ELLE SPECIAL: Pielea în care trăim

Ne-am obișnuit să credem că pielea noastră poate fi perfectă, netedă, strălucitoare și deosebit de catifelată, deși în viața reală lucrurile stau astfel doar dacă suntem foarte norocoase.

Pentru cele dintre noi care trăiesc cu anumite afecțiuni vizibile ale pielii, frumusețea poate părea uneori un ideal îndepărtat, mai ales prin filtrul privilor celor din jur. Două femei cu vitiligo și psoriazis ne-au spus cum au făcut pace cu felul în care arată.

„Tu trăiești în viitor”, îmi reproșa zilele trecute un amic. Am vrut să-i combat afirmația, dar mi-am dat seama că avea dreptate. Nevoia exagerată de a fi în control m-a bântuit mereu. Trebuie să știu ce o să mănânc mâine, ce o să fac în weekend, cum va arăta cariera mea în următorii ani. Numai să-mi imaginez că nu pot să anticipez toate aceste lucruri și simt cum anxietatea îmi lovește în plin stomacul. Dar, în toată vâltoarea de incertitudini din capul meu, aspectul fizic nu m-a neliniștit niciodată. M-am gândit că la 40 de ani nu voi arăta mult diferit de acum. Voi avea mai multe riduri și probabil câteva kilograme în plus. Nimic dramatic. În ignoranța mea, lucrurile nu au cum să fie diferite nici pentru ceilalți. Nu mi-am pus măcar o dată problema că unii oameni sunt nevoiți să trăiască într-o permanentă incertitudine când vine vorba de propriul aspect, că nu au cea mai mică idee cum va arăta pielea lor peste o lună. Când suferi de psoriazis sau vitiligo, totul e o necunoscută. Iar partea cea mai grea e că trebuie să accepți că nu ai nici un fel de control asupra corpului tău, că nu există nimic care să-ți ofere garanția că pielea ta va rămâne mâine așa cum a fost azi.

În aceeași ignoranță, nu m-am gândit nici că un lucru banal, cum ar fi o strângere de mână, le-ar putea provoca altora teamă sau suferință. Ori că întrebarea „Ce ai pățit?” e un motiv suficient pentru o depresie. Mi-ar fi plăcut să conștientizez singură aceste lucruri, dar a fost nevoie să le cunosc pe Laura și Rodica pentru a înțelege că viața unei persoane care se confruntă cu psoriazis sau vitiligo e mult diferită de a noastră, a celor care nu suntem nevoiți să ducem povara unei boli în văzul tuturor.

Rodica

Rodica suferă de psoriazis, o altă boală autoimună care provoacă modificări la nivelul pielii. Primele semne i-au apărut în zona coatelor și a genunchilor, când avea 16 ani. „Nu le-am acordat prea mare importanță, pentru că am considerat că este o zonă a pielii mai deshidratată în general și că nu e nimic grav. Însă leziunile au început apoi să apară și pe scalp. Fiind acoperite cu păr, nu puteam să-mi dau seama exact despre ce e vorba, așa că am considerat că e vorba de mătreață. Am început să folosesc tot felul de șampoane, însă nimic nu dădea roade. În acel moment mama a decis să mergem la un dermatolog, care mi-a recomandat niște loțiuni și creme topice pe care să le aplic pe leziuni. Nici acestea nu au funcționat. Așa că am consultat un alt medic, care mi-a spus că sufăr de psoriazis.

Fiind destul de mică, nu mai auzisem până atunci de această boală și nu știam ce presupune. Mi s-a spus că apare pe fond de stres, nu trece niciodată și că nu există un remediu care să o trateze definitiv. Am început să urmez tratamentul prescris, în speranța că voi reuși să țin sub control leziunile. Dar, pe măsură ce trecea timpul, ele continuau să se extindă. În perioada liceului, din cauza stresului provocat de examene, simțeam efectiv cum se înmulțesc. Am încercat chiar să nu mai urmez nici un tratament, pentru că ajunsesem într-un punct în care simțeam că nimic din ce aplic pe piele nu mă ajută. Testasem orice era posibil: creme mai scumpe, mai ieftine, mai naturiste, mai chimice, orice.”

Ca și când frustrările legate de găsirea unei soluții nu ar fi fost suficiente, de multe ori erau dublate și de sfaturile nesolicitate ale oamenilor. „Toată lumea îmi spunea să nu mă mai scarpin și să nu mă mai stresez. De parcă era cel mai ușor lucru din lume să fac asta. Mă săturasem să aud ‘am și eu am o cunoștință care are boala asta și s-a vindecat cu nu știu ce’ sau ‘e imposibil, trebuie să existe ceva cu care să îți treacă, poate nu ai încercat tu, mai du-te și la alți medici». Cred că e important ca oamenii să înțeleagă că fiecare persoană e diferită, că fiecare organism e diferit și dacă cuiva i s-a ameliorat simptomatologia cu un anumit produs, asta nu înseamnă că funcționează pentru toată lumea.”

fotograf: Oltin Dogaru
de: Gabriela Calițoiu
styling: Daria Georgescu

Machiaj: Mihaela Tomescu Niță / Diana Ionescu Makeup Studio.
Coafură: Andrei Mutuligă: Beauty District Salon.