Ce a invatat campionul roman Horia Tecau de la copiii dintr-o comunitate saraca

Horia Tecau, alaturi de UNICEF, a vizitat o comunitate defavorizata din Beresti, judetul Bacau, ca parte a programului pilot Servicii Comunitare pentru Copii. Si, ajutand, a invatat si el cateva lectii. Iata ce ne-a povestit tenismenul despre experienta lui alaturi de copii.

Ce a invatat campionul roman Horia Tecau de la copiii dintr-o comunitate saraca

ELLE: Ai vizitat pentru prima oara o comunitate defavorizata din Romania din postura de ambasador UNICEF. Cum a fost experienta? Cu ce ganduri ai ajuns acolo si cu ce sentiment ai plecat?

Horia Tecau: A fost o experienta dura din unele puncte de vedere, dar in acelasi timp plina de energie si speranta. Dura pentru ca am vazut si am stat de vorba cu familii sarace, care traiesc in cele mai grele conditii, si totusi reusesc sa-si trimita copiii la scoala si sa spere la un viitor mai bun pentru ei.

ELLE: Ai intalnit o multime de copii care sunt tinta principala a programelor pe care le deruleaza UNICEF. Cum sunt ei? Ce ati facut impreuna?

H.T.: Copiii au fost surpriza placuta. In ciuda unor mari greutati si a unor situatii delicate in multe dintre familii, am intalnit copii cuminti, veseli, curati, isteti, curiosi, care se bucura de orice si viseaza. Eu le-am aratat cum se joaca tenis, ei mi-au aratat ce invata la scoala si la Centrul Comunitar. Cu unii dintre ei am colorat, iar unii mi-au facut cunostinta cu viata la tara, cu animalele domestice si cu gradinile unde isi cresc legumele.

ELLE: In ce consta programul al carui ambasador esti? Ce isi propune? De ce este important?

H.T.: Pe scurt, prin acest program implementat, UNICEF da o sansa acestor copiii din zone defavorizate sa creasca cu o eduatie buna, intr-un mediu sanatos, crescand valoarea comunitatii si, prin asta, a economiei din zona. Practic, mai putine probleme, mai multa lume educata si sanatoasa vor crea un mediu mai bun. Cum fac ei asta? UNICEF-ul a adaugat doua posturi de asistenti comunitari. Pentru mine acesti doi profesionisti sunt supraoameni. Atenti, implicati, iubitori si dornici sa ajute, se duc efectiv din casa in casa, se intereseaza de/si rezolva problemele medicale si educationale. Ce inseamna asta? Daca exista probleme medicale de orice fel, acestea sunt depistate inainte de agravare si se trateaza mai usor la doctorii corespunzatori. Oamenii cu nevoi sunt dusi chiar de acesti profesionisti, cu ajutorul primariei, acolo unde este cazul. Asistentul educational se asigura ca toti copiii din comunitate merg la scoala sau la gradinita, ca parintii lor sunt constienti de importanta cursurilor si astfel se previne abandonul scolar. Oricare ar fi problemele intalnite: distanta mare pana la scoala, nevoia parintilor de a avea ajutor mai mare in gospodarie… si altele, sunt rezolvate de profesionisti, cu ajutorul primariei. Prin acest ajutor, le oferi copiilor cunostinte si o sansa mai mare sa se descurce in societate si sa-si indeplineasca visurile.
Partea tragica este ca, daca acesti copii si parintii lor nu primesc acest ajutor, sansele lor sa reuseasca sunt aproape nule, e ca si cum ar fi abandonati.

ELLE: Pana la urma, cum de ai decis sa te alaturi initiativei UNICEF? Stiu ca nu e pentru prima oara cand iti asumi acest rol de imagine a unor cauze in care crezi.

H.T.: Am simtit ca educatia copiilor este cea mai importanta si e modul prin care se atinge sursa problemelor. Pentru ca oferi o educatie mai buna unor copii, trebuie sa cresti nivelul de pregatire al parintilor si al cadrelor didactice, precum si implicarea autoritatilor. Deci prin initiativa asta cresti toate partile implicate. Este zona in care vreau sa ma implic, cred in proiectul UNICEF, asa ca fost o decizie naturala pentru mine.

ELLE: Crezi ca e un fel de datorie a persoanelor care ajung sa aiba un profil atat de public ca al tau sa „dea inapoi” comunitatii, sa se implice, sa schimbe ceva? Sau cum te raportezi la aceste lucruri?

