Dreptatea fetițelor violate și cultura violului la nivel instituțional

O nouă investigație publicată astăzi de Libertatea pune într-o nouă lumină cultura violului care se tot perpetuează în România și care face nenumărate victime... foarte multe dintre ele copii.

Ioana Ulmeanu Editorial de Ioana Ulmeanu

Îmi este greu să înțeleg de ce nu ne revoltăm toți, în condițiile în care România perpetuează o cultura violului chiar prin intermediul instituțiilor care ar trebui să facă dreptate victimelor agresiunilor sexuale. Îmi este foarte greu să înțeleg de ce nu umplem străzile, protestând în fața instanțelor care lasă în libertate violatori și în fața prejudecăților unor judecători care plasează vina, în cazul agresiunilor sexuale, asupra unor copii. Iar o nouă investigație cutremurătoare publicată astăzi de Libertatea și realizată de Adriana Oprea, Cătălin Tolontan, Mirela Neag și Răzvan Luțac vorbește despre fenomenul pedofililor care scapă nepedepsiți – pentru că justiția din România, pe lângă toate bubele ei, este profund misogină.

Conform investigației, pe care o puteți citi pe larg în Libertatea pe link-ul de mai sus, violul, așa cum ar fi logic să fie încadrată orice agresiune sexuală înfăptuită cu o persoană care nu are consimțământ, e transformat în repetate rânduri, chiar de către justiție, într-un act sexual consimțit. Asta deși bunul simț (pe lângă numeroase studii) ne spune că niște copii cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani nu sunt suficient de maturi încât să își dea acordul pentru un act sexual. Asta e o fațetă din ceea ce se poate numi cultura violului.

Iar acesta nu este un caz particular, nu este o scăpare! De pe 15 octombrie anul trecut, când a fost publicat primul articol din seria Prădătorii de copii' în Libertatea, jurnaliștii care au investigat situația au ajuns la concluzia că există cel puțin 500 de cazuri în care violatorii de copii au căpătat pedepse cu suspendare, lucru confirmat ulterior și de Ministerul Justiției. Din calculele realizate de jurnaliști rezultă că, la fiecare condamnat cu executare pentru astfel de fapte, trei rămân în libertate, uneori, atunci când sunt membri ai familiei, chiar întorcându-se în aceeași casă în care trăiesc și victimele lor.

Cei care rămân în libertate sunt încadrați blând la act sexual cu minori' (așa cum este acest act definit în articolul 220 din Codul Penal) – iar un astfel de caz, care a ajuns și la CEDO, a arătat că justiția din România și-a format un obicei din a transforma actele de viol în astfel de încadrări mult mai lejere. Așa arată cultura violului.

Pe scurt, o fetiță de 10 ani și 8 luni a povestit polițiștilor cum un bărbat în vârstă de 52 de ani a luat-o cu forța pe când se juca împreună cu prietenele ei în casa vecinilor, a dus-o într-o încăpere goală din casă sau în hambar și a violat-o, ținând-o imobilizată și ținându-i gura acoperită cu mâna, ca să nu poată țipa'. După ce a beneficiat de același tratament din partea mai multor bărbați, a rămas însărcinată, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul a încadrat fapta la act sexual cu minori'.

Asta pentru că inculpatul a declarat că ea i-a cerut să facă sex cu ea, s-a dezbrăcat și a sărit pe el. Asta în vreme ce surorile agresorilor au susținut că ea venea frecvent la noi acasă și era îmbrăcată sumar, iar frații ne-au spus că i-a provocat și a sărit pe ei'. Procurorul a decis că nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială că reclamanta nu a consimțit la actele sexuale', iar Judecătoria Deva a decis că acela este un act sexual consimțit. Tribunalul l-a condamnat pe inculptat la 4 ani de închisoare, dar Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul, iar fapta a fost considerată act sexual cu minor. Instanța a ajuns la concluzia că actele sexuale au fost întotdeauna inițiate de reclamantă și a respins teoria conform căreia victima a fost în imposibilitate de a-și exprima voința' spune hotărârea CEDO care dă dreptate fetei.

Și asta pentru că, așa cum se arată în motivarea judecătorilor, Prezumția lipsei discernământului se aplică numai minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani și au săvârșit o infracțiune, dar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen., minorul [reclamantul] este victimă și nu făptuitor.'

Așadar, lipsa aceasta a discernământului care poate fi invocată în cazul unui infractor nu mai este valabilă în cazul unei victime. Asta pentru că justiția din România consideră că vârsta consimțământului este doar un număr. Și că o fetiță, nu-i așa, minoră, e responsabilă pentru astfel de acte, și nu un adult (sau mai mulți). Asta pentru că, așa cum se întâmplă în România (și nu numai, un caz similar a zguduit Franța în anii trecuți și chiar a condus la schimbarea legislației), o tânără/viitoare femeie e întotdeauna mai ușor de învinovățit decât un bărbat adult. Pentru că era îmbrăcată sumar. Pentru că nu s-a dus imediat să raporteze la poliție. Pentru că a sărit' pe un bărbat de 52 de ani, așa cum a spus acesta. Pentru că misoginia se perpetuează până în cercurile celor care ar trebui să apere victime și care, de fapt, nu fac altceva decât să adauge încă o greutate pe umerii copiilor deja traumatizați. Pentru că asta înseamnă cultura violului perpetuată până la cel mai înalt nivel.

Citește și:
O reclamă Gillette a supărat bărbații și asta e o veste bună

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Mai multe din lifestyle