Kobe Bryant a fost o legendă, dar a fost și acuzat de viol. Și asta nu trebuie uitat sau cenzurat

O jurnalistă de la Washington Post a fost suspendată după ce a distribuit pe propriul cont de Twitter un articol despre violul de care a fost acuzat Kobe Bryant în 2003.

Ioana Ulmeanu Editorial de Ioana Ulmeanu

Violul de care a fost acuzat Kobe Bryant în 2003 a revenit în centrul atenției publice după moartea neașteptată a acestuia și a fiicei sale, alături de alte persoane, într-un accident de elicopter. Odată cu omagiile care au inundat presa și social media, cele mai multe dintre ele menționând extraordinara moștenire a baschetbalistului care a făcut istorie atât în sportul în care a activat (20 de ani jucați doar la L.A. Lakers, alături de care a câștigat tot ce putea să câștige, dar și două medalii olimpice de aur pentru echipa Statelor Unite), cât și pentru comunitatea din care făcea parte – este primul afro-american care a câștigat un premiu Oscar pentru scurtmetraj de animație, pentru filmul Dear Basketball, inspirat de propria sa carieră -, mulți oameni au ținut să menționeze și un episod ignorat de fanii sportivului. Și anume, violul de care a fost acuzat Kobe Bryant.

Despre morți numai de bine este o poziție legitimă pe care o au oamenii în astfel de situații, dar la fel de legitimă este și poziția celor care cred că, în astfel de momente, la moartea unui personaj extrem de popular, se naște o situație emoțională care permite clădirea unui mit sau învăluirea unui mit deja existent într-o aură de neșters. Adică, la moartea unui gigant al sportului (și nu numai) precum Kobe Bryant, e de așteptat ca statuia pe care i-au construit-o numeroșii săi fani încă din viață să fie plasată pe încă un piedestal. Și încă unul, datorită meritelor reale ale personajului, dar în egală măsură și datorită circumstanțelor tragice ale morții sale.

Este foarte posibil ca astfel de gânduri să fi avut și actrița Evan Rachel Wood atunci când a scris pe propriul cont de Twitter, la puțin timp după anunțul morții sportivului: „Ce s-a întâmplat este tragic. Am inima frântă pentru familia lui Kobe. A fost un erou al sportului. A fost și un violator. Toate aceste adevăruri pot să existe simultan.” Sau activista Julie Lalonde, autoarea unei cărți despre viața ca victimă a stalking-ului, care a scris: „Kobe Bryant a fost un violator. În caz că uitați asta pentru următoarele zile.” Ambele au fost atacate și amenințate online, Lalonde primind mii de comentarii în care era sfătuită să se sinucidă sau în care i se spunea că merită să fie violată. Reacțiile fanilor sportivului au mers atât de departe încât adrese ale persoanelor cu numele Lalonde, care locuiau în aceeași zonă cu activista, au fost făcute publice, pentru intimidare.

Referindu-se la același episod, jurnalista de la Washington Post Felicia Sonmez a postat pe Twitter un articol publicat în 2016 de The Daily Beast, intitulat Kobe Bryants Disturbing Rape Case: The DNA Evidence, the Accusers Story, and the Half-Confession' („Cazul deranjant al violului de care a fost acuzat Kobe Bryant: dovezile DNA, povestea acuzatoarei și jumătatea de mărturisire”). După ce a primit un număr considerabil de reacții de la fanii lui Kobe Bryant, în frunte cu Donald Trump Jr., situația a devenit încă și mai gravă. Și anume, publicația la care lucrează, unul dintre cele mai prestigioase și mai vechi ziare din Statele Unite, a suspendat-o pe jurnalistă, pentru că ar fi distribuit o postare care periclitează munca colegilor ei. „Reporterul de politică Felicia Sonmez a fost suspendat în vreme ce the Post cântărește dacă postarea sa despre moartea lui Kobe Bryant a încălcat politicile de social media ale redacției. Tweet-ul arată o judecată slabă, care a periclitat munca colegilor săi.”, a declarat Tracy Grant, magaging editor la Washington Post.

Totuși, Felicia Sonmez a răspuns celor care au atacat-o pe social media, spunând: „Celor 10.000 de oameni (la propriu) care au comentat și mi-au scris amenințându-mă cu moartea și cu abuzuri, luați-vă un moment să citiți întregul text – care a fost scris cu peste trei ani în urmă, și nu de mine. Orice figură publică merită să fie amintită în întregime, chiar dacă acea figură este foarte iubită și întregimea (acțiunilor sale, n.red.) e neliniștitoare. Că oamenii răspund cu furie și cu amenințări față de mine (care nici măcar nu am scris articolul, dar l-am găsit bine documentat) vorbește despre presiunea pe care o resimt oamenii să tacă în astfel de cazuri.”

