ELLE FENOMEN: Ce am învățat din primele zile ale crizei provocate de coronavirus în România

Într-o situație în care simțim acut cum ni se schimbă realitatea de la o oră la alta, am avut nevoie să ne oprim un moment, să ne uităm în jur și să vedem unde ne aflăm și ce spune despre noi felul în care reacționăm la o criză care ne amenință pe toți.

de Gabriela Calițoiu, Paul Petrache și Ioana Ulmeanu

E un lucru neobișnuit pentru niște jurnaliști să scrie, din mijlocul unei situații în desfășurare, un text ce va apărea peste aproape două săptămâni, știind că realitatea noastră, a tuturor, ar putea arăta complet altfel chiar mâine. Ne este greu să ne imaginăm cifrele sau amploarea pe care o va avea pandemia de coronavirus peste atâta timp, cu atât mai greu să vorbim despre dramele individuale ale celor deja afectați de virus sau ale celor care urmează să fie atinși de el, printre care ne putem număra și noi.

Totuși, trebuie să spunem că la momentul la care scriem în România s-au înregistrat oficial 131 de cazuri, că școlile s-au închis și că mulți lucrăm deja de acasă, iar în ziua în care am trimis revista în tipar s-a declarat stare de urgență, ca și în altele dintre țările afectate.

Și deși România se află cu câteva săptămâni în urma valului de îmbolnăviri și decese care a afectat alte țări și e foarte probabil să urmeze același model, nu putem estima traiectoria pe care o poate lua epidemia la noi – fiecare țară are un specific, iar România e vulnerabilă mai cu seamă pentru că are o diasporă numeroasă care trăiește și muncește în cea mai afectată dintre țările europene (până acum), Italia.

Sunt și lucruri pe care le știm. Pandemia a pornit din Wuhan, prima infectare fiind raportată pe 31 decembrie anul trecut. Este un virus, parte din familia coronavirusurilor, un grup larg și cunoscut, care cauzează îmbolnăviri în rândul animalelor, dar și al oamenilor. Chiar până la apariția acestui tip, se știa că există coronavirusuri cu potențial letal pentru oameni, mai ales în privința aparatului respirator – SARS și MERS. Iar simptomele pot evolua de la febră și tuse până la insuficiență respiratorie cauzatoare de moarte. Mulți pot fi infectați fără să dezvolte simptome, ceea ce face răspândirea mult mai eficientă. Aproape 80% dintre infectați se pot vindeca fără tratament special. Dar probabil că asta știai deja.

Ce nu știam, însă, la sfârșitul anului trecut, când a fost raportat primul caz, era modul în care aveam să facem față unei situații pe care nu ne-am fi imaginat-o. Există, însă, niște observații pe care le-am făcut împreună, constatându-le în comun, în redacție, în vreme ce discutam evenimentele fiecărei zile, până ce am ajuns să le vorbim izolați, fiecare din casele noastre.

Iar prima dintre ele este cât de ușor ne-a fost să trecem de la indiferență și ignoranță la panică. Atunci când a izbucnit, epidemia era departe, într-un capăt de lume complet diferit de realitatea noastră, iar prima noastră reacție a fost că nouă nu ni se poate întâmpla. Chiar și în aceste condiții, între români (și nu numai) au apărut primele reacții rasiste, care au degenerat la noi până la alungarea violentă de la metrou a unui tânăr de origine asiatică. Pe măsură ce au trecut zilele, însă, și situația din Wuhan a devenit din ce în ce mai dramatică, iar cazurile de infectare au ajuns și în Europa, indiferența s-a transformat în panică.

Încă dinainte ca România să aibă un singur caz de infectare cu noul coronavirus, un prim moment de panică a golit magazinele, a scumpit (și a ras) stocurile de dezinfectanți și a generat un val de fake news, răspândit mai ales în online, dar și de opinii nedocumentate care nu făceau altceva decât să amplifice teama. Aceste simptome ce au precedat, de fapt, pandemia, nu sunt neapărat românești – la nivel mondial, prima companie afectată de virus a fost berea cu același nume, Corona, care a înregistrat pierderi de 132 de milioane de lire sterline în vânzări, după declarațiile CEO-ului.

Nici televiziunile nu au ajutat – unele și-au continuat tradiția de a invita în emisiuni oameni complet neavizați, pentru a-și da cu părerea despre lucruri care îi depășesc, dar toate, inclusiv cele care prezintă în general informații corecte, au profitat de ocazia de a face audiență și au construit montaje dramatice pe fundaluri sonore amenințătoare, ori de câte ori aduceau vorba de subiect. Adică aproape tot timpul. Tot atunci s-au făcut auzite pentru prima oară și vocile profeților care prevesteau criza economică ce va să vie (care, de altfel, e foarte probabilă) și care îndemnau oamenii să cumpere tot ce le iese în cale, întru salvarea noastră, a tuturor.

Citește continuarea în ELLE APRILIE 2020!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro

coronavirus Revista Elle