Igiena implantului dentar pentru pacienții cu parodontită

Igiena implantului dentar pentru pacienții cu parodontită

Pentru un pacient care și-a pierdut dinți din cauza parodontitei, igiena viitorului implant începe înainte ca acesta să fie inserat, în etapa în care inflamația gingiilor și pierderea de os din jurul dinților rămași sunt aduse sub control. Bacteriile care au distrus țesuturile de susținere ale dinților naturali pot coloniza la fel de bine zona din jurul unui implant. Boala care apare acolo are un nume propriu, periimplantita, și explică de ce acești pacienți au nevoie de un plan de îngrijire mai atent decât ceilalți.

Ordinea etapelor rezultă direct din acest risc. Întâi se tratează parodontita, apoi se inserează implantul, iar după aceea urmează un program de întreținere la cabinet care continuă toată viața. Pentru pacientul care vrea să înțeleagă cum se tratează parodontoza, merită reținut că obiectivul tratamentului este stabilizarea bolii: gingiile nu mai sângerează, inflamația nu mai progresează în profunzime, iar dinții care pot fi păstrați rămân pe arcadă. Un istoric de parodontită nu exclude implantul; doar boala activă trebuie tratată și stabilizată înainte de intervenție.

Riscul de periimplantită după o parodontită tratată

Chiar și după un tratament reușit, țesuturile unui pacient cu parodontită în istoric se comportă diferit de cele ale unei persoane care nu a avut boala. Adulții cu parodontită tratată au avut un risc de periimplantită exprimat printr-un raport al șanselor de 4,80 față de persoanele sănătoase parodontal, potrivit unei meta-analize publicate în 2024 în Dentistry Journal. Cifra descrie o asociere, nu o relație de cauză și efect, însă arată o tendință pe care medicul o ia în calcul la fiecare etapă.

Un risc de aproximativ patru ori mai mare de periimplantită la cei cu parodontită în antecedente apare și într-o analiză din același an bazată exclusiv pe studii prospective, alături de un risc mai mare de pierdere a implantului și de o pierdere osoasă mai pronunțată în jurul lui (Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2024). Pentru acești pacienți, tratamentul cu implant dentar rămâne o opțiune valabilă, stabilită după evaluare, însă rezultatul pe termen lung depinde de rigoarea cu care sunt respectate igiena zilnică și controalele, la fel ca în tratamentul parodontal care l-a precedat.

Mucozita periimplantară și periimplantita, două stadii ale aceleiași probleme

Ghidul clinic de nivel S3 publicat în 2023 de Federația Europeană de Parodontologie (EFP) separă două afecțiuni ale țesuturilor din jurul implantului. Mucozita periimplantară este inflamația țesuturilor moi, iar periimplantita este forma în care boala ajunge să afecteze și osul care susține implantul. Ghidul cere ca ambele să fie tratate atunci când sunt descoperite, iar diferența dintre ele explică utilitatea evaluărilor periodice: o inflamație limitată la gingie este mai ușor de controlat decât una care a început deja să afecteze suportul osos.

Faptul că o coroană pe implant nu poate face carie nu o scutește de boli. Placa bacteriană care se acumulează la baza ei poate întreține inflamația exact ca în jurul unui dinte natural, iar la un pacient care a avut deja parodontită acest mecanism are toate condițiile să se repete.

Prevenția începe la planificarea implantului

Ghidul EFP descrie prevenția ca pe un proces care pornește odată cu planificarea implantului și continuă la inserare și la montarea lucrării protetice. Pentru pacientul cu parodontită, aceasta înseamnă că implantul se pune într-o gură în care boala este deja controlată și în care îngrijirea de susținere funcționează dinaintea primului gest chirurgical. După inserare urmează integrarea implantului în os, de regulă în 3 până la 6 luni, interval în care medicul monitorizează evoluția și verifică stabilitatea.

În practică, principiul se vede în succesiunea etapelor. LLL Dental tratează și stabilizează boala parodontală activă înainte de inserarea implanturilor, păstrează dinții care pot fi tratați și începe îngrijirea de susținere încă din această fază, astfel încât parodontologia și implantologia fac parte din același plan de tratament. Cele două domenii se regăsesc și în pregătirea medicului stomatolog coordonator al clinicii din București, dr. Claudiu Lupașcu: medic specialist în parodontologie și stomatologie generală, atestat în implantologie dentară.

Controalele și igiena zilnică după montarea lucrării

După fixarea lucrării protetice, ghidul european prevede un program de îngrijire de susținere, cu evaluări periodice ale țesuturilor din jurul implantului. Frecvența acestor controale o stabilește medicul pentru fiecare pacient în parte, în funcție de istoricul parodontal, de cât de bine reușește pacientul să controleze placa acasă și de starea dinților naturali rămași. La fiecare evaluare se verifică gingia din jurul implantului, iar curățarea profesională ajunge în zonele în care periajul de acasă nu are acces.

Supravegherea privește întreaga gură, nu doar implantul. Dinții naturali care au trecut prin parodontită rămân sub observație, pentru că boala tratată poate fi ținută sub control, dar cere monitorizare constantă, iar o reactivare în jurul lor înseamnă bacterii în imediata apropiere a implantului.

Igiena de acasă reprezintă partea zilnică a acestui program. Forma coroanei, a punții sau a lucrării pe toată arcada determină ce instrumente de curățare se potrivesc, motiv pentru care medicul sau igienistul arată concret cum se curăță fiecare zonă. Sângerarea la periaj în jurul implantului, umflarea gingiei sau disconfortul la baza coroanei sunt motive pentru un control înainte de termenul programat.

Evaluarea ține cont și de factorii care se adaugă istoricului parodontal. Fumatul crește riscul de complicații și întârzie vindecarea, așa că medicul îl ia în calcul atât la planificare, cât și pe durata întreținerii. La un pacient cu diabet necontrolat, glicemia se stabilizează înainte de intervenție, pentru că boala crește riscul de infecții și încetinește vindecarea, iar ambele aspecte se discută la consultația de dinaintea implantului, împreună cu tratamentele urmate pentru parodontită.

Surse

Herrera D. et al., „Prevention and treatment of peri-implant diseases – The EFP S3 level clinical practice guideline”, Journal of Clinical Periodontology, 2023. https://doi.org/10.1111/jcpe.13823

„Key guideline on peri-implant diseases”, British Dental Journal, 2023. https://www.nature.com/articles/s41415-023-6014-3

„Implant Health in Treated Periodontitis Patients: A Systematic Review and Meta-Analysis”, Dentistry Journal, 2024. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11352642/

„History of periodontitis as a risk factor for implant failure and incidence of peri-implantitis”, Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2024. https://deepblue.lib.umich.edu/bitstream/handle/2027.42/194024/cid13330_am.pdf

Foto: pexels.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din advertorial