Un examen

Ne-am dorit întotdeauna ca ELLE România să fie o oglindă a timpurilor pe care le traversează, fie că e vorba despre modă, probleme sociale sau politice, războaie, crize financiare… cum ne transformă viața, relațiile și pe noi, ca oameni. Vrem dintotdeauna ca în momentul în care deschizi revista să știi din ce an este.

Un factor major în aceste zile, un subiect care stă pe buzele tuturor, dar tratat din unghiuri diferite, este chatbot-ul lansat de OpenAI, ChatGPT. Cum ziceam, punctele de vedere alunecă de la „roboții ne vor lua toate joburile” până la „roboții vor fi rasa dominantă, care ne va înlocui”. Nu vreau să speculez pe aceste variante, ci să vă exprim un gând care mă urmărește azi, un lucru care se întâmplă chiar sub ochii mei: majoritatea copiilor de azi care au acces la Internet își fac temele pe ChatGPT (sau și le vor face în curând).

De fapt, robotul le face temele, compunerile, eseurile etc. Și mă întreb dacă ar trebui să intervenim și să ne opunem sau dacă asta ar însemna că suntem retrograzi. Dar, totuși, cum vor fi acești copii la maturitate? Viitorii doctori, ingineri, profesori? Va intra pacientul în cabinet și doctorul va întreba robotul despre simptome? Atunci de ce mai avem nevoie de doctor?

Va fi nevoie doar de ingineri programatori?

Scriu, însă, aceste rânduri din Marrakech, abia am aterizat după un zbor de coșmar și încă tremur. Pe la jumătatea distanței parcurse între Istanbul și Marrakech, ne-am trezit cu un individ agitat, care s-a instalat în fața noastră în avion și ne-a cerut cu voce apăsată să-l ascultăm: „Tocmai am ieșit din pușcăria turcească și asta e dovada”, ne spunea în timp ce ne arăta ciotul unui deget, tăieturi pe ambele brațe. „Am nevoie de bani, nu am nici o șansă”, a continuat. Mi-am strâns copilul de mână, băiatul cel mare deja se uita la noi panicat și singurele gânduri care îmi treceau prin cap erau dintre cele mai negre: deturnează avionul, va lua ostatici, urmează acte de violență, oare câți sunt în avion, are complici?

Tipul s-a calmat în câteva minute și s-a retras în toaletă, timp în care noi, pasagerii, am început să facem planuri „de luptă”, echipajul a anunțat comandantul să se pregătească de o eventuală aterizare de urgență… doar că nu s-a mai întâmplat nimic. Am fost anunțați ulterior că omul este un refugiat și era deportat cu acest zbor (ciudat, însă, că nu era însoțit de vreun polițist și nici echipajul nu fusese informat). Omul era doar disperat și așa s-a gândit el că, dacă spune asta unui avion întreg, cineva va putea să-l salveze.

Aceasta este o altă lume, care nu are problemele noastre, ChatGPT-ul nu le creează angoase acestor oameni. Doar că aceste lumi există împreună și sunt extrem de interconectate (țineți minte cum a fost nevoie de un simplu bobârnac pe care l-am primit dintr-o piață din China pentru ca omenirea să se oprească pentru căteva luni bune și cele mai înalte tehnologii să dea cu error pentru o vreme?).

Viața este un examen fără nici un răspuns corect, dar cred că cel mai important este să ne păstrăm umanitatea. De restul se vor ocupa roboții.