Masajul, o călătorie senzorială prin lume

Deși e privit ca o tehnică de relaxare, de terapie sau o modalitate de răsfăț, masajul poate deveni și un unghi de explorare: prin tehnicile specifice, ritualuri și arome, el poate încapsula perfect esența unui loc.

În fiecare colț de lume în care am ajuns până acum am încercat masajul specific zonei, despre care am senzația că e la fel de important atunci când explorezi savoarea unui loc precum obiectivele turistice sau bucătăria locală, pentru că vorbește despre identitatea unui popor poate chiar mai mult decât dogmele sociale sau felul în care o societate străină poate fi percepută din exterior, de către un turist. De exemplu, în Japonia, ritualurile au încorporate atât produse de ultimă tehnologie, cât și ingrediente tradiționale, precum excrementul de privighetoare.

În Bali, un șofer mi-a povestit că membrii familiei își fac masaj în mod regulat seara, de aceea tehnicile străvechi sunt cunoscute la scară largă, și nu doar de terapeuți. Iar în India am aflat cu stupoare că masajul se realizează fără lenjerie intimă, așa că, dacă ajungi să îți faci, ai grijă să optezi pentru un terapeut de același sex – totuși, cred că a fost o naivitate din partea mea să mă aștept la pudoare în țara care a dat naștere Kama Sutrei. Însă ce-am învățat de-a lungul timpului e că masajul, care există peste tot, într-o formă sau alta, este o experiență pur umană de răsfăț și de relaxare, care în multe zone ale lumii a fost adusă la rangul de artă.

În pofida faptului că toate aceste ritualuri sunt adaptate la cerințele și gusturile noastre, de fiecare dată când studiezi meniul unui spa varietatea poate deveni copleșitoare, de aceea multe persoane preferă să spună dacă își doresc o experiență relaxantă, dacă vor să își relaxeze contracturile musculare cu un deep tissue sau dacă își doresc un ritual mai complex, all-inclusive, cu exfoliere, facial, masajul scalpului și al feței. Însă fiecare tip de masaj oferă o altă experiență și, cu ajutorul tehnicilor specifice, al texturilor și al aromelor, dar și prin muzică și atmosferă, masajul poate deveni o călătorie senzorială ce îți transpune simțurile în alt loc și în alt timp.

Masajul thailandez

În Thailanda, masajul picioarelor e oferit la orice colț de stradă și este extrem de accesibil ca preț, deoarece este un obicei cultural, iar pentru un preț de câțiva bahti și într-un sfert de oră, poți simți că plutești. Iar în spa-urile dedicate, masajul thailandez este un ritual în sine, începând de la obiceiul de a se acoperi ochii cu prosopul (am observat că acest gest e ca un semn pentru creier că se poate detașa complet) până la folosirea uleiului de cocos și a aromaterapiei, de obicei un parfum amețitor de lemongrass.

Însă ce e special la masajul din acest colț de lume sunt mișcările, niciodată întâmplătoare: „Masajul tradițional thailandez este un vechi sistem de vindecare care combină acupresiunea creierului cu stimularea și manipularea liniilor de energie numite zen și posturi de yoga asistate – un fel de gimnastică pasivă. În acest proces, articulațiile sunt deschise, mușchii și tendoanele sunt întinse, organele interne sunt tonifiate și energia este echilibrată”, îmi explică Camelia Pătru, manager THAIco Spa, un centru spe-cializat în acest tip de masaj. În timp ce unele tehnici de presiune pot părea extreme din exterior, mărturisesc că, atunci când terapeutul te întinde în fel și chip, mușchii, oasele și ligamentele îl ascultă, deoarece personalul e instruit să ajusteze presiunea în funcție de fiecare corp, indiferent de cât de flexibil sau fragil ar fi, iar la final te simți nou-nouță.

Masajul ayurvedic

În India, camerele de masaj sunt simple și nepretențioase, mai puțin în hotelurile de cinci stele, în care fiecare detaliu marmorat te face să te simți ca un maharajah. Însă indiferent de loc, tehnicile masajului ayurvedic sunt respectate, iar indienii sunt foarte riguroși în execuția lor (nu am întâlnit terapeuți mediocri și toate experiențele au fost la superlativ).

Din India provine masajul cu pietre calde, ce detensionează musculatura și reechilibrează centrele energetice, dar și masajul shirodhara, o metodă denumită și terapia pentru al treilea ochi, prin care capul e masat în timp ce pe frunte este picurat un ulei cald, sau utilizarea săculeților cu plante – aceste masaje sunt des întâlnite și în spa-urile de la noi. Însă ca și în masajul thai, nimic nu e întâmplător nici în timpul masajului ayurvedic. „Masajul ayurvedic realizat cu regularitate înlătură tensiunea musculară, redă mobilitatea articulațiilor, ameliorează ridurile. La nivel fizic, susține funcționarea optimă a sistemului imunitar, respirator, nervos, endocrin, circulator, muscular, osos, digestiv și limfatic, iar la nivel mental, contribuie la relaxare și detensionare și favorizează autovindecarea”, explică dr. Carla Fabian, medic cu competență în apifitoterapie și Ayurveda de la Clinica Ananda, un centru specializat în recuperare și terapii alternative.

Masajul balinez

Ubudul este plin de saloane de masaj, camerele sunt nepretențioase și de multe ori paturile de masaj care delimitează intimitatea fiecăruia sunt separate doar de niște cortine, astfel poți auzi cu lejeritate gemetele vecinului. Însă această abordare casual pe care o au balinezii asupra masajului este datorată banalității acestui gest. În Bali, masajul se practică în orice gospodărie între membrii familiei, după cum îmi povestea Ketut, un șofer balinez.

