Când intri într-o relație pur și simplu te pierzi pe tine? Cum să previi asta

Îți dorești atât de mult o relație, încât atunci când o ai te transformi până la punctul în care nu te mai recunoști nici tu?

Schimbarea aceasta de comportament nu este ceva ce controlezi, nu este un act asumat. Să începi o relație și treptat să nu te mai recunoști în oglindă nu are legătură cu alegeri conștiente în care vrei să testezi anumite moduri de a petrece timpul liber. În care partenerul te inspiră să-ți schimbi stilul de viață din anumite puncte de vedere, iar tu să crești, să evoluezi și să ajungi la această nouă persoană vizibil îmbunătățită, versiune pentru care ai muncit din greu.

Te pierzi pe tine când te străduiești să îți mulțumești un partener foarte exigent, care chiar are cerințe nerealiste, poate chiar de-a dreptul stupide. Când ești atât de concentrată pe relație și pe partener încât nu te mai vezi pe tine. Când a te pierde pe tine a fost o lecție greșită despre iubire care ți-a fost predată acum multă vreme.

Conștientizarea tiparului

Te uiți în urmă și îți asumi cu subiect și predicat acest tipar de relație în care te-ai neglijat, ai renunțat la tine și te-ai sacrificat în numele trăiniciei relației. Relație care oricum s-a încheiat în lacrimi indiferent câte compromisiuri ai făcut, indiferent cât efort ai depus. Fără să fie vorba despre critică, rușine, biciuire din cuvinte, punere la colț. Doar constatarea lucidă a modului în care ai procedat până acum, ce ai câștigat dar și ce ai și pierdut prin acest mod de a face față.

Ce constituie amprenta ta personală?

În perioadele de singurătate, după ce te-ai despărțit și ai început o nouă relație, ai observat cumva alte tipare comportamentale care s-au repetat de fiecare dată? Lucruri pe care le faci când ești singură, îți aduc plăcere, bucurie, confort, despre care spui hotărâtă că te reprezintă? Iar când ești în cuplu le ignori, ca și cum le pui într-un sertar și uiți de ele? Fă o listă cu toate acestea, cât mai clară, cât mai concretă. Căci aceste aspecte pare că țin de individualitatea ta, de cine ești tu. De ce fiind în cuplu le-ai ignorat? Cum ar putea fi ele aplicate sau adaptate vieții în doi, menținute și când ai o relație? Chiar nu trebuie să alegi între tine și partener, iar cel care îți cere asta nu ia în calcul negocierea și găsirea unei soluții comune.

Ce crezi că ai evitat?

Ai fost mai fericită atunci când ai renunțat la tine? Relația a mers cu adevărat mai bine? Partenerul te-a văzut, înțeles, apreciat mai mult? Nu au fost conflicte, dar lipsa lor ce efect a avut? Cum a fost pentru tine să nu discuți despre ce te doare, ce te rănește? Te pierzi pe tine încercând să păstrezi pacea și relația, și tocmai asta nu vei obține. E în regulă să te uiți la intențiile tale, la ceea ce sperai să primești și ce arată realitatea. Căci tocmai de această realitate nu e util să fugi.