Vrei să ai o relație sănătoasă și nu știi cum să lucrezi cu tine în sensul acesta? Câteva repere

Pentru o relație sănătoasă ești dispusă să te uiți la partea ta de responsabilitate în cuplu și ce trebuie ajustat.

Când spui relație sănătoasă te gândești imediat la implicarea ta în cuplu, la ce anume să faci în interacțiunea cu cel care ți-ar fi partener, la efortul depus pentru voi, pentru el. Cine lipsește din perspectiva aceasta? Chiar tu. Extremele nu sunt niciodată bune, inclusiv extrema în care tu ești cea care depune efortul, care se străduiește, care prioritizează relația până se pierde pe sine. Căci aici tot universul devine partenerul sau lumea se învârte doar în jurul lui, iar a te raporta doar la ce își dorește acesta, ce are nevoie, e de fapt un mod de a face față, de a calma aparent frica de pierdere sau că nu vei fi văzută de el niciodată. Și dacă te subjugi sau te sacrifici, cum ar mai putea el să plece ori să te ignore? Dar, desigur, realitatea din teren ne arată exact opusul, nu ești mai fericită, nici în siguranță. Deci ceva trebuie să faci diferit.

Detașarea emoțională

După un conflict ai observat că ai tendința să te detașezi emoțional, chiar să nu îți pese, să nu te intereseze? Dar asta temporar, până când începe să doară din nou. În conflicte, și nu este o problemă că aveți certuri, contează foarte mult ceea ce se petrece după. Adică maniera în care vă reconectați și reparați legătura emoțională care a fost întreruptă. În ce fel contribui tu la acest proces de reparare?

Atacul

Sau, pe scenariul de mai sus, mai degrabă, te aștepți ca el să vină în genunchi, să depună diverse ofrande în fața piedestalului pe care te-ai pus singură și de unde îl privești cu superioritate? Și, cu cât îl vezi pe partener mai vulnerabil, cu atât vrei mai mult să dai în el emoțional până când se prăbușește dărâmat? Pentru că doar atunci crezi cu adevărat că îi pasă? Dar nu e de mirare când cineva care este lovit iar și iar la un moment dat să simtă să se protejeze, iar protecția aceea să o obțină tocmai prin despărțirea de care te temi teribil și nu o vrei materializată. Deci ce trebuie să înveți să controlezi? Acea parte din tine care atacă, care manipulează, care nu ține cont de limitele pe care le impune partenerul.

Capitularea…

… presupune lipsa limitelor. Nu spui niciodată nu și creezi o aură de diplomație de care te agăți până când dinamica aceasta devine intolerabilă. Și tu ai nevoie să pui limite, și partenerul are nevoie să i se pună limite. Iar tu ești cea responsabilă de comunicarea nevoilor tale și modalitatea de împlinire a acestora pe care partenerul nu are cum să o ghicească, chiar și atunci când spui că sunt totuși niște perspective de bun simț. Pentru o relație sănătoasă este esențial să fii în contact tu cu tine, să ceri și să spui nu când este intolerabil, dar și să fii deschisă către o negociere reală fără de care, obiectiv, nicio relație de cuplu nu are cum să funcționeze într-o manieră satisfăcătoare pentru amândoi.