H.T.: Nu doar ei. Cred ca este datoria tuturor sa se implice in cresterea comunitatii. Cu totii am fost ajutati intr-un moment din viata noastra de un parinte, un profesor, antrenor sau cateodata chiar de un strain. Orice ajutor e binevenit in orice fel, fie ca e un ajutor material sau doar un sfat de sustinere la momentul potrivit. Eu am invatat lectia generozitatii primind, iar acum nu fac decat s-o transmit mai departe asa cum pot si stiu mai bine. Gandeste-te cata energie buna si ajutor se transmit in jurul tau, atunci cand oferi: te vei simti fericit, persoana care primeste se va bucura, iar o treia persoana, care e doar martor, se va bucura si ea, si vei vedea ca va face la fel la randul ei. Asta in compartie cu a nu face nimic si totul se opreste acolo.

ELLE: Ce ai invatat pana acum din implicarea ta in astfel de activitati? Ce te misca? Ce te face sa te rupi de un program pe care mi-l imaginez extrem de ocupat?

H.T.: Ca sa-ti raspund la intrebarea ta, da-mi voie sa-ti fac o scurta povestioara. Cu o zi inainte sa merg in Bacau cu echipa UNICEF, imi vizitam mama si bunica in Brasov, si m-am dus sa fac cumparaturi pentru casa. Nu le vazusem de mult si eram super vesel ca imi petrec ziua cu ele. Pe strada un tanar, asa ca mine :), ma recunoaste si-mi zice : „Horia, vai, ce pacat”, cu o figura trista. Nu stiam despre ce vorbeste si-l intreb „Buna ziua. Ce s-a intamplat?”, „Wimbledon-ul! Ati iesit devreme de tot” (Noi terminaseram turneul cu o saptamana in urma). Ii zic: „Stai linistit, e doar un meci”, la care el „Pai da, dar nu esti suparat?”. „Da, am fost putin suparat atunci, cand s-a intamplat. Dar acum sunt aici si-mi petrec ziua in familie, iar maine merg la niste copilasi din Bacau, sa ma joc cu ei si…' si mi-am dat seama ca-l pierdusem pe bietul om, care intelegea prea putin din ce-i ziceam, el fiind fixat pe infragerea mea de la Wimbledon.

Asa ca l-am lasat si a plecat mai departe cu o figura plina de tristete si griji. Cand am ramas singur, mi-am dat seama de entuziasmul si bucuria pe care o traiam fata de acea zi si pentru ziua care urma in Bacau. As fi vrut sa-i transmit asta si lui. Am inceput sa ma gandesc la ultimele zile si la ce-am facut: inainte de Brasov, am fost intr-o drumetie pe unul dintre varfurile de peste 2500m din Romania, Vanatoarea lui Buteanu, m-am dat cu bicicleta pe Tranfagarasan, iar cu o zi inainte am traversat Transalpina pentru prima data, am mancat la o stana si am vizitat cetatea din Alba Iulia, inainte sa merg sa-mi vad un bun prieten in Sibiu. Traiam asa un moment de incantare fata de ce faceam, mi se parea ca ziua pe care o aveam si zilele din urma, si cea care urma, erau fiecare printre cele mai frumoase din viata mea, si eram plin de entuziasm, parca imi venea sa zambesc incontinuu. Am inceput sa ma gandesc la zilele care au trecut inainte de asta. Cu o zi inainte mi-am vazut prietenii in Bucuresti si m-am bucurat, pentru ca in ultimele saptamani, fiind plecat, am vorbit mai putin. Inainte de asta am fost la Wimbledon si am jucam in turneul meu preferat, iar in perioada inainte de Wimbledon eram motivat sa ma antrenez si sa pregatesc turneul, eram plin de entuziasm si adrenalina. Facand exercitiul asta de memorie, incercam sa-mi amintesc ultima zi proasta pe care am avut-o. N-am reusit. Nu puteam sa-mi aduc aminte de o zi in care sa fi fost abatut, deprimat sau plin de griji si stres. Atunci mi-am dat seama ca starea asta nu e atasata de hobby-urile mele sau de rezultatele mele din tenis, pentru ca nu joc tot timpul si cu siguranta nu castig tot timpul, ci de faptul ca, prin activitatea mea, care sprijina educatia copiilor, prin UNICEF sau alte cai, imi dau seama care sunt cu adevarat lucrurile importante. Sa fii om inainte de orice, sa fii vesel, sa iubesti, sa daruiesti, sa te bucuri de lucrurile marunte din jur. O lectie invatata de la acesti copii. Cand esti acolo, cu ei, parca problemele despre care tu crezi ca sunt atat de mari in viata ta se dizolva si revii cu picioarele pe pamant.

ELLE: Si, dincolo de aceste lucruri in care esti implicat, care sunt planurile tale profesionale acum? Te pregatesti deja pentru sezonul de hard?

H.T.: Mai am cateva zile de pauza fara tenis, dar am inceput sa ma antrenez fizic pentru sezonul de hard. Peste doua saptamani incep la Washington, dupa care urmeaza Montreal, Cincinnati si US Open.

Citeste si:
5 intrebari cu… Horia Tecau, despre carti & despre tenis

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
evedete.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle