ELLE BEAUTY: Silver Linings

A face pace cu firele albe de păr a devenit un adevărat act de curaj. Trei femei vorbesc despre cum au reușit să își poarte cu mândrie părul grizonant, chiar și atunci când au fost aspru criticate de ceilalți.

ELLE BEAUTY: Silver Linings

De fiecare dată când Facebook îmi aduce aminte ce făceam în urmă cu câțiva ani mă lovește o dorință grozavă de a-mi da două palme. Și nu zic asta gândindu-mă la jeanșii cu talie joasă și cu o mărime mai mică pe care îi purtam obsesiv, la părul blond și ars peste măsură sau la unghiile roz. Cu toate că le-aș merita și pentru asta, mă absolv de orice vină, plasând întreaga responsabilitate asupra tendințelor vremii. Ce mă înfurie, însă, cu adevărat sunt zecile de poze din vacanțe. Eu, Fontana de Trevi și alte câteva sute de turiști. Eu, Palacio Real și alte sute. Eu, Turnul Eiffel și alte sute. Ai înțeles ideea. Asta însemna pentru mine o călătorie reușită. Dacă nu bifam toate atracțiile însemna că am eșuat ca turist. Ca să nu mai vorbesc despre drama magneților. Chiar am fost acolo dacă nu am ce să lipesc pe frigider?

Mi-a luat ceva timp să mă lecuiesc de modul ăsta superficial și complet ignorant de a călători, dar măcar în ultimii trei-patru ani nu i-am dat motive Facebook-ului să mă chinuie cu notificări penibile. Unde voiam, de fapt, să ajung cu preambulul ăsta lung: la ultima călătorie pe care am făcut-o, la Berlin. Eram în Kreuzberg, unul dintre cele mai vibrante cartiere ale orașului, împânzit de artiști stradali, tineri, cafenele, restaurante turcești și zeci de magazine second hand. Un deliciu pentru toate simțurile! Mi-am luat o Coca Cola rece, mi-am aprins o țigară și m-am așezat pe o bancă la soare. La un metru de mine, un tip își instala studioul de artă mobil. Și-a întins pe masa improvizată planșele, creioanele și vreo zece portrete.

După vreo 20 de minute, o fată și un băiat, turiști, s-au oprit, i-au analizat rapid lucrările și i-au cerut câte un portret. Cum nu aveam altceva mai bun de făcut, am rămas pe bancă și am urmărit întreaga scenă. A început cu portretul tipei, toată un zâmbet, peste măsură de entuziasmată. La un moment dat, pe la jumătatea desenului, clienta a rostit întrebarea decisivă: „Câți ani crezi că am?”. M-am întors instantaneu către ei pentru a le surprinde reacțiile. „Mmm… 38″, i-a spus artistul. Am simțit cum pulsul mi-o ia razna. M-am uitat la tipă care, deși vizibil deranjată de răspuns, a încercat să schițeze un zâmbet politicos și să spună „Nu, am 27”. Știam de ce îi zisese că are 38 de ani și asta mă înfuria teribil. Era clar o fată tânără și nimic din aspectul său nu i-ar fi trădat vârsta. Cu excepția părului. De la rădăcini și undeva până în zona urechilor era presărat cu suvițe groase de fire albe.

Am plecat nervoasă, gândindu-mă încă o dată la toate presiunile la suntem supuse. La faptul că e o rușine să arătăm că îmbătrânim. La faptul că ni s-a inoculat ideea că trebuie să ascundem orice semn care ne-ar putea trăda vârsta de peste 30 de ani. Și ce mă frustrează cel mai tare este că doar noi suntem trase la răspundere pentru faptul că nu putem ține timpul în loc. Nu am auzit pe cineva spunându-i unui bărbat de 45 de ani că ar trebui să-și estompeze ridurile sau că ar trebui să-și vopsească părul alb. De cele mai multe ori un bărbat cu păr grizonant e considerat sexy, pe când o femeie e doar… trecută de prima tinerețe.

De multe ori, părul alb nu are nici cea mai mică legătură cu vârsta. Factorul genetic influențează puternic procesul de albire, urmat apoi de cauze precum stresul, carența de vitamina B12, afecțiunile tiroidiene, vitiligo sau anemia. Primele fire albe i-au apărut mamei la 32 de ani. La 35 părul îi încărunțise aproape complet, dar nu s-a gândit nici măcar o secundă să ascundă asta. Așa că, în decurs de trei ani, a trecut de la o proaspătă mămică la titulatura de bunică. Ori de câte ori ieșeam împreună, ăsta era modul în care i se adresau toți cei care nu ne cunoșteau. Dar nu s-a arătat niciodată deranjată de acest lucru. Când am întrebat-o de ce, mi-a spus că „pur și simplu asta sunt. De ce să încerc să maschez? Pentru ce și pentru cine? Eu nu am o problemă cu părul meu alb, mă simt bine în pielea mea și ăsta e singurul lucru care contează. Nu o să fac niciodată ceva doar pentru că așa trebuie”. Dar acest „trebuie” nescris e motivul pentru care facem multe lucruri care nu sunt în acord cu credințele noastre.

Citește continuarea în ELLE NOIEMBRIE 2021!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
substantial.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle