Menopauza, între fragilitate și echilibru

Proiectul CUVINTENEROSTITE.RO, inițiat de Vichy, creează un spațiu în care femeile pot vorbi deschis despre menopauză, o experiență adesea ignorată și învăluită în rușine.

Proiectul CUVINTENEROSTITE.RO, inițiat de Vichy, aduce în prim-plan experiențele autentice ale femeilor aflate la vârsta menopauzei și încurajează o conversație deschisă despre această etapă a vieții. Dincolo de statistici și tăceri, rămân poveștile personale care arată ce înseamnă cu adevărat această experiență. Una dintre ele este cea a Monei Nicolici, care mărturisește că menopauza a însemnat „claritate, înțelepciune, acceptare, disciplină și un soi de împuternicire. Nu mai trăiești pentru validarea celorlalți. Și, dacă ai grijă de tine, începi să simți că îți ești suficientă. E o perioadă în care îți poți redefini energia, munca, relațiile. Și să trăiești altfel feminitatea: cu mai puțină presiune și cu mai multă asumare.

Însă în spatele echilibrului de astăzi se află un început plin de întrebări. Mona povestește că momentul în care și-a dat seama că intră la perimenopauză nu a însemnat „nici panică, nici dramă, dar nici liniște totală. A fost mai degrabă un amestec de curiozitate și o doză de revoltă tăcută: De ce nu vorbim mai mult despre asta? De ce nu mi-a povestit mama cum a fost în cazul ei? De ce nu m-a învățat la ce să mă aștept? M-a frapat cât de puțin pregătite suntem, chiar dacă teoretic știm că va veni. E o zonă încă învăluită în tăcere, ironii sau clișee, subliniază ea.

Primele semne nu au fost neapărat fizice, ci mai degrabă emoționale, iar la început le-a pus pe seama contextului – pandemia, stresul, ritmul haotic. „Dar, de fapt, în spatele acestor trăiri, începuse o transformare hormonală pe care n-o recunoșteam ca atare. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că perimenopauza își făcuse deja loc în viața mea, spune Mona, care adaugă că cele mai neplăcute simptome „au fost cele pe care nu le vede nimeni, dar le porți zilnic: oboseala fără motiv, insomnia, valurile de căldură care apar exact când ai ceva important de făcut sau când vrei, pur și simplu, să dormi. Și o sensibilitate emoțională diferită: devii mai lucidă, dar și mult mai fragilă, uneori. Simțeam o neliniște continuă, o stare de vulnerabilitate care mă surprindea chiar și pe mine. Uneori, se manifesta ca o teamă difuză, alteori ca o iritabilitate pe care nu o puteam controla.

Ca pentru multe femei, și pentru Mona primul instinct a fost să caute răspunsuri online. Dar s-a trezit „prinsă într-un hățiș de articole alarmiste, liste de simptome și sfaturi contradictorii. „Nu pot să spun că am găsit foarte mult conținut clar și bine structurat despre ce înseamnă cu adevărat menopauza, își amintește ea. „Așa că, instinctiv, m-am întors spre cercul meu de prietene. Am vorbit deschis cu ele despre ce simt, ce schimbări au observat, cum gestionează tranziția. Conversațiile acelea au fost probabil cele mai utile «surse de informare», pentru că veneau cu o sinceritate și o vulnerabilitate greu de găsit în articole. Și, cumva din toată această combinație, am înțeles că am nevoie de un punct de sprijin mai profesionist. Așa am ajuns la endocrinolog, o alegere care mi-a adus nu doar claritate, ci și o formă de liniște.

Recunoaște, însă, că deschiderea nu a fost deloc ușoară. „În jurul menopauzei planează încă un soi de jenă colectivă. E un moment în care ai impresia că nu mai ai loc nicăieri și nimeni nu te înțelege: nu mai ești tânără, dar nici nu te simți «bătrână». Și totuși, nu vrei să le spui ce simți. Pentru că menopauza e asociată, automat, cu bătrânețea. Iar tu nu vrei ca cei din jur să creadă că ai îmbătrânit. Nici tu nu vrei să crezi asta. Când a început să se deschidă, a conștientizat că și alte femei din jurul ei treceau prin același lucru. „Doar că și ele tăceau. Și atunci am înțeles cât de important e să vorbim despre asta. Nu ca să ne plângem, ci ca să nu ne mai simțim singure.

Când o întreb care a fost cea mai mare frică în acea perioadă, Mona spune că gândul că s-ar putea pierde pe sine a urmărit-o pentru un timp. „Am crezut că voi deveni o versiune ternă, lipsită de vlagă a femeii care eram. Și o vreme chiar m-am simțit așa. Ca și cum cineva ar fi apăsat un buton de mute pe tot ce aveam mai viu, mai autentic și mai plin de sens. Dar în timp, cu răbdare, cu sprijin și cu mai multă grijă față de mine, frica aceea s-a transformat… în blândețe. Blândețe față de mine însămi. A fost greu să ajung acolo. Dar n-am avut încotro. Altfel, m-aș fi biciuit în continuare până la epuizare.

Privind în urmă, Mona descrie menopauza ca pe o experiență care „nu te rupe în două, dar te zguduie serios din temelii. Nu e sfârșitul feminității și nici al lumii. Spune că, oricât ai citi sau ai asculta poveștile altora, realitatea rămâne imposibil de anticipat: „nu ești niciodată pregătită pentru ce vine. Vor fi zile în care nu te mai recunoști și nopți în care n-o să închizi un ochi. Poate pierzi prieteni sau chiar relația. Dar toate astea pot să te aducă, paradoxal, mai aproape de tine însăți.

Pentru ea, menopauza nu a însemnat doar criză, sau doar eliberare, ci ambele deodată. Și e firesc, spune, să nu fii „zen în fiecare zi. Tocmai aceste momente de vulnerabilitate au făcut-o să înțeleagă că „nu ești mai puțin femeie, mai puțin valoroasă sau demnă doar pentru că ți se schimbă hormonii. Astăzi, privește această etapă ca pe o confruntare directă cu sine: „menopauza te pune față în față cu tot ce ai ascuns, amânat sau evitat poate ani de zile. Și da, e în regulă să plângi fără motiv, să vrei să fugi. Dar e și în regulă să spui: «Asta sunt acum. Și voi fi bine». Important e să rămâi sinceră cu tine, să alegi ce lași și ce păstrezi și, mai ales, să-i ții aproape pe oamenii potriviți. Asta e noua formă de putere.

Foto credit: Ștefan Dani

Realizatoare: Daria Georgescu

Text: Gabriela Calițoiu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro