Comportamentul său deja devine abuziv? Scuze greșite pe care i le găsești partenerului gelos

Nu e o noutate faptul că e gelos, doar că acum comportamentul său este mai mult decât deranjant. Iar explicațiile nu ajută pe nimeni.

De la începutul relației voastre ți-a arătat că este gelos, și asta nu te deranja foarte tare. Te simțeai plăcută, dorită, apreciată. Era ca un soi de ușurare să vezi că nu vrea să te piardă și că se activează în sensul acesta, chiar dacă nu erau situații reale care să fii presupus pierderea, ci interpretări eronate ale partenerului. Pe măsură ce a trecut vremea, au crescut și gelozia sa împreună cu manifestările aferente, care au devenit din ce în ce mai zgomotoase.

Control în care îți urmărește telefonul, activitatea social media, mesajele, analizează la minut drumul pe care l-ai făcut și îți cere socoteală pentru abateri sau întârzieri minore. Gestionarea sau limitarea relațiilor pe care le ai cu colegii bărbați, cu prieteni bărbați, cerințe specifice să îți schimbi chiar serviciul ori să nu vă mai întâlniți cu anumiți oameni din grupul vostru social. Certuri pentru un comportament social amabil, firesc, fără să existe flirt sau gesturi seducătoare.

În concluzie ești sub lupă, iar starea generală din cuplu este una tensionată. Răspunsul tău la asta poate varia. De la furie și conflicte serioase în care atragi atenția asupra dinamicii disfuncționale, că lucrurile au mers mult prea departe, la evitare pur și simplu, sau la un comportament de prevenție ca și cum mergi pe coji de ouă pentru a nu-l provoca, în care găsești și scuze pe care te străduiești să le formulezi cât mai convingător.

Că așa sunt bărbații…

… mai posesivi, că au simțul proprietății, că așa este el mai masculin, de parcă masculinitatea înseamnă control, manipulare și alte forme de abuz emoțional. De parcă actul căsătoriei sau anii mulți împreună justifică un comportament în care partenerul se comportă ca un șef, nu ca un partener de viață.

Are teamă de abandon

Au divorțat părinții și a fost crescut de bunici, tatăl i-a părăsit pe el și pe mama lui când era mic, mama a fost cea care a plecat din țară sau de acasă. Diverse scenarii care sunt triste și care cu siguranță au fost foarte dureroase atunci dar și acum. Au lăsat urme? Da, e greu să te temi că partenerul va dispărea din viața ta, te va abandona așa cum au făcut-o părinții în copilărie. Ironia este că un comportament abuziv etichetat generic gelozie va duce în final exact la deznodământul atât de temut. Căci plecarea, despărțirea va fi forma de protecție, de a se pune în siguranță pentru cel care pleacă. Un trecut trist explică dar nu justifică și nu face acceptabile comportamente negative puse în act iar și iar.

A mai pățit-o în trecut

Fosta soție care l-a înșelat cu cel mai bun prieten. Iubita care în final a rămas cu colegul de serviciu cu care avea o relație în paralel de multă vreme. Prima prietenă, prima iubire din adolescență care l-a înșelat și apoi părăsit. Din păcate a ales persoane care s-au potrivit grozav cu rana lui de abandon pe care au confirmat-o. Și cu siguranță nu trebuie să plătești tu pentru păcatele lor. Este o diferență între compasiune că a pățit așa ceva și a accepta un comportament deplasat, chiar dacă e izvorât din frică.