Vulva shame – ce trebuie să știi despre acest tip nociv de presiune asupra femeilor și cum ne afectează

Nu ne naștem rușinate de corpul nostru. Dar învățăm rapid să fim. De la glume proaste la imagini false și până la proceduri dureroase și reclame toxice – totul ne spune că vulva noastră ar trebui să fie mai mică, mai epilată, mai roz, mai curată.

Cred că aveam vreo 23 de ani când am asistat pentru prima oară la o discuție despre părțile intime ale unei femei. Nu te gândi că era o conversație intimă între prietene. Erau câțiva bărbați care au găsit perfect normal să compare vulva unei femei cu diverse animale sau feluri de mâncare – de la un burger suculent, la un cocoș și până la o cămilă – și să își exprime preferințele.

Privind retrospectiv, mă înfurie teribil faptul că nu am avut puterea să ripostez la grotescul situației. Știu sigur că m-a deranjat, dar cred că combinația de șoc și rușine m-a făcut să tac. Nu mă gândisem niciodată, până atunci, cum ar trebui să arate vulva unei femei. Și, dintr-odată, câțiva bărbați m-au făcut să mă întreb în ce categorie mă încadrez și dacă alții o găsesc atrăgătoare sau nu. Nu era suficient că toate părțile corpului meu – sâni, buze, picioare, fund – erau deja examinate și judecate. Acum trebuia să îmi fac griji și pentru o zonă atât de intimă, pe care, până la urmă, câți oameni o văd într-o viață?

Fiind o femeie heterosexuală, nu văzusem alte vulve în realitate, nu aveam cu ce să compar. La școală, când am învățat despre anatomia organelor sexuale, nimeni nu ne-a arătat cum e, de fapt, o vulvă. Nu ni s-a spus că pot exista zeci de forme, culori și dimensiuni normale. Că labiile pot fi mai mari, mici, asimetrice, proeminente. Nu. Tot ce am văzut a fost o schiță simplificată, tehnică, a sistemului reproducător. Un desen steril cu ovare, trompe uterine și uter, complet deconectat de realitatea corporală a unei femei. Și când nimeni nu-ți arată, nu-ți explică, nu normalizează nimic, iar primul care îți spune cum ar trebui să arate vulva e un bărbat a cărui viață sexuală se rezumă mai mult la filme pentru adulți decât la interacțiuni reale cu sexul opus, ai în față un rezumat perfect al patriarhatului în care trăim.

E absurd că încă refuzăm educația sexuală în școli, în condițiile în care majoritatea oamenilor nu știu nici măcar cum arată, în mod real, organele genitale feminine. Nu fac diferența între vagin și vulvă, dar au opinii puternice despre cum „ar trebui” să arate. În lipsa unor informații corecte, fetele cresc cu rușine, confuzie și convingerea că e ceva în neregulă cu ele. Iar băieții cresc cu standarde false, învățate de pe site-uri porno. Rezultatul? O societate care preferă să încurajeze labioplastiile decât să pună un manual de educație sexuală pe bancă.

Dacă ți se pare că exagerez, poate ar fi util să știi că, în ultimii cinci ani, rata intervențiilor de chirurgie estetică genitală feminină a crescut cu aproape 220% (potrivit PubMed). Nu vorbim despre operații medicale necesare, ci despre proceduri pur cosmetice, menite să „corecteze”, să „înfrumusețez” sau să „rejuveneze” zona intimă.

De fapt, fenomenul nu e nou. Am găsit un documentar realizat la începutul anilor 2000, The Perfect Vagina: Exploring the Dangers of Genital Plastic Surgery, care vorbește despre exact acest tip de presiune asupra femeilor și deciziile radicale pe care ajung să le ia pentru a se încadra într-un standard imaginar.

Rosie are 21 de ani și este atât de nemulțumită de felul în care arată vulva ei, încât și-a făcut programare pentru o operație. Povestește că a fost „luată peste picior din cauza asta. Sora mea le-a spus cum arată unor băieți cu care ieșeam, iar a doua zi ei m-au părăsit. Obișnuia să zică lucruri de genul ‘Rosie are o șuncă ce atârnă’. Apoi s-a întâmplat să ies, eram într-un club cu prietenii mei, vreo 10-11 băieți, și au început să râdă de mine, să mă facă praf. Iar eu stăteam acolo și mă gândeam: ‘La naiba, ce pot să zic acum?’. Ajunsesem să cred că a mea era atât de diferită de a altora, încât trebuia schimbată”.

