu vârste între 10 și 17 ani din Uniunea Europeană. Datele Eurostat, citate de Salvați Copiii, arată că 4,7% dintre nașterile din 2015 au fost ale unor mame minore, efect al lipsei accesului la îngrijiri și educație pentru sănătatea sexuală și a reproducerii'. Avem mai multe nașteri la adolescente decât Rwanda, Emiratele Arabe Unite, Bahamas, Botswana sau Burundi. Nu că ar fi ceva în neregulă cu aceste țări, despre care se știe totuși că nu fac pionierat în educație.

În acest context, comitetul ONU pentru drepturi economice, sociale și culturale a cerut Guvernului României, de urgență, adoptarea unei strategii naționale pentru a asigura acces la educație sexuală și consiliere pentru sănătatea reproductivă.

Mai avem și raportul ‘Copilării furate’, lansat de Salvați Copiii, care arată, în contrast cu legea Inocența copilăriei, că România stă mai prost decât Ucraina, China, Oman sau Muntenegru la ceea ce se cheamă ‘Indicele privind sfârșitul copilăriei’, unde sunt luați în considerare factori printre care se numără malnutriția sau exploatarea prin muncă, dar și căsătoriile timpurii și sarcinile adolescentelor.

Mai avem, desigur, și faptul că acum nu există educație sexuală în școli. România este unul dintre puținele state europene care nu au implementat educația pentru sănătate în programă, în vreme ce în Suedia, Portugalia sau Danemarca materia se studiază din surse sigure (profesori) în medii sigure (școală) de zeci de ani.

Mai avem și faptul că Peia atacă conceptul occidental de Comprehensive Sexual Education, un program care, conform Națiunilor Unite, trebuie să promoveze respectul pentru drepturile omului și diversitate, să încurajeze gândirea critică în ce privește deciziile luate de elevi, să le clădească atitudini care promovează egalitatea de gen și incluziunea, să fie adaptată în funcție de vârstă, cultură și nevoile copiilor, să comunice o abordare pozitivă față de sexualitate, să conțină informații științifice, să ofere un mediu de învățare sigur și sănătos, să includă metode de predare participative și să vorbească și despre inegalitate de gen, vulnerabilități, excludere, violări ale drepturilor omului, precum violența de gen și abuzurile sexuale. Toate aceste lucruri sunt, în opinia sa, rele.

În aceste condiții, cum este posibil să luăm în serios o astfel de propunere de lege, Legea Inocența copilăriei? Cum este posibil ca Senatul să o treacă? Și cum este posibil ca opinii extremiste să fie propuse spre legiferare în Parlamentul României?

Citește și:
Educație, nu lege anti-avort! (de Marius Chivu)

Foto: 124rf.com

Recomandari
Unica.ro
Noizz
Psychologies
Mai multe din lifestyle