ELLE INTERVIU: Don’t Bite Your Tongue – vorbind (altfel) despre sex

Alina Ușurelu, Codruța Pohrib și Dana Berghes au lansat de curând Don't Bite Your Tongue, o carte-obiect și totodată un proiect util și îndrăzneț, bazat pe cercetare, dar în același timp sensibil și cu o perspectivă artistică. Am stat de vorbă cu autoarele despre intențiile lor și cum s-a născut volumul.

ELLE INTERVIU: Don’t Bite Your Tongue - vorbind (altfel) despre sex

Sex! Sex! SEX! Sexul este peste tot azi, în modă, în reclame, pe panouri stradale, la TV, în vocabular și în luptele aprige din Parlament, în spaimele pudice ale Bisericii și în știrile despre mame minore, în dezbaterile despre educație sexuală și în actele consimțite de minori care nu știu ce înseamnă încă asta… Și în tot iureșul ăsta de imagini, informații și opinii legate într-un fel sau altul de sex, el se mai regăsește doar timid și în intimitatea fiecăruia dintre noi, trăit cu pasiune, obligație sau cu rușine, după caz, de multe ori cu frustrări și întrebări sau sugestii nepuse pe masă, într-o tăcere care contrazice tonurile ridicate cu care se proclamă inocența în spațiul public sau hăhăielile care însoțesc glumele misogine la care nu mai râde (aproape) nimeni.

Despre sex așa cum e sau cum l-am dori, dincolo de straturile de prejudecăți care îl însoțesc, au scris Alina Ușurelu, Codruța Pohrib și Dana Berghes în volumul Don’t Bite Your Tongue, realizat pornind de la o serie de interviuri în profunzime despre cum își percep o serie de oameni propria sexualitate. Și-au definit echipa ca aparținând unui feminism queer, care consideră practicile BDSM și consumul de pornografie expresii valide ale sexualității, și cu o abordare intersecțională, poziționare pe care au intenționat-o ca pe o „cărămidă la temelia unor atitudini incluzive” și ca pe un reminder că pozițiile lor vor fi nuanțate, iar dezbaterile – constructive.

Cartea, lansată în noiembrie, a fost însoțită și de o lectură performativă, o încercare de a da voce experiențelor și confruntărilor personale ale persoanelor intervievate. Pentru că 30 de oameni de vârste, identități și orientări sexuale diferite au vorbit despre identitate și sexualitate, senzualitate, educație și dorință sexuală, despre nuditate și orgasm, dinamici de putere și practici sexuale alternative, despre reprimare, pornografie și fantezii și multe altele – chiar acele lucruri care alcătuiesc, ne influențează profund și ne formează experiențele sexuale, dar despre care, în tot zgomotul, nu se aude mai nimic.

Cartea își asumă din start faptul că este o încercare de a scutura prejudecățile și stereotipurile asociate sexualității, despre care Dana Berghes spune că răsar de peste tot, de la buletinele de știri până la statisticile care ne arată perpetuu o rată ridicată a violenței de gen, ce include și abuzurile sexuale, care au drept consecință și numărul mare de sarcini nedorite. Iar în vreme ce măsurile care să le combată lipsesc, „un pivot pe care putem apăsa în calitate de actori civili este să discutăm deschis despre sex și sexualitate. Să normalizăm un discurs sănătos în jurul sexului, pentru o educație mai eficientă, pentru prevenție și pentru o dezvoltare personală armonioasă. Rușinea este adesea factorul pe care se bazează abuzatorii pentru a nu fi descoperiți. Asta la nivel macro.”

La nivel personal, spune, se simte că patriarhatul românesc pune fericirea și sănătatea femeii pe un loc secundar. „Avem experiențe personale și dovezi anecdotice că se perpetuează atitudini sexiste și misogine împotriva fetelor și femeilor, care alimentează narative deficitare și periculoase și descurajează afirmarea femeilor în cuplu, în familii și mai apoi în întreaga societate. Din spectrul intim, aceste comportamente nasc traumă și frustrare, care apoi rămân în conștientul colectiv drept prejudecăți și stereotipuri. Dacă parcurgem drumul invers, încercăm să prevenim, pe de o parte, și să sprijinim pe cele care au nevoie să se vindece, pe de altă parte. Moștenirea învățămintelor religioase, adesea greșit instrumentalizate, precum și cultul secretului preluat din comunism, construiesc o dimensiune în care un dialog sănătos despre sexualitate nu poate avea loc în condiții firești.”

Conversații despre sex

Astfel de dialoguri au încercat să aibă ele cu persoanele pe care le-au intervievat. Alina Ușurelu povestește că, la fel ca mai toate proiectele sale artistice, și acesta a început la nivel personal, mai întâi ca un sinopsis de scurt metraj de dans, după care, din curiozitate, a ajuns să fie o cercetare și explorare vizuală și performativă, transformate în instrumente în măsurare și înţelegere a sexualităţii.

„Era foarte evident pentru noi că dacă ne dorim să abstractizăm un dialog despre sex şi să îl reprezentăm prin mişcare trebuie să înțelegem foarte bine unde se văd sau simt experienţele sexuale în corp, gestică şi senzaţii. Aşa a luat naştere ideea de cercetare bazată pe interviuri şi aşa am început să construim relaţia cu publicul.”

La fel, mai zice, s-a ajuns și la o paralelă cu limbajul simbolic vegetal care se regăsește acum și în imaginile tandre și luminoase ce însoțesc textul, opuse modului în care religia și societatea tratează sexul, ca pe un gând murdar, mai ales în contextele publice recente în care s-au dezbătut mult educația sexuală, egalitatea de gen, căsătoriile între persoane de același sex și în care studiile de gen au fost amenințate cu scoaterea în afara legii. La proiect a fost adăugată și o sculptură metalică cu care publicul putea să interacționeze pentru a descoperi diferite confesiuni înregistrate, înțelese nu în sensul ritualului creștin, ci mai degrabă ca spații libere, de autoreflexie, în care cel care ascultă se poate oglindi în intimitatea celui care vorbește, fără să-i știe identitatea.

Citește continuarea în ELLE IANUARIE 2022!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din revista elle