Ca o paranteză, Rosie nu este o excepție. Într-un studiu realizat de Refinery29, aproape jumătate dintre cele 3.670 de femei intervievate au declarat că nu sunt mulțumite de aspectul vulvei lor. Iar o treime dintre acestea au fost mărturisit că au fost rușinate de un partener sexual sau de un membru al familiei din cauza felului în care arată zona lor intimă.

Revenind la documentar, Rosie e în cabinetul medicului pentru o labioplastie, adică o intervenție chirurgicală prin care labiile mici sunt reduse ca dimensiune. „Toată pielea asta e în exces”, îi spune medicul, trasând cu markerul zona care urma să fie tăiată. În exces față de ce?, mă întreb, privind imaginile în care o tânără de 21 de ani urlă de durere pentru a corecta ceva ce nu era greșit în primul rând.

Labiile mici pot avea, în mod normal, între 1,2 și 10 centimetri în lungime și între 0,7 și 5 centimetri în lățime. Iar ale lui Rosie nu depășeau în nici un caz aceste dimensiuni. Dar n-am auzit ca medicul să o asigure că e în parametri normali. Nu a adus în discuție presiunea psihologică uriașă care a dus-o acolo. Doar a scos markerul, a desenat pe corpul ei ce trebuie „să tăiem” și a validat, fără ezitare, o rușine care nu-i aparținea. N-a fost consiliere, n-a fost educație. A fost business.

Pentru că e mult mai profitabil să vinzi soluții pentru corpuri „greșite” decât să recunoști că nu există nimic de reparat. Am spus-o de zeci de ori și o voi spune mereu: industria estetică nu are nici un interes să accepte și să promoveze diversitatea. Din contră, profită de nesiguranța noastră, o alimentează constant și câștigă din ea. Fiecare milimetru „în plus” devine o oportunitate de făcut bani, iar fiecare adolescentă nesigură se transformă într-o clientă fidelă.

Sigur, există și cazuri când labioplastiile pot fi cu adevărat necesare și justificate. De exemplu, în situații în care există dureri semnificative, disconfort fizic sau dificultăți la activitățile cotidiene. Însă numărul acestora este extrem de mic în comparație cu cererea creată de standardele estetice nerealiste și presiunile sociale.

Dr. Jen Gunter explică pe larg în cartea sa, The Vagina Bible, cât de puțin înțelegem, de fapt, anatomia vulvei și cât de important e să privim aceste decizii chirurgicale printr-o lentilă informată, nu una cosmetică.

Înainte de a lua în calcul o operație de reducere a labiilor, trebuie să știi că labiile mici nu sunt „exces” de piele, ci structuri sexuale cu roluri precise. Ele conțin țesut erectil, sunt bogate în terminații nervoase, se umflă în timpul excitării și sunt conectate direct cu capișonul clitorisului, ceea ce înseamnă că pot amplifica stimularea sexuală. În plus, au un rol de protecție important pentru vestibul, adică deschiderea vaginală.

Așadar, o labioplastie nu este un simplu gest estetic, ci o intervenție cu potențiale riscuri, care poate afecta funcționalitatea și sensibilitatea unei zone esențiale pentru sănătatea și plăcerea sexuală. În plus, Dr. Gunter subliniază că implicațiile medicale pe termen lung ale acestei operații sunt, în mare parte, necunoscute. Impactul asupra senzației sau funcției sexuale nu a fost studiat suficient, iar modificările care apar natural odată cu înaintarea în vârstă, cum ar fi micșorarea treptată a labiilor mici, ridică întrebări suplimentare. Nu știm, de exemplu, dacă o reducere chirurgicală combinată cu aceste schimbări naturale ar putea duce, în timp, la simptome sau disconfort.

Dar vulva nu trebuie doar să fie simetrică. Ideal, ar trebui să arate și ca la 15 ani. Nu o spun eu, o spun bărbații. Un sondaj din 2015, publicat în American Journal of Obstetrics and Gynecology, a întrebat 2.403 americani cu vârste între 18 și 80 de ani ce preferințe au atunci când vine vorba de părțile intime ale unei femei. Aproximativ 43% au considerat labiile mici ca fiind cele mai atrăgătoare, 43% au preferat dimensiunile medii, iar doar 24% au avut o opinie pozitivă în legătură cu labiile mari.