Drept urmare, nu este neapărat ceremonios, deși melanjul de arome ar putea să te facă să crezi că e, atunci când închizi ochii, însă e extrem de eficient în relaxarea contracturilor și în detensionarea musculară. „Masajul balinez are numeroase influențe din zona Indiei, Chinei și Asiei de Sud-Est. Tehnicile includ presopunctură, frământare, frecare puternică sau blândă, precum și aromaterapie. Beneficiile masajului balinez sunt detensionarea mușchilor, stimularea circulației sanguine, drenarea limfei și echilibrarea energetică. Principalele diferențe între masajul balinez și cel european sunt mișcările mai complexe și utilizarea aromaterapiei”, explică Daniela Awarke, manager Balinesse Spa.

Masajul japonez

În Japonia, masajul e o chestiune extrem de serioasă și fiecare element de decor, ingredient sau gest e premeditat, atent studiat, ritualurile sunt riguroase până în cel mai mic detaliu și îți oferă impresia că urmează să se întâmple ceva important. Într-un spa din Hakone, am făcut mai întâi o baie termală, apoi în liniște și parfum citric de yuzu am avut parte de unul dintre cele mai relaxante masaje din viața mea. Specificul japonez este dat de mișcările suave, dar precise, și de masajul limfatic foarte blând, și mi s-a părut interesant că, pe tot parcursul ritualului, terapeuta mi-a evitat privirea și nu a grăit nimic în plus față de strictul necesar.

Antoaneta Manea, care a lucrat ca terapeut în Japonia și după mai mulți ani a deschis Japan Stone Spa, un spa bucureștean cu specific japonez, mi-a explicat că acest comportament e o chestiune de respect în Japonia și că ritualurile masajului sunt aduse de niponi la rangul de artă. Apropo, în acest spa poți încerca și unul dintre cele mai neconvenționale tratamente faciale, și anume tratamentul cu excrementele unei specii de privighetoare (uguisu) care conțin o enzimă numită guanine și care era folosită de gheișe din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile de exfoliere și iluminare.

Masajul rusesc

Modul în care percepem experiența masajului este extrem de personal și depinde de foarte mulți factori: stare sufletească, fizică, de atmosferă și de chimia cu terapeutul. Însă cele mai eficiente masaje de care am avut parte în această viață au fost în Sankt Petersburg. Masajul rusesc tradițional are un ritm alert (fără mângâieri), terapeutul încălzește viguros musculatura, apoi reașază fiecare mușchi și oscior cu precizia unui chirurg, iar la final ai o senzație de relaxare, dar și de energizare (spre deosebire de multe alte tipuri de masaj, care te trag la somn). Tind să cred că e o chestie care ține de tehnică și nu doar de talentul unui terapeut, pentru că am avut două experiențe diferite, iar rezultatul a fost același.

La noi, saloanele nu prea oferă masajul tradițional rusesc, în schimb la Școala de masaj Centrul Biofocus se oferă cursuri în acest sens, deci există speranță. „La nivel mondial, masajul rusesc se află în Top 5 cele mai vechi, valoroase și eficiente tehnici de masaj, iar în Rusia au existat întotdeauna familii întregi de maseuri, unde cunoștințele străvechi despre masaj au fost transmise de la tată la fiu, de la mamă la fiică. Iar după saună și stimulare limfatică (un fel de bătaie cu niște mături din crengi de copac), rușii își fac masajul lor tradițional. Acest tip de masaj are scop reparator și efecte pentru probleme de sănătate precum artroza, scolioza, hernia de disc etc., dar stimulează și circulația sangvină, problemele metabolice, ajută la eliminarea lichidelor în exces și a toxinelor din organism, previne dezvoltarea plăcilor aterosclerotice pe pereții vaselor de sânge. Însă masajul rusesc e special și pentru că e întotdeauna personalizat”, explică Lia Chiriță, profesor de masaj la Școala Biofocus și campioană a Basarabiei la spa masaj în 2012. Lia are obiceiul să meargă în țara de baștină a fiecărui masaj și să îl învețe de la sursă, astfel că are zeci de specializări în tot felul de masaje, de la cel indian la cel thailandez, arăbesc sau egiptean. Această informație m-a tulburat un pic, pentru că, în toate țările arabe pe care le-am vizitat, terapeutele erau filipineze, iar masajul – oriental.

Deși n-o să uit niciodată experiența sublimă a unui masaj thailandez din Dubai, n-am încercat niciodată masajul arăbesc și nici pe cel egiptean. În Maroc am avut parte, în schimb, de un masaj la nivel de amator, dar realizat cu beurre noir (un săpun exfoliant specific marocan care e absolut genial) cu foarte mult ulei de argan. Apoi, o mențiune de cinste merită și baia turcească (deși este mai mult o exfoliere și mai puțin un masaj, te face să te simți ca o sultană) și masajul Lomi Lomi (care este o desfătare a simțurilor, dar pe care nu l-am încercat niciodată în Hawaii). Însă cel mai mult mi-aș dori să încerc masajul coreean Akasuri. „După o baie termală de 15 minute, ești întinsă pe un pat și spălată cu un furtun cu apă fierbinte, în timp ce pielea e curățată cu o mănușă exfoliantă. Capul e înfășurat într-un prosop înmuiat în apă rece, pentru reglarea temperaturii, iar după acest scrub, se toarnă ulei cald, iar masajul e de vis”, mi-a povestit Antoaneta Manea, cu mențiunea că și acest tip de masaj coreean se face fără lenjerie intimă, ca în India.