Minți destul de des deși e o parte din tine care cunoaște toate costurile acestui comportament? Beneficiile lui pot fi obținute și în altă manieră.
Când minți nu e ca și cum cuvintele zboară din gura ta și nu îți dai seama de asta. Este un act conștient, uneori chiar plănuit. Și știi că partenerul se poate supăra foarte tare, că își poate pierde încrederea în tine, că relația dintre voi are în felul acesta șanse să se deterioreze. Dar ceea ce câștigi prin minciună poate fi pentru tine important, chiar valoros, și să fie atât de puternic încât să te determine să ignori consecințele negative.
Ești foarte sensibilă la critică? Partenerul tău este foarte exigent și foarte critic, iar în relație cu el de multe ori te simți mică, neimportantă, lipsită de valoare? Minciuna te ajută să te gonflezi, să te prezinți ca valoroasă, specială, că ai făcut ceva nemaipomenit și ca atare ești și tu la fel de bună, de strălucitoare ca și el. Asta nu înseamnă că stima de sine și încrederea în sine cresc sau sunt menținute la un nivel înalt, ci că te străduiești să acoperi critica lui în această manieră. Desigur, nu reprezintă nici o formă de protecție sănătoasă, reală, în fața acestui comportament al partenerului care te rănește.
Te temi că se va obișnui cu tine. Că te cunoaște foarte bine din moment ce trăiți unul alături de celălalt, și la un moment dat se va plictisi. Ce se întâmplă mai departe dacă se plictisește? Desigur, iese din relație căutând altă persoană mai incitantă, mai interesantă, ceva nou. A minți devine strategia de seducție la care apelezi, strategia de a preveni abandonul imaginat. Un joc psihologic care nu se potrivește nici cu siguranța, nici cu predictibilitatea de care și partenerul are nevoie în cuplu. Minciuna înlocuiește strategiile sănătoase de a condimenta relația de cuplu, de a sparge rutina sau plictiseala ce inevitabil apar în orice relație.
Prin minciună îi captezi atenția, e mai drăguț cu tine? Obții ceva pozitiv într-un mod negativ. Sau așa cel puțin ai observat că devine ceva mai empatic sau orientat către tine. Că doar așa reușești să te vadă, să te audă, să-ți ia apărarea. Dacă țeși scenarii cât mai negre de la zero, amplifici un eveniment sau anumite consecințe. Dar atenția este și cea negativă, în care partenerul te-a prins cu minciuna cel puțin o dată și petrece minute în șir explicându-ți cât de rău e să minți, în care îl vezi roșu la față de furie, spunând cât de dezamăgit și rănit e. Dacă simte și gândește lucrurile astea înseamnă că încă îi pasă, ceea ce consideri că este minunat.
Îți e foarte dificil să îi pui partenerului limite ferme, să zici un NU hotărât, sau să intri într-o negociere pentru ceea ce îți dorești sau ai nevoie. Minciuna te ajută să te sustragi cu mai puține discuții și zero disconfort. Să fii în control tu. Minciuna este și calea ușoară să ocolești limitele pe care ți le pune partenerul, să primești anumite beneficii de la el, inclusiv de ordin material.
Cât mai onest ești convinsă că procedezi foarte bine și cumva ești mândră că lupți pentru omul de lângă tine, ești așa implicată. Te simți și mai bine tu cu tine, ți se pare o formă de generozitate. Vrei să îl ții departe de detalii inutile, care l-ar supăra, nu vrei să se îngrijoreze, să sufere de-a dreptul. Iar această protecție, în care parcă îți bagi partenerul într-un glob de cristal, e asigurată de minciuna prin care denaturezi sau îndulcești realitatea.
Foto: PR