Crezi că partenerul vrea să evite un conflict? Cum îți dai seama că de fapt el nici nu te ascultă

Partenerul tău este grozav la capitolul comunicare și asta e o strategie foarte bună în conflict. O scuză pe care nu mai e cazul să o crezi.

Tensiunea se simte în aer, parcă îți iese prin toți porii. Ești furioasă, iar sub acest val de furie se află tristețea sau teama. Nu te poți abține și începi să explici tot ce te supără, gesticulezi mult, ridici tonul, e destul de clar că urmează o ceartă. Dar, pe măsură ce tu te ambalezi, descoperi că mai degrabă te cerți… singură. Nu e prima oară când partenerul într-o situație similară cu aceasta rămâne calm, nu te alimentează teoretic cu absolut nimic.

Ai citit undeva că în caz de conflict nu ajută ca ambii parteneri să fie foarte reactivi, copleșiți și conduși de emoții. Deci apreciezi că partenerul tău își păstrează cumpătul. Dar, uneori, atitudinea aceasta a lui te enervează și mai tare. De ce se petrece asta din moment ce e benefică? Pentru că reflectă altceva, un lucru diferit, total opus de ceea ce ai experimentat dățile trecute: pur și simplu nu te ascultă. Ori calmul aceasta reprezintă scuza pentru lipsa lui de implicare, tocmai pentru a fi mai puțin dureros pentru tine. Dar scuza e cusută cu o ață albă și subțire, care la un moment dat se rupe.

Nu se uită la tine…

… ori parcă se uită prin tine. Privirea lui transmite clar că nu este acolo, prezent emoțional și cognitiv. Mintea îi rătăcește în altă parte. Nici corpul nu are o postură care să reflecte atenția, angajarea în discuție.

E detașat de emoțiile tale

Poate că plângi, îi relatezi ceva cu încărcătură emoțională puternică, te vulnerabilizezi, te deschizi, dar fața lui rămâne nemișcată, nu transmite nici empatie, nici compasiune. Parcă îi reciți lista de cumpărături sau îi povestești despre o vecină pe care a văzut-o o singură dată în viață, și de care nu-l interesează.

Răspunde monosilabic

În ideea că e agreat social vorbind ca să zică ceva. Nu pune întrebări, nu clarifică cu tine, nu își spune perspectiva, ci bombăne din când în când ca să pară cât de cât angajat în discuție. Poate că nu o face intenționat, poate că este modul lui de a face față într-un conflict, când se simte copleșit și se detașează emoțional. Doar că rezultatul este prezența fizică și absența emoțională.

Devine despre el

Când întoarce discuția în favoarea lui, în care nu mai e despre cum te simți tu, ci doar despre cum se simte el, nu te ascultă ci mai degrabă se apără. Consideră mai important ce simte el, nu ce simți tu. Nu te ia în calcul și nu este cu adevărat conectat la tine pentru a vedea ce te rănește. Nu îți vede nevoile, le vede doar pe ale lui. Ascultă cu adevărat când este vorba despre el.

Răspunde la toate distragerile externe

Sună telefonul și răspunde. Primește un mesaj, scrie înapoi. Dacă claxonează cineva puternic pe stradă se duce la fereastră să vadă ce s-a întâmplat sau comentează comportamentul acelui șofer. Face remarci despre piese de mobilier, decorațiuni pe care le întâlnește în cale. Poate chiar face activ diverse treburi casnice în timp ce tu vorbești cu el.