Brian Molko – portretul unui rockstar la maturitate

Placebo a cantat vara asta la Summer Well, iar Brian Molko, solistul trupei, a acordat un singur interviu: revistei ELLE. Pentru Andreea Trifas, cea mai noua colega a noastra, a fost primul interviu – si s-a dovedit a fi o interlocutoare perfecta pentru acest rockstar!

Brian Molko – portretul unui rockstar la maturitate

Inainte de toate, eram curioasa sa aflu de ce i-a placut atat de mult concertul The National si ce fel de muzica asculta in prezent. Ma mir sa aud ca sunt foarte putine formatii rock care ii plac in acest moment, printre care Warpaint si The Horrors. Imi explica faptul ca majoritatea trupelor rock de astazi sunt foarte plictisitoare, dar ca The National are ceva aparte. Muzica lor este foarte romantica, dar romantica intr-un sens literar mai degraba decat din punct de vedere al relatiilor. Ei canta despre nesiguranta masculina, iar versurile lor sunt foarte, foarte curajoase, de asta este un mare fan al muzicii lor.

Cand vine vorba despre artistii noi, e de parere ca lucrurile se complica pentru ca unei formatii noi ii este foarte greu sa isi formeze un public in ziua de astazi. Asta din cauza ca industria muzicala a fost compromisa de serviciile de difuzare. „Si e pacat, imi spune. „Pentru ca, fara un public, tinerii vor fi nevoiti sa isi gaseasca un loc de munca adevarat. E simpla lege a cererii si a ofertei. E vorba de capitalism, nu-i asa? Consumatorul stie cel mai bine, dar nu vrea sa plateasca pentru lucrurile costisitoare, cum sunt inregistrarile si turneurile de promovare. Asa ca nu vor mai exista formatii noi, ci doar formatii mari care au deja un public, asa cum e Metallica.

Ma gandesc ca si Metallica o sa inceteze sa mai cante intr-o zi si il intreb ingrijorata daca asta e era in care moare muzica buna. Probabil imi simte mahnirea si ma asigura ca lucrul acesta n-o sa se intample, doar ca artistilor noi le va fi mult mai greu sa isi faca un nume, mai ales ca foarte putini dintre ei suna intr-adevar unic.

Si Placebo e una dintre trupele cu un sound unic, asta le-a adus succesul, dar nu imi e clar daca tot asta i-a facut sa reziste. Ei bine, aici raspunsul e simplu: sunt anti-carieristi cand vine vorba de deciziile pe care le iau. Imi spune mandru ca refuza sa mai cante melodiile lor cele mai cunoscute, care i-au consacrat, pentru ca nu mai cred in ele. „Noi nu cantam doar ca sa facem bani sau ca sa facem pe plac publicului nostru, pentru ca asta ar fi o minciuna, un act de abatere de la adevarul nostru. Nu fac parte dintr-o formatie doar pentru a interpreta un neadevar, ci pentru a-mi comunica unui public adevarul personal. Altfel ar fi doar un act mecanic, prin urmare unul lipsit de semnificatie. Facem parte dintr-o industrie muzicala pentru suflet, fie ca o facem cu o chitara sau un sintetizator. Muzica trebuie sa se adreseze inimii.

Sunt complet de acord, mai ales cand ma gandesc la muzica promovata zilele astea la radio sau la televizor. Si imi da dreptate, explicandu-mi ca exista un grup restrans de compozitori care scriu toate hit-urile pentru artistii cu nume rasunator. „Sunt cam 30-35 de oameni care compun toate melodiile comerciale de astazi. Muzica pop era avangardista cand eram eu mic. „Ashes to Ashes a lui David Bowie este o melodie extraordinara. Kate Bush si Peter Gabriel au compus piese extraordinare. In schimb, Justin Bieber si Katy Perry nu mai scriu cantece extraordinare. Ei nici macar nu-si scriu propriile piese. Observ ca il incita subiectul, pentru ca devine mai insufletit. Calmul cu care mi-a raspuns pana acum la intrebari se transforma intr-un fel de vioiciune care ma face sa zambesc. Ma bucur sa vad ca are chef de vorba. „Si care este rezultatul? Cultura se omogenizeaza intr-una de tip american de unica folosinta si fara valoare. Uita-te peste tot in jurul tau! Asta se intampla fix in fata ochilor tai. Dar acesta ne este viitorul daca nu facem ceva ca sa schimbam lucrurile, daca nu continuam sa actionam sincer din imboldul adevarului pur, ma surprind gandind, in chiar termenii absoluti propusi de Molko.

Continuandu-i ideea, aduc in discutie generatia de astazi. Fac referire si la melodia lor „Too Many Pleople (de pe ultimul album, Loud Like Love, lansat anul trecut), care vorbeste despre relatia noastra cu retelele de socializare si despre cum suntem prea prinsi de propriile telefoane pentru a mai fi atenti cu adevarat la oamenii din jurul nostru. Si cum asta se intampla mai ales in randul tinerilor. Parerea lui este ca nu li s-a dat sansa sa gandeasca. Se apropie de mine gesticuland astfel incat fumul de la tigara lui sa nu-mi intre in ochi, iar conversatia noastra devine tot mai implicata. Faptul ca ne completam reciproc ideile ma face sa uit pentru moment ca acesta e un simplu interviu. Imi pare mai degraba o discutie normala intre doi oameni obisnuiti, care vorbesc despre lucrurile care ii intereseaza si despre intrebarile pe care si le pun.

Continuandu-si ideea despre tinerii din ziua de azi, imi spune ca „au fost hraniti cu tot felul de aiureli. Ei au impresia ca toata informatia asta eronata are gust bun pentru ca e tot ce stiu. Cand suferinta e tot ce stii, e greu sa strapungi aceste limite. Te simti in siguranta cand suferi. La fel se intampla si cand esti alimentat cultural cu lucruri fara valoare. Daca asta e tot ce stii, ai impresia ca e bine. Bine-bine, dar cine sa ne invete lucrurile astea? Nu prea aud vorbindu-se despre asa ceva. In general, vina cade asupra noastra, a tinerilor. Ba ca suntem prea comozi, ba prea egoisti, dar nu am auzit inca pe nimeni care sa vina cu o astfel de idee. Imi verbalizez parerea si imi zice razand ca de aceea imi spune mie toate astea. Si ma indeamna insistent sa scriu despre asta.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din people