Ce știm despre violul de care a fost acuzat Kobe Bryant?

Violul de care a fost acuzat Kobe Bryant ar fi avut loc pe 30 iunie 2003, în hotelul Lodge & Spa at Cordillera, din Colorado, unde Bryant stătea în așteptarea unei intervenții chirurgicale. Acolo a întâlnit-o pe acuzatoarea lui, o tânără de 19 ani la vremea respectivă, care lucra la recepția hotelului și care i-a făcut un tur al locului, după ce făcuseră cunoștință. Cazul nu a ajuns niciodată la un proces penal, pentru că acuzatoarea, amenințată de public și hărțuită de echipa de avocați ai lui Bryant, a refuzat să depună mărturie în proces. Dar a ajuns, totuși, un proces civil care a fost rezolvat încă de atunci. Ce înseamnă asta?

Reporterul Daily Beast care a scris în 2016 articolul distribuit acum de jurnalista Washington Post a pornit de la documentele legale și a reconstituit desfășurarea evenimentelor în cazul violului de care a fost acuzat Kobe Bryant. Aceste documente conțineau și plângerea inițială a victimei, dar și primele declarații ale lui Bryant. Conform acuzatoarei, aceasta ar fi ajuns la muncă mai târziu decât ar fi trebuit, motiv pentru care, atunci când a aflat că Bryant se va caza la hotel, a decis să rămână peste program, în parte pentru că se simțea vinovată, în parte pentru că era entuziasmată să îl cunoască pe sportiv. Bryant i-a cerut să facă un tur al hotelului, pe parcursul căruia acuzatoarea i-ar fi arătat spa-ul, sălile de sport, piscina, jacuzzi-ul exterior. După ce turul s-a încheiat, cei doi s-au întors în camera lui Bryant, unde au stat de vorbă. Acolo Bryant i-ar fi cerut să îi pregătească jacuzzi-ul, moment în care angajata i-ar fi spus că tura ei s-a încheiat și că e timpul să plece. După ce s-a ridicat să plece, „s-a ridicat și el și mi-a cerut să îl îmbrățișez. L-am îmbrățișat și a început să mă sărute și eu i-am permis. Sărutul a continuat și apoi și-a dat jos pantalonii. Atunci am încercat să mă retrag și să plec. Și atunci a început să mă stranguleze.” Acuzatoarea le-a mai povestit polițiștilor că a fost speriată, că Bryant i-a blocat ieșirea din cameră, că o pipăia și că ea nu știa cum să reacționeze. Incidentul a continuat, conform acuzatoarei, cu Bryant împingând-o, întorcând-o cu spatele la el, ridicându-i fusta, și scoțându-i chiloții. La întrebarea poliției dacă și-a dat seama că Bryant o aude spunându-i nu, aceasta a spus: „De fiecare dată când spuneam nu mâinile lui se strângeau mai tare în jurul meu”. De asemenea, aceasta și-a amintit că Bryant i-ar fi spus în mai multe rânduri că ceea ce se întâmplă va rămâne doar între ei. Detaliile de acest tip continuă în declarația citată în articol, dar fără să intrăm prea mult în ele, e cert că femeia a declarat că penetrarea ar fi durat în jur de cinci minute, după care Bryant ar fi forțat-o să mai rămână în cameră ca să se calmeze și a pus-o să își aranjeze părul și să se spele pe față.

A doua zi după incident și Bryant a dat declarații poliției. În primă fază el a negat în trei rânduri că ar fi avut vreun contact sexual cu femeia, după care, informat că s-a depus o plângere împotriva lui, a întrebat dacă se poate ajunge la un acord, deoarece soția lui ar fi furioasă să afle că a fost înșelată. Poliția l-a anunțat că victima a avut parte de o examinare fizică, moment în care Kobe Bryant a recunoscut actul sexual, dar a susținut că acesta a fost consimțit. Apoi, pe parcursul interogatoriului, Bryant a spus că vânătăile din jurul gâtului femeii ar fi provenit de la obiceiul său de a-și strangula partenerele sexuale, act pe care îl mai practicase în trecut cu o anumită Michelle, o parteneră constantă.

Pe de altă parte, o asistentă care a examinat-o pe acuzatoare a doua zi după agresiune a declarat că aceasta avea porțiuni de țesut sfâșiate în zona vaginală, cu două plăgi de câte un centimetru lungime, și multe altele, mult prea multe ca să poată fi numărate, mult mai mici. Leziunile nu ar fi fost mai vechi de 24 de ore, iar acuzatoarea avea și o vânătaie pe linia maxilarului. Iar un tricou al lui Kobe Bryant în care aceasta a declarat că a ejaculat după actul sexual avea, pe lângă spermă, și urme de sânge care aveau același profil ADN cu cel al acuzatoarei.