În ceea ce privește pilozitatea pubiană, peste jumătate au ales varianta „îngrijit parțial”, iar 47% au preferat epilarea completă. Doar 16% au optat pentru aspectul natural. Mai mult de jumătate dintre participanți au declarat că aspectul genital influențează dacă își doresc sau nu un contact sexual cu o femeie.

Un al doilea studiu, publicat în International Urogynecology Journal, a inclus 248 de bărbați din Australia, majoritatea tineri (18–24 de ani). 45% au spus că preferă o vulvă complet epilată, 25% au ales o variantă tunsă, iar doar 5% au preferat aspectul natural. Când au fost întrebați despre forma labiilor, jumătate nu aveau o opinie clară, dar 30% au spus că preferă labiile „mici și ascunse”. Îngrijorător, 45% au recunoscut că au avut „gânduri negative” legate de organele genitale feminine, influențate în special de pornografie, imagini medicale, foste partenere și reviste pentru bărbați.

Sondajele astea ridică o întrebare pe care rareori o formulăm cu voce tare: de ce e preferată o vulvă complet epilată? E doar o chestiune de estetică, de „curățenie”, așa cum ni se tot spune (apropo, igiena nu are nici o legătură cu pilozitatea)? Sau e mai degrabă vorba despre sexualizarea corpurilor feminine infantile? O vulvă fără păr, cu labii cât mai mici, e imaginea care circulă obsesiv în pornografie și care pare că a devenit standardul inconștient (sau foarte conștient) pentru ce înseamnă sexy. Însă această normalizare a netezimii absolute poate ascunde o fetișizare a adolescenței, a corpurilor în formare, care n-ar trebui să fie un ideal erotic. Dacă peste 90% dintre femei se epilează complet sau parțial, poate nu e vorba doar despre alegere personală. Poate e vorba despre cum internalizăm, zi de zi, standardele altora.

S-ar putea să nu am dreptate în privința asta, dar nu am nici un dubiu că procedurile de „rejuvenare” nu sunt făcute pentru noi, ci pentru a mulțumi privirea bărbaților și a îmbogăți o industrie. Îmi vine greu să cred că, dimineața, femeile își iau câteva minute bune ca să poziționeze strategic o oglindă și să se întrebe, cu îngrijorare, dacă vulva lor a îmbătrânit. Dar poate că ajungi să îți pui astfel de probleme atunci când ești constant bombardată cu reclame care îți spun că ai nevoie de o „reîntinerire vaginală”. Și ai și o multime de soluții la îndemână: lasere, radiofrecvență, PRP, injectări cu acid hialuronic. Practic, aproape toate procedurile pe care le faci pentru a estompa ridurile de pe față le poți face și pentru părțile intime.

Tot în The Vagina Bible, o carte pe care chiar te rog să o citești (a fost tradusă în limba română la editura Curtea Veche), dr. Gunter explică faptul că „procedurile cu laser sunt problematice. Tehnologia susține că provoacă o leziune superficială, iar procesul de vindecare ar stimula circulația sângelui, ceea ce duce la formarea de colagen și, cumva, la depunerea de glicogen — ceea ce ar îmbunătăți colonizarea bacteriană cu lactobacili. Totuși, cum mucoasa vaginală (celulele epiteliale) se regenerează la fiecare 96 de ore, e greu de crezut că aceste schimbări pot fi de durată, chiar dacă unele proceduri promit efecte care țin șase luni sau mai mult”.

Nu e un lucru nou pentru nimeni că femeile nu au voie să îmbătrânească, dar să duci lucrurile atât de departe mi se pare cel puțin toxic. Să ni se spună că până și o zonă care nu este vizibilă majoritatea timpului trebuie „întinerită” este încă un mod de a transforma corpul feminin într-un proiect fără sfârșit, ceva ce trebuie mereu corectat, ajustat, îmbunătățit. Problema e și că medicina estetică ajunge adesea să preia aceste anxietăți și să le transforme în ritualuri aparent banale, chiar necesare.

