Care-i treaba cu dependenta de operatii estetice?

Ne operam din acelasi motiv pentru care ne imbracam, machiem sau epilam. Ca sa aratam mai bine. De ce e, deci, mai grava dependenta de operatii estetice decat alte actiuni cu acelasi rezultat?

Care-i treaba cu dependenta de operatii estetice?

La noi in redactie doua sunt numele repetate la nesfarsit, cu admiratie netarmurita, fie ca vorbim din punctul de vedere al frumusetii fizice, fie al talentului. Unul dintre ele este Cate Blanchett, celalalt – Julianne Moore. Aceste doua femei inseamna probabil, pentru cele mai multe dintre noi, idealurile dupa care ne ghidam. Niste actrite extraordinare, niste femei superbe si elegante, dar amandoua trecute bine de 40, respectiv 50 de ani si, dupa stiinta noastra, fara nici o operatie estetica la activ.

Drept sa va zic, in ecuatia noastra conteaza tare mult faptul ca cele doua inca mai pot sa se incrunte atunci cand rolul o cere si sa zambeasca larg atunci cand iau vreun premiu. Asa ca nu scapam nici o ocazie sa ne declaram complet inamorate de cele doua, sa ne dorim sa aratam ca ele cand vom ajunge la varstele respective si sa le laudam pe unde apucam. Reversul este ca vom comenta, atunci cand aflam de vreo operatie estetica a unei celebritati, cu mai mare inversunare caci, iata, tocmai ce spuneam, se poate sa fii frumoasa si fara sa iti injectezi fata sau sa iti tai bucati din corp.

Tocmai la ele ne-am gandit si cand am aflat zvonul conform caruia Kim Kardashian, proaspata sotie a lui Kanye West, si-ar fi extras mici portiuni de grasime din degetele de la picioare ca sa se simta mai confortabil in pantofii Louboutin pe care avea sa ii poarte la nunta. Zvonul a fost lansat de publicatia Look si a intarit popularitatea acestei operatii, numita generic „Loub job', ca un fel de omagiu adus celui ai carui pantofi stramti si foarte ascutiti obliga la astfel de interventii. Ei, si toata aceasta poveste nu a putut sa nu ne duca cu gandul la Cenusareasa si la pantofii ei pentru care toate rivalele si-ar fi taiat calcaiele sau degetele. Pentru ca tot asta este, nu?

De fapt, nu este tot asta. Pentru ca, dincolo de mituri si povesti, operatiile estetice sunt lucruri cat se poate de reale, pentru care multe persoane se expun unor riscuri greu de conceput. Iar pentru vorba aceea care spune ca un fum dintr-o tigara cu marijuana paveaza drumul dependentei de droguri (fapt care nu s-a dovedit inca adevarat), exista si o vorba care spune ca dependenta de operatii estetice se naste dintr-o prima astfel de operatie. Iar aceasta expresie este ceva mai exacta. Si cum industria cosmetica este o industrie ca oricare alta, care isi propune sa fie in primul rand profitabila, este putin probabil ca chirurgii sa fie cei care isi sfatuiesc clientii sa se supuna unui numar limitat de operatii.

Si uite asa se intampla ca, in 2013, conform raportului anual al The American Society for Aesthetic Plastic Surgery, numarul procedurilor a crescut cu 12%, iar costurile totale s-au ridicat in Statele Unite la 12 miliarde de dolari. Daca va intrebati care sunt cele mai populare proceduri, va putem spune si asta – liposuctia, marirea sanilor, blefaroplastia, abdominoplastia si rinoplastia sunt, toate, in crestere.

Insa daca, la fel ca si noi, va intrebati de ce creste atat de mult si de constant numarul persoanelor care isi fac operatii, raspunsul este ceva mai complicat si mai nuantat. O cauza posibila ar putea fi presiunea de a arata mereu tot mai tineri. O multime de celebritati care au trecut prin serii complicate de operatii estetice si-au motivat astfel alegerile. Michael Jackson, Cher, Demi Moore, Pamela Anderson, Bruce Jenner, David Gest si foarte multi altii fac parte dintr-o industrie in care aspectul fizic e teribil de important si presiunea de a trece pe la cabinetul esteticianului e aproape de nesuportat. Desigur, sa cedezi acestor presiuni si sa iti pui viata in pericol ca sa tii pasul cu rigorile unei industrii obsedate de tinerete nu e tocmai cel mai corect lucru, si probabil ca si ei stiu asta.

Dar mai e ceva. Partea complicata, despre care nu se vorbeste prea des atunci cand ajungem sa dezbatem operatiile estetice, este ca multi dintre ei (si dintre noi) sunt nemultumiti de propriul aspect. Iar cand aceasta nemultumire ajunge la extrem, poarta numele de tulburare dismorfica corporala – care este, pe scurt, preocuparea intensa fata de un defect imaginar sau minor. Adica, in linii mari, inseamna ca ingrijorarea oricarui om normal atunci cand constata ca i-a mai aparut un rid, este crescuta exponential in cazul celor care sufera de aceasta tulburare. Iar aceasta suferinta, care initial se manifesta prin studierea excesiva in oglinda sau alte suprafete reflectorizante, duce usor la un sentiment de jena, care conduce la izolare si chiar la tentative de suicid. Multi dintre cei diagnosticati cu acest tip de tulburare vor apela, pe langa terapie, la chirugia cosmetica. Iar cand o operatie la poate usura obsesia si suferinta, nu putem sa ii judecam pentru asta.

La fel cum nu ii putem judeca pe cei care se lasa operati pentru ca vor sa ramana etern tineri pentru ca industria in care lucreaza ii obliga la acest gest. Desigur, isi risca uneori viata, dar este problema lor. Iar operatia careia se vor supune nu va fi garantat un succes. Dar, din nou, este problema lor. Pentru ca, pana la urma, dependenta de operatiile estetice este nascuta de societatea in care traim, care ne impune sa aratam intr-un anumit fel ca sa ne simtim acceptati. Si, atata vreme cat ii judecam pe cei care apar public pentru felul in care arata, nu ne putem mira atunci cand incearca sa treaca de judecata noastra operandu-se ca sa arate mai bine.

Foto: Image.net

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle