„Scoate tot ce ai in poseta si pune lucrurile pe masa.” Cand auziti aceste cuvinte e foarte posibil sa nu aveti de-a face cu un jaf armat, ci cu un interviu de angajare.
„Am crezut ca fac o gluma, sa mai destinda atmosfera', mi-a povestit la o cafea o prietena care a trecut printr-o astfel de experienta la un interviu de angajare. Experienta care n-a fost doar un joc gratuit. Ci (avea sa afle dupa aceea) chiar un test pentru persoana care dorea sa ocupe un post in departamentul de logistica al unei companii IT. „N-am iesit tocmai bine la testul asta. Ce era la mine in poseta…', isi aminteste amuzata prietena mea. Sa fie de la dezordinea din poseta, de la multimea de nimicuri care au aparut din toate buzunarele si buzunarasele gentii, de care pana si ea uitase? Sau pur si simplu a existat o persoana mult mai pregatita (sau mai ordonata)? Greu de spus.
Dar acest gen de interviu nu e singular. Dupa acea discutie mi-am amintit alte si alte exemple. Al unui director care, in mijlocul interviului, tipa la posibilul angajat; al unui manager de resurse umane care obisnuieste sa-si intervieveze candidatii intr-o atmosfera mai putin formala, la o cafenea. Insa chiar si asa, n-am fost suficient de lamurita cam ce-ar vrea acesti angajatori de la noi. Sau de ce s-ar purta asa. Si am incercat sa aflu cat de frecvente sunt la noi aceste cazuri de interviuri, ce pot dezvalui ele despre candidati, de ce ar putea fi uneori utile sau cum puteti voi sa reactionati in una din situatiile descrise mai sus.
Unii manageri apeleaza la un ton agresiv in timpul intervievarii, altii la teste de logica, la „rezolvarea' unei situatii concrete sau la „interviuri de stres'. „Scopul aplicarii tehnicilor „non-conventionale' de interviu este, de cele mai multe ori, testarea vitezei de reactie, a spontaneitatii, a stapanirii de sine, a rezistentei in conditii de stres. „Imagineaza-ti ca, in cadrul unui interviu, angajatorul te-ar intreba brusc «de ce nu te-ai maritat pana la virsta aceasta». Teoretic, intrebarea n-are nici o legatura cu subiectul interviului, insa cu siguranta te va descumpani. Angajatorul nu urmareste decat sa testeze cat de sigura pe tine si cat de echilibrata esti', spun specialistii.
Am inteles. Pana la urma, e vorba doar de o „provocare'. Care ar putea sa arate si altceva decat ce e scris negru pe alb in CV-ul meu. Insa ma intreb unde au disparut clasicele „ce ai facut pana acum, ce astepti de la acest job, ce stiti despre compania noastra etc.'? „Schimbarea tacticii obisnuite in cazul unui interviu a venit tot ca urmare a comportamentului candidatilor. Au aparut tot felul de carti despre cum sa-ti construiesti un CV, cum sa te prezinti la interviu, etc. si, fiind la curent cu aceste ponturi, cei aflati in cautarea unui job incearca sa castige puncte prin exersarea si formarea nu neaparat a deprinderilor profesionale, ci a practicii de a sustine un interviu si de a crea o buna imagine.
Tocmai de aceea, recruterii si intervievatorii au fost pusi in situatia de a-si schimba modalitatea de abordare pentru a putea surprinde ce se afla in spatele mastii pe care candidatii si-au pregatit-o cu multa grija', spun psihologii . Si ii iau prin surprindere pe candidati cand li se adreseaza cu intrebari de genul „cat de des iti suna telefonul?', „unde ai luat masa ultima data?', „ce puteri ti-ai dori daca ai fi Superman?'.
Dar poate ca angajatorul nu vrea sa cunoasca „fatetele' personalitatii mele, cat de ordonata, de flexibila sau creativa sunt. Poate ca pur si simplu vrea sa stie cum as face fata intr-o situatie cu care urmeaza sa ma confrunt in fiecare zi. Pe mine m-au surprins intotdeauna oamenii care reusesc „sa vanda gheata la eschimosi', genul unei cunostinte care a trecut de la vanzarea de geamuri termopan la cea de cursuri de limbi straine, ca apoi sa ajunga la vanzarea de spatiu publicitar intr-o revista (si a reusit sa le vanda pe toate la fel de bine!). „Intr-adevar, pe primul loc in preferintele recruterilor pot fi plasate testele situationale (in vanzari si comunicare). Te invita pur si simplu sa le vinzi un produs aflat la indemana pe masa: un pix, un pahar, un telefon', spun specialistii. Sau uneori te invita „sa te vinzi' pe tine ca produs – o alta versiune a intrebarii formulate mult mai frecvent sub forma „care crezi ca sunt motivele care te recomanda pentru acest post?'.
„Interviul de stres e un mod nu tocmai dragut de a fi prezentat celui care ar putea sa fie viitorul tau sef. E o tehnica utilizata pentru a-i depista de la bun inceput pe cei care se pierd usor cu firea. Asa ca intervievatorul poate sa-ti puna intrebari pe banda rulanta sau poate sa-ti raspunda doar prin tacere. Nu e vorba de ce raspuns vei da in cele din urma, ci de cum il vei da', arata un studiu facut de The National Business Employment Weekly, publicat in SUA.
Ce poate fi mai enervant decat ca in mijlocul unui interviu (sau a unui test scris pentru angajare) sa intre cate un curier din doua in doua minute? Cum ai reactiona daca intervievatorul ar vorbi la telefon in timp ce iti asculta raspunsurile sau daca etajul imediat superior s-ar afla in plin proces de reamenajare? Sau daca ai sta pe un scaun incomod ori chiar in picioare? Nu te pierde cu firea. E un altfel de test.
„Am intalnit situatii in care angajatorul considera ca, spre exemplu, sustinerea unui test de inteligenta, ce presupunea un nivel de concentrare ridicat, in conditii improprii (galagie, agitatie) reprezenta un bun indicator referitor la capacitatea individului de a face fata unui mediu stresant. Daca obtineai rezultate slabe la test nu prezentai interes pentru respectivul angajator, tocmai datorita faptului ca nu puteai lucra in conditiile impuse de el', spun specialistii.
Utilitatea acestor tehnici de interviu depinde de pozitia pentru care se recruteaza. De multe ori insa, interpretarea tehnicilor „non-conventionale' de interviu e la limita subiectivitatii. „Nu oricine stie sa aplice aceste tehnici si cum sa interpreteze corect reactiile candidatilor in asemenea situatii. E nevoie de o anumita experienta in domeniu. Mai mult decat atat, daca te intalnesti vreodata cu un angajator care tipa in timpul unui interviu, e foarte posibil ca nici macar sa nu incerce sa afle ceva despre tine prin comportamentul acela agresiv, ci doar sa demonstreze de la inceput cine este seful', spun managerii.
Sau pot avea cu totul alte obiective, putin banuite de angajati. Imagineaza-ti o situatie in care mai multi candidati sunt intrebati care sunt numerele prime dintre 100 si 400. Ce ai face? Eu una cu siguranta as raspunde sincer „nu stiu' si eventual as cere o foaie de hartie si timp de gandire si calcul. Altii poate ca ar spune ca nici macar nu se gandesc sa calculeze in momentul interviului ori poate ar scoate un calculator ultraperformant din buzunar. Sau poate ca (cu siguranta, foarte putinii extrem de pasionati sau geniali) ar „recita' aceste numere. „Pentru evaluator nu va conta neaparat corectitudinea raspunsului, cat modalitatea de a rezolva problema', deslusesc specialistii acestor tehnici.
Unele probe sunt concepute special pentru a-i „depista' pe acei „yes men', care accepta orice. „Un astfel de exemplu ar fi ridicarea de catre angajator a unei probleme de genul «daca ar trebui sa imi zugravesc o camera acasa, ai veni sa ma ajuti?». Sau o situatie in care unui candidat i se poate cere sa cante sau sa isi demonstreze abilitatile de dactilograf in conditiile in care postul nu are nimic de a face cu dactilografia sau cantatul.
Uneori, scopurile urmarite sunt chiar mai putin apropiate de subiect decat isi pot imagina candidatii. Imagineaza-ti o situatie in care esti intrebata: „Gasesti o geanta cu 10.000 de euro pe strada. Ce faci?'. Probabil vei fi tentata, ca majoritatea candidatilor, sa interpretezi aceasta intrebare ca un „test' de moralitate si vei raspunde ca vei duce geanta la politie sau ii vei cauta posesorul. „In fapt, cel care conduce interviul urmareste sa vada viteza ta de reactie, daca iei decizii rapide sau daca stii sa iti fundamentezi decizia, eventuala disponibilitate spre compromis', spune psihologul de la Adecco. La astfel de tehnici de interviu nu exista un raspuns ideal. „Cred ca cel mai bun sfat pe care il pot da intr-o situatie de acest gen este sa fii cat mai naturala', spun psihologii.
Sa nu incerci sa trisezi. Sa reactionezi cum simti. Si daca nu-ti doresti decat un job linistit (undeva intr-o tara insorita, la malul marii), de ce sa cauti o slujba in care nu numai ca faci lunar o excursie la Poli, dar mai trebuie sa vinzi bastinasilor si frigidere?
Arhiva revistei ELLE
Foto: Shutterstock