Ai început o relație de curând, dar ceva nu pare în regulă. Nu este anxietatea ta, nu faci scenarii, și e important să cunoști diferența.
O bună perioadă de timp te-ai bazat pe ceea ce numești instinct. Acea parte din tine care îți atrage atenția că ceva nu este în regulă. Apoi, ai realizat că instinctul de multe ori își imagina lucruri, făcea scenarii care nu erau nici pe departe probate de realitate, căuta defecte, probleme la cei din jur, fie că era vorba despre noi prietenii sau noi relații de cuplu. Că acel instinct practic te sabotează mai mult decât te ajută. El e de fapt un mod de a face față dezadaptativ, ce implică mult control, vigilență și suspiciozitate. Iar dacă această parte din tine nu este aliatul de încredere, în cine ai bază să vadă semnalele de alarmă când ai început o relație de cuplu? În partea ta sănătoasă, care se raportează la ce există, care nu te minte și nu găsește scuze pentru comportamente nepotrivite ce vin din partea celorlalți.
… nu se potrivește deloc cu cine ești tu. Se va răzgândi pe măsură ce trece timpul și se va îndrăgosti de tine? Tu te vei modela singură, astfel încât să încapi cât se poate de bine în tiparul prezentat de el? Două variante necâștigătoare care sabotează autenticitatea, atât a ta, cât și a lui. Care nu sunt în acord cu valorile personale ale fiecăruia. Căci ceea ce așteptăm în cuplu are legătură nu doar cu nevoile emoționale legitime, ci și cu valorile în funcție de care ne ghidăm existența. Puteți fi doi oameni atrași unul de celălalt, puteți avea câteva elemente în comun, dar în contextul acesta nu suficiente. În plus, riscați să nu vă vedeți așa cum sunteți cu adevărat. Nu alegeți să fiți unul cu altul, ci cu imaginea din minte proiectată pe partener.
Iar această investiție care se traduce în efort, implică partea emoțională, logistică, comportamentală. Caută calea cea mai ușoară, în care să nu fie deranjat și să nu se deranjeze foarte mult. Interacțiunile sunt mai degrabă superficiale și nici negocierea nu este în peisaj, deoarece și ea implică un consum de energie, timp, efortul de a căuta calea comună.
Nu se simte bine emoțional când ești cu el, fără el dar gândindu-te la el, nu se simte bine în corp. Ai foarte multe semne de întrebare pe care nu e dispus să le clarifice, verbal spune că aveți o relație dar totuși nu se comportă ca și cum aveți una. Te simți incomod, în nesiguranță. Ori ceea ce face este de-a dreptul copleșitor și mult prea devreme, chiar dacă se dă peste cap să te cucerească, ceva pare fals, exagerat.
Nu este vorba despre compromisul sau negocierea menționată mai devreme, ci expune o listă clară de renunțări din partea ta. Trasează o direcție a relației la nivel de stil de viață, stil relațional în care el se află în zona lui de confort și control exacerbat, iar tu să faci ajustările necesare.
Motivația ta pentru a avea o relație este cea pusă sub lupă. Alegerea acestui partener nu este una conștientă, asumată, ci mai degrabă o fugă de singurătate, de plictiseală, dorința de a fi în cuplu așa cum sunt majoritatea cunoscuților, de a adera la normă. Nu îl vrei pentru ce este el ca individ, ci pentru a umple un spațiu.
Foto: PR