Stilul contează chiar și pentru cei care cred că nu contează!

Domnica Mărgescu îți povestește de ce e important să nu renunți la stilul tău vestimentar nici măcar când te afli în carantină și ești amenințată de COVID-19.

Ce-i drept, am avut un șoc în ziua în care m-am întors de la Paris Fashion Week, fix acum două săptămâni, când m-a sunat Roxana Voloșeniuc să îmi spună că va trebui să stau în „carantină” la domiciliu, deoarece vin dintr-o țară unde cazurile de infectare cu coronavirus erau în creștere. La început mi s-a părut bizar, eu veneam de la Paris, unde panica nu se instalase aproape deloc, în nici un caz în lumea fashion în care mă „învârteam” eu.

OK, lumea evita îmbrățișările (fashioniștii adoră pupăturile și îmbrățișările, mai cu seamă că se văd rar și se bucură să se reîntâlnească la Săptămânile Modei, adevărate ocazii de socializare) și toți se dezinfectau pe mâini cu propriul tub de gel, pe care toată lumea îl avea deja în poșetă. Însă să se anuleze show-uri sau să nu mai iasă lumea seara la Hotel Costes sau la Giraffe și să nu își mai etaleze ținutele stylish, adevărate dovezi de inspirație? Nici vorbă de așa ceva…. Dar mai multe despre asta poți citi curând, în ediția de aprilie ELLE România.

Acum revin la ce am simțit eu în propria izolare la domiciliu care, așa cum spuneam, a început acum două săptămâni (și nimeni nu știe cât va mai dura). Mai întâi, m-am bucurat, mi-am zis că va fi excelent să nu mai conduc zilnic până în Pipera și că voi fi mult mai eficientă dacă lucrez de acasă.

Ei bine, când mi-am dat seama că nu mai am unde să mă grăbesc dimineața, că nu mai am întâlniri și că nu mă văd cu restul echipei ELLE, că nu organizez nici o ședință foto, că nu coordonez între ei fotografi, make-up artiști și modele, m-am panicat pur și simplu! Și așa am realizat foarte rapid că o parte semnificativă din jobul meu este legată de comunicarea cu cei din jur, și tocmai în interacțiunea asta și în schimbul constant de idei constă frumusețea jocului.

Și, da, mai e o parte care este despre stilul meu, despre cum mă îmbrac sau ce aleg să port în funcție de programul pe care-l am într-o anume zi. Într-un fel mă îmbrac pentru un shooting în mijlocul câmpului sau pe plajă, altfel când am întâlniri de muncă sau când mă duc la birou și seara la vreun eveniment. Toate astea fac parte din povestea mea, din povestea despre mine pe care o spun în orice clipă hainele pe care le port. Știu că multe dintre voi nu cred sau nu vor să creadă asta, dar hainele pe care le purtăm chiar transmit ceea ce suntem noi. Sau ceea ce vrem să fim.

Totul pornește pentru mine, de fapt, de la cum îmi încep ziua și de la hainele pe care aleg să le port. Îmi place să fie funcționale, dar cu un twist, credeam că am un stil ușor androgin, dar în ultimii ani apreciez din ce în ce mai tare detaliile feminine, în sensul clasic al cuvântului. Apreciez ultimele trend-uri și sunt mereu la curent cu ele, mai ales prin prisma meseriei mele, dar înclin spre clasic – deși sunt mai degrabă tentată de reinterpretări. Și chiar dacă nu mă gândesc la asta când mă uit dimineața în oglindă sau când caut o piesă rătăcită prin dressing, la care nu aș ști să zic cum m-a dus gândul, tot ansamblul pe care îl formez zi de zi din hainele pe care le pun pe mine mă construiește, mă pregătește pentru ziua care urmează, mă echipează în același fel în care alții se simt să dea piept cu lumea îmbrăcați în uniforme.

Și iată că de două săptămâni nu mai merg la birou, nu mai ies în restaurante, nu mă mai văd cu Maurice și Cristina să vorbim despre trend-uri, nu mai merg la nici un eveniment sau la vreo petrecere, nu mai vizitez magazinele mele favorite și cel mai trist este că nu mai pot organiza ședințe foto. Totul s-a anulat pe o perioadă nedeterminată.

Și cu noi ce se întâmplă? Eu, cel puțin, simt că mi-am pierdut o parte din personalitate din simplul motiv că nu îmi mai pot spune povestea legată de stil & modă. Fiecare dintre noi avem un „moment de modă”, chiar dacă vrem sau nu, chiar dacă lucrul acesta ni se pare frivol și nesemnificativ sau dacă e important pentru noi, și acela este momentul în care decidem ce purtăm într-o anume zi. Pornind de la gândul acesta mi-am dat seama că cel mai sănătos (pentru mine, cel puțin) este să nu renunț la acest obicei chiar dacă stău acasă.

Am decis ca de azi înainte să îmi mențin rutina zilnică, cu care sunt obișnuită de atâția ani, și acum am realizat cât de mult îmi place. Așa că azi m-am trezit odată cu copiii (care încep școala virtuală la 8.00), mi-am pus echipamentul de sport și am făcut 50 de minute de exerciții, apoi am încercat să îl „imit” pe Sorin Stratulat, coafându-mă singură, și m-am îndreptat către dulap. Am stat cam 15 minute să mă gândesc ce să port într-o zi superbă de primăvară, pe care acum o pot adulmeca doar de pe terasă, și am ales o ținută care mă reprezintă 100%: un tricou cu umeri supradimensionați kaki, o pereche de jeanși tăiați deasupra gleznei, un choker auriu și o pereche de teniși animal print. Apoi am sunat-o pe Roxana Voloșeniuc ca să „punem țara la cale”, ba mai mult, am facut Facetime și m-am simțit excelent cu look-ul pe care îl purtam.

Dacă renunți la pijama și te îmbraci într-o ținută care îți pune personalitatea în valoare, focusul și randamentul tău cresc și devii eficientă și de acasă. Și nu doar eficientă, ci păstrezi un pic de normalitate, atât de necesară acum.

Ba mai mult, am făcut și o ședință de redacție prin Google Meet, deci am avut și o întâlnire, chiar dacă una virtuală. Mi-am dat seama, cu ocazia asta, că am nevoie să fac parte din această lume. Așa cum am nevoie și de momentele mele de modă. Am nevoie să fiu conectată. Chiar dacă sunt izolată, toate acestea trebuie să existe.

Citește și:
10 idei pentru ținuta ta de Paște, fără să investești în piese noi

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din fashion