Dupa zece ore petrecute impreuna cu Rona Hartner, Alina Baisan se uita in reportofon, in agenda si in sin si se intreaba daca si ce anume a inteles din aceasta femeie atit de misto.
Ce stiam despre Rona Hartner inainte sa imi petrec o zi alaturi de ea? Ca a jucat mai demult in filmul Gadjo Dilo un rol foarte tare, alaturi de Romain Duris, si ca a revenit recent in atentia romanilor, odata cu aparitiile in emisiunea TV Te cunosc de undeva. Pun ramasag ca pe aici se invirt si notiunile voastre legate de ea, la care multi o sa adaugati scandalul antic si de demult cu Corneliu Vadim Tudor si Emil Constantinescu, despre care nu veti citi nimic in interviul de fata.
O simpla privire pe pagina ei oficiala mi-a stirnit interesul de a o cunoaste. Am vrut sa stiu cum s-a descurcat singura in Paris si cum a reusit sa isi faca un nume ca artist, dupa ce s-a mutat acolo fara nici un plan. Mi-am dorit sa aflu de unde izvorasc toate proiectele ei artistice, de unde gaseste energie sa joace in filme si spectacole de teatru, sa scrie muzica, sa sustina concerte, sa picteze, sa danseze tango, step si hip-hop, sa studieze jazz si pictura la Belle Arte si sa isi mai creasca si fetita de cinci ani si jumatate de una singura. Insa cel mai mult mi-am dorit sa aflu daca in spatele discursului ei religios se gaseste un om cu adevarat credincios. Doamnelor si domnilor, fixati-va centurile de siguranta! Pornim!
Joi, ora 12. O astept pe Rona sa iasa de la o filmare, impreuna cu domnul Constantin care astazi urmeaza sa ne plimbe pe unde are ea treaba. Sta doua zile in Romania si are multe de rezolvat, ca sa nu mai pomenim de prezenta mea iscoditoare. E implicata in trei proiecte muzicale (cinta cu DJ Tagada in proiectul Gypsy Therapy, cu Ovidiu Lipan Tandarica si mai are si un spectacol de flamenco), asa ca drumurile spre Romania i s-au intetit in ultima vreme, la fel si aparitiile la televizor. Tocmai cind imi trece prin cap ca daca as intilni-o pe strada probabil n-as recunoaste-o, o vad iesind dintr-o scara de bloc si realizez ca n-ai cum sa treci cu vederea asa o aparitie.
Rona poarta o rochie alba cu simboluri hamsa de un portocaliu aprins, sandale si poseta argintii si pe cap o sapca de marinar, pe care e cusut cuvintul Romania. Ceva nu se leaga? „Sapca am luat-o de la mare, cind am fost in Vama la festivalul Folk You. Eu am flota, de fapt, nu stiai? (ride) Dar imi place: e chestia asta bleu cu alb si cu portocaliul rochiei si mai am si un fular cu verde. Mi se pare perfect! Imi place sa vad cum reactioneaza lumea la scrisul asta cu Romania si pina acum reactiile au fost cam asa si-asa. Tot de la mare s-a ales si cu codita infasurata in ate multicolore. I-a zis un tip din Vama ca i-o face daca il promoveaza si pe el pe scena la festival.
E cam agitata si vorbeste tare, probabil pentru ca nu s-a desprins cu totul din atmosfera de platou de televiziune. In spatele urmelor discrete de fard si ruj nu pot sa nu observ frumusetea fireasca a femeii de patruzeci de ani: par lung, putin ondulat, ochi maro, calzi, din jurul carora pornesc riduri fine. Da, o vad pe Rona Hartner de aproape si imi place. Pe alocuri mi se pare ca aduce cu mama mea. De cite ori imi surprinde privirea curioasa, imi zimbeste larg. Zimbetul acesta, care i-a si fost premiat la un festival din Uruguay, alaturi de interpretarea din Gadjo Dilo („Il sorisso del Est), pare sa fie scutul ei de aparare: in spatele lui intuiesc o femeie sensibila care vrea sa fie lasata in pace.
Fotografii: Dana si Stéphane Maïtec