Într-un astfel de context, devine din ce în ce mai greu să faci diferența între îngrijire și presiune socială. Între ceea ce-ți dorești cu adevărat și ceea ce ți s-a sugerat, subtil, zi după zi, că ar trebui să vrei. Ca să nu mai vorbim despre faptul că toate acele lucruri pe care „le meriți” seamănă suspect de mult cu fanteziile masculine promovate în pornografie: vulve mici, netede, epilate, fără nici o urmă de vârstă, naștere. De ce rejuvenarea asta nu se aplică și în cazul bărbaților? Ei nu au nevoie de proceduri care să le ridice testiculele? Sau tratamente injectabile pentru penisuri care și-au pierdut volumul (sau nu l-au avut)?

Dar, ca să revin la aspecte mai științifice, la fel ca în cazul labioplastiilor, există situații medicale reale care pot necesita intervenții chirurgicale. De exemplu, dacă o naștere vaginală a cauzat o ruptură sau dacă apare un prolaps genital, perineoplastia poate fi recomandată de medic.

De asemenea, în timpul menopauzei, multe femei se confruntă cu uscăciune vaginală, modificări ale secrețiilor, durere în timpul actului sexual, incontinență și infecții urinare. În astfel de cazuri, folosirea lubrifianților pe bază de apă sau a cremelor hidratante vaginale poate ajuta. Pe lângă tratamentele locale cu creme, ovule sau inele vaginale cu estrogen, terapia hormonală sistemică poate fi o opțiune eficientă, recomandată de medic în funcție de situație. Aceste probleme sunt reale și pot afecta serios calitatea vieții, iar tratamentele prescrise de specialiști sunt cu adevărat necesare și justificate. Nu au de-a face cu cosmetizarea vulvei, ci pur și simplu cu sănătatea intimă a femeii. E important să facem diferența între nevoile reale ale corpului nostru și tratamentele care sunt doar un trend, o strategie de marketing care în realitate nu are deloc legătură cu sănătatea.

Și știi ce nu mai are nici o legătură cu sănătatea? Sutele de produse pentru igiena intimă. De zeci de ani ni se tot repetă că trebuie să „mirosim frumos”, că secrețiile noastre sunt murdare și că starea naturală a corpului nostru nu e deloc OK. Dar, desigur, industria de îngrijire e gata să ne salveze, oferindu-ne geluri și tot felul de produse „testate ginecologic”, cu miros de lavandă și ylang-ylang, ca să ne transforme în zâne care aleargă fără griji prin lanul de iarbă. Sau, cel puțin, așa ne arată reclamele.

Ah, și dacă tot am adus vorba despre reclame, trebuie să-ți fac un scurt rezumat al unor sloganuri și campanii de marketing cel puțin problematice care au circulat de-a lungul timpului. Probabil cele mai faimoase sunt cele ale brand-ului Lysol, de prin anii ’30.

„Doctorii de familie știu că adesea incompatibilitatea înseamnă lipsa unei igiene feminine corecte”.

„Cealaltă Tu ți-ar putea distruge căsnicia! Fericirea ta conjugală depinde de adevărata Tu… încrezătoare, care nu pune niciodată la îndoială igiena intimă”.

„Ținută captivă într-o pânză de indiferență. Dar am reușit să ies din ea”.

„Era o soție perfectă… cu o singură neglijență. Era frumoasă. Eficientă. Economă. Afectuoasă. Veselă. DAR… era ignorantă în privința igienei feminine. Și soțul ei ar fi renunțat cu plăcere la multe dintre virtuțile ei pentru a corecta acest defect”.

Privite astăzi, reclamele astea sunt de-a dreptul sinistre. Poți face totul „corect”, dar dacă nu ești suficient de „curată”, riști să fii condamnată la nefericire. Să insinuezi că o căsnicie se poate destrăma din cauza igienei feminine este, de fapt, o formă extremă de body shaming și de control social asupra femeilor.

Totuși, trebuie să punctez și faptul că întreaga poveste cu Lysol e mai complexă decât pare la prima vedere. Nu era vorba doar despre „curățenie”, ci și despre o formă mascată de contracepție. Lysol era promovat nu doar ca produs de igienă intimă, ci și ca metodă contraceptivă. Într-o perioadă în care avorturile erau interzise și extrem de riscante, multe femei ajungeau să folosească dușuri vaginale cu Lysol în speranța că astfel vor evita o sarcină nedorită. Dar acest produs conținea substanțe chimice extrem de iritante și corozive, care nu erau deloc destinate uzului intern. Rezultatele? Arsuri, infecții grave, complicații medicale și, în unele cazuri, chiar moartea.

