MAI bine

Poate nu mulți dintre voi știu că revista ELLE România are o istorie lungă, a fost lansată în 1997 și a publicat lunar, fără nici o întrerupere, în toți acești ani.

MAI bine

Tot pe atunci am început și eu să lucrez la acest proiect și continui să o fac și azi cu aceeași pasiune. Am fost, însă, intervievată într-o emisiune TV de Marius Constantinescu și pe parcursul discuției noastre mă tot gândeam la faptul că ELLE a fost în toți acești ani oglinda vremurilor pe care le-a traversat. Adică, dacă voiai să afli cum a fost un an în România, puteai să deschizi cele 12 numere din ELLE și îți făceai o idee, poate nu completă, dar te edificai.

Pe măsură ce verbalizam acest lucru, însă, mă gândeam în același timp la diferențele care sunt între numerele din trecut și cele de azi, și-mi dădeam seama că afirmația mea este doar pe jumătate valabilă (adică jumătatea lucrurilor care tratau aspectele în majoritate pozitive ale societății). Pentru că abia recent am început să scriem și să abordăm lucruri care ies din matca frumosului. Dar nu fix asta făcea, de fapt, întreaga societate? E un lucru care se aliniază, în fapt, cu primul meu enunț, totuși… lumea tăcea în fața abuzurilor, tăcea în fața inegalităților, tăcea pur și simplu.

Azi vorbim despre violuri și experiențe tragice pe care supraviețuitorii au avut curajul să le împărtășească cu lumea (un exemplu concludent găsești chiar în acest număr, în interviul pe care Ioana Ulmeanu l-a realizat cu scriitoarea și activista Chanel Miller cu prilejul lansării cărții autobiografice a acesteia, Acesta e numele meu, și în limba română, la editura Trei) pentru a trage semnale de alarmă despre cum sunt tratate de societate și de sistemul de justiție victimele acestor agresiuni. Azi vorbim de fapt în ELLE (de câțiva ani deja) despre ce n-am vorbit în tot restul anilor!

Azi vorbim și despre muzică, dar diferit față de ieri. Coperta pe care o ții în mână este de această dată scena unor artiști altfel, niște artiști care nu au milioane de urmăritori, dar care sunt poate mai relevanți decât mulți dintre colegii lor de breaslă mai faimoși (se poate, oare?, te întrebi probabil, retoric) care vin din zone total diferite, dar care împart aceeași pasiune și se luptă pentru ca muzica de calitate să nu se piardă: cea tradițională, prin vocea, tenacitatea, cobza și călătoriile lui Simion Bogdan Mihai, apoi cea indie, alternativă, prin căutările tinerei artiste EMAA, și cea autentică, simțită, trăită cu pasiune de artistul Mark Stam. Ideea acestui proiect nu ne aparține și de aceea vrem să le mulțumim partenerilor noștri, Tommy Hilfiger, care au venit către noi cu propunerea de a face din muzică personajul principal pentru această ediție… muzica, acel lucru despre care nici nu conștientizăm faptul că nu putem trăi fără el.

Roxana Voloseniuc REDACTOR SEF

Instagram: @roxanavoloseniuc

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle