Te străduiești să îți repari relația de cuplu? De ce nu vei reuși singură

Simți că relația ta nu mai funcționează ca înainte. Firesc, vrei să faci ceva. Ca atare începi să comunici mai mult, mai specific sau direct, să fii mai atentă, să îți controlezi reacțiile, să faci compromisuri pe care altădată nu le luai în calcul, să cauți explicații pentru comportamentul partenerului tău. Sigur, te întrebi ce ai putea schimba tu astfel încât lucrurile să revină la normal. Dar atenție la punctul în care efortul de a repara relația se transformă într-o responsabilitate pe care ți-o asumi doar tu. Ceea ce e nesănătos și nerealist, deoarece o relație implică doi oameni, deci nu poate fi reparată unilateral.

Poți să îți faci doar partea ta

Este important să faci diferența între ceea ce ține de tine și ceea ce ține de partener. Poți să îți analizezi reacțiile, să înveți să comunici asertiv, să îți reglezi emoțiile, să îți asumi propriile greșeli și să te străduiești să le repari ulterior. Dar nu poți comunica în locul partenerului, nu poți deveni vulnerabilă și deschisă pentru amândoi. Nu poți construi încrederea singură și nici nu poți determina un om să își asume comportamentele care te-au rănit. Schimbarea ta poate crea condițiile pentru o relație mai sănătoasă, dar nu garantează că și celălalt va alege să participe la ea în aceiași termeni.

O formă de autosabotare

Tu ești cea care face primul pas de fiecare dată. Ierți, înțelegi, mai acorzi o șansă, alegi momentul potrivit pentru o discuție, faci ce poți ca să nu escaladezi conflictele. Iar ceea ce inițial ar putea fi un comportament sănătos, se transformă ulterior într-un mod de a face față, prin care crezi că păstrezi pacea sau că lucrezi la binele relației. Și așa ajungi să compensezi lipsa de implicare a partenerului. Da, poate că relația pare funcțională la suprafață, însă dezechilibrul rămâne. Pe lângă acel ce ai putea face tu mai bine, întreabă-te ce face și partenerul tău pentru ca relația să fie împlinitoare, ori ce ai avea nevoie să înceapă să facă.

Nu confunda asumarea cu vinovăția

Să îți asumi partea ta nu înseamnă să îți asumi întreaga responsabilitate pentru problemele cuplului. Poți să îți vezi greșelile fără să justifici comportamentele nepotrivite ale celuilalt. Într-o relație matură ambii parteneri trebuie să poată spune: aici am greșit eu, eu am de lucrat pe partea asta. Dar, din nou, tu poți doar să îți faci munca ta personală, nu și pe cea a partenerului.

Intenție și atât?

Dacă doar evitați conflictul, nici nu e de mirare că problemele nerezolvate se adună. E important să discutați despre ceea ce s-a întâmplat într-o situație anume, să recunoașteți rănile produse, să vă modificați amândoi anumite comportamente și să acceptați că schimbarea nu se produce peste noapte. Nu este suficient clasicul vreau să ne fie bine, care e verbalizat și atât. Este nevoie ca ambii să transformați această intenție în comportamente concrete. Intenția fără implicare nu repară nimic.

Uită-te și la ceea ce primești

Atunci când îți dorești foarte mult să salvezi relația, e ușor să ai focus exclusiv pe propriile comportamente. Privește și în direcția opusă. Partenerul ascultă? Își asumă? Este dispus să negocieze? Respectă limitele pe care i le pui? Își schimbă comportamentele atunci când înțelege că te rănesc? Caută soluții împreună cu tine? O relație sănătoasă nu se construiește doar din ceea ce ești tu dispusă să oferi, ci și din ceea ce există între voi doi, ca răspuns reciproc. A-i pune frână părții tale salvatoare nu înseamnă să renunți la relație, ci să nu mai încerci să controlezi un proces care are nevoie de doi oameni.

Citește și:
De ce numirea corectă a emoțiilor e importantă pentru rezolvarea adecvată a problemelor în cuplu

Foto: PR