De-a lungul timpului, reclamele în care femeile erau umilite pentru „mirosurile” lor au continuat. O reclamă, probabil din anii 60, la un deodorant vaginal numit Pristeen, spunea așa: „Din păcate, cea mai delicată problemă de miros a unei fete nu e sub brațele ei fine”. Ci, evident, în zona intimă. Iar acest mesaj era accentuat și de o imagine sugestivă: o femeie tristă și abătută, într-un câmp cu iarbă uscată.

Și dacă crezi că situația s-a îmbunătățit în timp, ei bine, află că în 2010 un advertorial pentru Summers Eve, apărut în revista Womens Day, susținea că primul pas pentru ca o femeie să capete încredere înainte de a cere o mărire de salariu era să facă un duș vaginal.

În spatele tuturor acestor reclame, de la Lysol în anii ’30 la Summer’s Eve în anii 2010, se ascunde aceeași idee periculoasă: că vulva ta are o problemă. Iar soluția, desigur, e mereu un produs. Un spray, un gel, o pudră parfumată. Dar vulva nu e o haină pe care trebuie să torni în neștire detergent și balsam ca să miroasă proaspăt. E un organ complex, cu o floră proprie, care poate fi dezechilibrată ușor. Și mai mult decât atât e, după cum spun medicii, „a self-cleaning oven”.

Ceea ce înseamnă nu doar că nu trebuie curățată cu geluri speciale, dar că aceste produse pot face mai mult rău decât bine. Iritații, alergii, infecții, toate pot apărea după utilizarea lor.

„Unele dintre ele susțin că pot reduce vaginoza bacteriană (BV). Nu pot. Un produs pentru spălare externă nu are cum să influențeze interiorul vaginului, iar spălarea internă cu astfel de produse poate, de fapt, crește riscul de vaginoză, prin distrugerea bacteriilor bune sau iritarea mucoasei vaginale. Dacă un produs extern susține că poate regla pH-ul vaginal, e clar că producătorii au făcut deja o afirmație falsă — și te poți întreba ce alte minciuni mai promovează.”, explică Dr. Jen Gunter în cartea de care ți-am tot vorbit.

Adevărul e că igiena intimă sănătoasă e banal de simplă: apă, un cleanser blând (nu săpun), cu un pH ideal între 5.3–5.6, folosit doar extern, în zona vulvei, niciodată în interiorul vaginului. Labia minora nu trebuie curățate cu nimic altceva decât apă, iar dacă ai piele sensibilă sau o afecțiune dermatologică, chiar și asta poate fi suficient.

Și dacă obișnuiești să recurgi la dușurile vaginale, nu o mai face! Nu doar că nu ai nevoie de ele, dar pot fi și periculoase.

„Distrug bacteriile sănătoase din vagin și stratul protector de mucus, ceea ce face ca femeile să fie mai vulnerabile la vaginoza bacteriană (un dezechilibru al florei vaginale) și să aibă un risc crescut de a contracta gonoree sau HIV, în caz de expunere. Paradoxal, distrugerea bacteriilor bune poate accentua mirosul vaginal, în loc să-l reducă”, spune Dr. Gunter.

Stai departe și de orice produs care conține parfum (este una dintre cele mai frecvente cauze ale iritațiilor și alergiilor), indiferent că e vorba de șervețele, deodorante, pudre, ovule etc. Acestea pot distruge cu ușurință bacteriile bune și pot irita mucoasa și pereții vaginali – la fel ca dușurile vaginale.

Simt că ți-am oferit deja suficiente sfaturi practice și statistici îngrijorătoare, așa că e nevoie de puțin optimism. Dacă ai nevoie de un reminder vizual că vulva ta e perfect normală exact așa cum e, există câteva proiecte pe care merită să le vezi. Artista Laura Dodsworth a fotografiat peste 100 de femei pentru a celebra diversitatea reală a corpurilor noastre. Ilustratoarea Sam Hil Atalanta a creat contul de Instagram The Vulva Gallery, unde fiecare desen e însoțit de o poveste personală; uneori vulnerabilă, alteori amuzantă. Iar sculptorul britanic Jamie McCartney a realizat The Great Wall of Vagina, o instalație cu mulaje după peste 400 de vulve, în încercarea de a le arăta femeilor că nu există un „model corect”. Pentru că, într-adevăr, nu există. Așa că nu-ți mai bate capul cu felul în care arată. Amintește-ți doar să mergi la controalele de rutină.