Unul dintre părinții tăi a fost alcoolic? Cu ce fel de probleme te poți confrunta în relația de cuplu

Copilăria și adolescența au fost foarte grele cu un părinte alcoolic alături, iar impactul la maturitate vizează și alegerile de cuplu pe care le faci.

Mirosul de alcool când venea să te pupe sau să te ia în brațe. Certurile aprinse dintre mama și tata, poate chiar scenarii mai dure în care vecinii sau mama chemau poliția deoarece devenea agresiv și distrugea lucruri. Promisiunea că se va lăsa, făcută de o mie de ori. Rușinea pe care o simțeai când mărturiseai că părintele tău este alcoolic, eticheta pe care ți-o puneau ceilalți, poate chiar consecințe ale comportamentului său pe care le simțeai tu ori pentru care plăteai tu. Felul în care alcoolismul era minimizat ori ignorat de alți membri adulți ai familiei. O problemă pe care poate au avut-o ambii părinți, chiar și bunicii, încât alcoolismul părea o tradiție de familie. Greu de dus pentru un copil, un adolescent și greu și pentru adultul care a luat cu el mai departe această normalitate dureroasă…

Indisponibilul

Nu are dependențe de niciun fel, nu bea, nu fumează, nu consumă droguri și jocurile de noroc i se par o prostie. Are un serviciu stabil, o poziție bună, câștigă bine, face sport, se poartă frumos. Care e problema lui atunci? Acest partener sau cel pe care ți-l dorești să devină partener este indisponibil emoțional așa cum era și părintele tău alcoolic. Era prezent fizic, dar în același timp absent prin prisma băuturii. Despre ce predictibilitate să vorbim?

Nu știai niciodată când apare acasă clătinându-se, când spunea că își va părăsi familia deoarece este certat că bea. Deci instabilitatea era din plin. Aceeași instabilitate pe care o oferă și partenerul care azi vrea să fie cu tine, mâine nu. Azi ești grozavă, mâine plină de defecte. Azi vrea o relație, mâine vrea să fie singur și să exploreze diverse oportunități. Despărțiri și împăcări multiple care respectă, din păcate, familiarul pe care l-ai adus cu tine din copilărie, în funcție de care ai ales.

Dependentul

Ai ales 100% conform tiparului. Un partener dependent, despre care ai știut asta de la început, care ai sperat mereu că se va lăsa, va renunța la adicție. Care îți zici că o va face pentru tine, pentru că te iubește mult, pentru că tu vei atât de puternică încât să îl influențezi în acest sens. Partenerul pe care te străduiești să îl salvezi, așa cum voiai să îl salvezi pe tata sau să o salvezi pe mama din ghearele paharului cu alcool. Și dacă nu ai reușit cu părintele tău, trebuie să reușești cu partenerul… Doar că lupta aceasta nu este a ta.

Mergi pe coji de ouă…

… nu cumva să îl provoci. Să nu se supere pe tine, să nu devină din nou agresiv verbal sau fizic. Știi să îi faci pe plac foarte bine și ai abilitatea de a identifica și cea mai mică nuanță de schimbare de comportament, mimică, ton al vocii. Partenerul tău te critică, te umilește, te controlează, uneori face gafe în public de care îți este rușine. Și îi găsești multe scuze pentru asta. Ori ignori strângând din dinți. Ți-ai antrenat foarte mulți ani partea aceasta compliantă, supusă, care când erai mică te ajuta să îi faci față părintelui amenințător.

Autoliniștirea la îndemână

Ești supărată, te-ai certat cu partenerul, ai o situație mai dificilă de viață? Alcoolul, fără să devină adicție, uneori doar episoade de abuz, e cel care crezi că te ajută să te simți mai bine, să ușureze povara emoțională. Fără să îți dai seama te duci către exact aceleași mecanisme de autoliniștire pe care le urăști.

Nu ai încredere

Căci încrederea ți-a fost trădată de atâtea ori și de timpuriu ai învățat că oamenii nu își țin promisiunile. Deci ai o abordare marcată de control, suspiciozitate, dominare. Căci dacă tu ești în control și partenerul te ascultă precum un copil, cum să aibă atunci derapaje care să te rănească? Nu crezi niciodată ce spune și ceri multiple dovezi, îl verifici necontenit. Nu accepți greșelile, iar pe cele pe care le face le amplifici și trebuie să plătească scump pentru ele.

Conflictul e o problemă

Ridicarea tonului fără să fie vorba despre un conflict, partenerul doar povestește ceva pătimaș ori încântat, certurile reale care nu au mize mari, discuțiile unde se gesticulează mult, toate aceste te duc în profund disconfort. Și ori îngheți, ori fugi, ori ești pregătită de luptă și te aventurezi pe ceea ce interpretezi că este un câmp de bătălie. Ca atare devine dificil să găsiți soluții, să identificați problemele și interpretezi ca fiind periculos ceea ce nu este.