Toate aceste declarații precum și dovezile și traumatismele acuzatoarei au fost interpretate de echipa care l-a apărat pe Bryant drept dovezi că fata ar fi avut mai mulți parteneri în ultima perioadă, portretizând-o astfel drept o persoană care nu poate fi crezută pentru că este promiscuă. La fel a fost interpretat și faptul că victima fusese spitalizată cu mai multe luni înaintea incidentului pentru că ar fi încercat să se sinucidă.

E vreodată momentul potrivit să vorbești despre un viol?

Moartea cuiva nu e neapărat momentul în care întreaga societate își dorește să își amintească că acea persoană a avut și defecte sau că a acționat, în unele cazuri, înfiorător. În situații precum cea de față, e clar că încă o dezbatere legată de violul de care a fost acuzat Kobe Bryant îi va întuneca acestuia amintirea și, probabil, va pune încă mai multă presiune pe o familie greu încercată în aceste clipe.

Dar tot moartea lui este și cea care a declanșat o avalanșă de aprecieri din partea unui public care, în cea mai mare parte a sa, nu are nici o problemă în a ignora acțiunile mai puțin convenabile ale unui idol. Așa încât moartea lui Kobe Bryant a devenit un prilej de a ridica în slăvi memoria unui om care, printre multe altele, după cum ne arată toate datele, ar fi violat o persoană. Și în cazul acestui deces, glorificarea fiecărui aspect al personalității lui Kobe Bryant este mincinoasă și crudă față de victima redusă în trecut la tăcere de aceiași fani supărați și astăzi pe cei care deschid subiectul.

După un an de la incident, Kobe Bryant însuși a dat următoarea declarație față de acuzatoarea sa. „În primul rând vreau să îmi cer scuze direct tinerei femei implicate în acest incident. Vreau să îmi cer scuze pentru comportamentul meu din acea noapte și pentru consecințele pe care le-a suferit în ultimul an. Deși acest an a fost incredibil de greu pentru mine la nivel personal, pot doar să îmi imaginez durerea prin care a trecut ea. Vreau să îmi cer scuze și părinților și membrilor familiei ei, dar și familiei și suporterilor mei, și cetățenilor din Eagle, Colorado. De asemenea, vreau să fie clar că nu interoghez motivele acestei tinere femei. Această femeie nu a primit bani. A agreat ca această declarație nu va fi folosită împotriva mea în procesul civil. Deși eu cred că întâlnirea noastră a fost consensuală, recunosc acum că ea nu a privit și nu privește acest incident la fel cum l-am privit eu. După luni în care am recapitulat ce s-a întâmplat, i-am ascultat pe avocații ei și declarațiile ei, înțeleg acum că ea simte că nu a consimțit la acest act. Declar asta astăzi deplin conștient că, deși o parte a acestui proces se încheie azi, o alta rămâne. Înțeleg că procesul civil împotriva mea va merge mai departe. Acea parte va fi rezolvată între părțile direct implicate, și nu va mai fi o povară financiară și emoțională pentru cetățenii din statul Colorado.”

La moartea lui Kobe Bryant, dincolo de toate lucrurile extraordinare pe care le-a făcut acesta, merită amintit și acest aspect al lui – unul din care, din câte se pare din chiar declarațiile sale, ar fi avut de învățat ceva. Însă faptul că persoanele care amintesc de acest incident sunt învinovățite public, sunt amenințate, că li se pune în spate durerea unei familii sau, mai rău, că sunt cenzurate în munca lor de a spune adevărul când chiar asta fac este nepermis în ziua de azi. Pentru că nu face decât să arate că avem toate scuzele din lume pentru cei care ne plac, și multă empatie pentru ei. Dar deloc pentru victimele lor. 

Violul de care a fost acuzat Kobe Bryant va fi pentru totdeauna parte din moștenirea sa. Și, la fel ca în cazul multor alți idoli ai publicului, e o oportunitate să învățăm, în cele din urmă, că mulți dintre cei pe care îi apreciem sunt de apreciat doar din unele unghiuri, de admirat doar din anumite privințe. Veți zice că moartea tragică a unui om nu e un prilej bun pentru a vorbi despre un viol. Dar când a fost vreodată un moment bun să vorbim despre asta?

Citește și:
Interviu EXCLUSIV: Roxane Gay, despre foame și alte nevoi

Foto: Hepta

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Mai multe din lifestyle