Pana cand cearta ne va desparti…

Ne infuriem, spunem lucruri pe care apoi le regretam, suferim pentru ca nu ne mai simtim iubiti... Toate cuplurile se cearta si din ce in ce mai multe ajung la divort. In fata datelor tot mai alarmante, psihologii au pornit o adevarata contraofensiva pentru salvarea casniciilor moderne.

Pana cand cearta ne va desparti...

Love is all you need, spune celebrul cintec al Beatlesilor. Povestile romantice ne invata, la fel, ca dragostea invinge totul. Suntem indivizi crescuti intr-o cultura a iubirii, convinsi ca iubirea este tot ce ne trebuie ca sa traim fericiti, alaturi de cel ales, pana la adanci batraneti. Aceasta abordare a vietii intr-un cuplu este romantica si frumoasa, dar e, in acelasi timp, oarecum naiva. Cel putin asa sustin psihologii si, ca sa fim sinceri, nici viata – a noastra si a celor din jur – nu pare sa confirme aceasta viziune de basm.

Sigur, a iubi cu pa­siune e o adevarata binecu­vantare, dar pentru a construi un cuplu care sa functioneze bine si dupa zece, douazeci sau treizeci de ani ai nevoie de mai mult decat de dragoste. Daca viitorul relatiei cu partenerul tau te ingrijoreaza, afla ca nu esti deloc singura: nimeni nu mai neaga in ziua de azi faptul ca traim vremuri grele pentru viata in doi.

Mai mult de jumatate dintre cuplurile care se casatoresc in zilele noastre ajung la divort. In plus, se pare ca nu invatam mare lucru din asta, pentru ca 60% din cuplurile care se casa­toresc a doua oara… divorteaza din nou! Ceea ce face ca lucrurile sa fie si mai tulburatoare este faptul ca nimeni nu pare sa inteleaga de ce casniciile din zilele noastre au devenit atat de fragi­le.

In urma acestor statistici dezastruoase, specialistii din lumea intreaga au pornit o ofensiva de proportii pentru a salva casniciile moderne. Unii au studiat cuplurile aflate in criza, altii s-au concentrat pe observarea celor fericite. Ei au examinat (pe mii si mii de cupluri) fiecare aspect al interactiunii intre doi par­teneri, au inregistrat pe banda fiecare nuanta a modului de comunicare, au masurat activitatea fiziologica a subiectilor studiati (de la puls pana la activitatea neurolo­gica). Apoi au dezvoltat diverse teorii si metode de lucru pentru a ajuta cuplurile aflate in dificultate sa nu se desparta.

Dar sa incepem cu inceputul (sau sfarsitul?). Cum ajung doi oameni care s-au iubit sa se desparta? Exista in literatura de specialitate un top al factorilor de risc care pot duce la ruptura unui cuplu. Acestia se impart in „factori statici – personalitatea, varsta cuplului, religia, parinti divortati etc. – si „factori dinamici, inclu­zind inabilitatea de a comunica, agresiunile fizice si atitudinile „disfunctionale. Specialistii sustin ca factorii statici sunt ine­vitabili si ca ei singuri nu pot duce la destra­marea unui cuplu.

Dar factorii dina­mici, dintre care proasta comunicare este cel care are la activ cele mai multe victime, pot face sau desface o casnicie. Conform acelorasi specialisti, exista patru semne care indica o comunicare defectuoasa intre doi parteneri: escala­darea, adica tendinta de a lasa conflictele sa explodeze; invalidarea – atunci cand ataci mereu slabiciunile partenerului; inter­­pre­tarea negativa, sau faptul de a gandi tot ce e mai rau despre partenerul tau si a-i atribui acestuia emotii negative, pe care probabil ca nu le are; evitarea, atunci cand unul sau amandoi partenerii se retrag in fata unui conflict si refuza sa-l discute impreuna. Aceste patru obiceiuri proaste, sustine Howard Markman, profesor de psihologie la Universi­tatea din Denver, specialist in conflictele de cuplu, distrug legatu­rile dintre doi oameni si fac ca familia sa devina un mediu ostil si nesigur. Cea mai buna aparare este de a invata cum sa discuti in contradictoriu fara sa te certi.

Si Oltea Joja, doctor in psihologie, psihoterapeut, mi-a marturi­sit ca problema numarul unu a cuplurilor care o consulta este comunicarea: „Comunicarea se invata, dupa cum stiu prea bine cei care lucreaza in domenii care presupun acest lucru (PR, vanzari etc.). Dar si cei care stiu regulile comunicarii sociale pot avea probleme in a-si comunica emotiile, deci, pana la urma, oricine are de invatat. E foarte greu atunci cand te enervezi sa pastrezi o atitudine calma, lipsita de ostilitate. Asta se invata greu. In loc sa te rastesti la cel de langa tine, sa spui calm si frumos ce te deranjeaza si de ce.

O metoda foarte buna de a comunica, pe care o recomand de obicei celor care vin la ca­binetul meu, este ca, in loc sa lase conflictele sa se adune, sa-si faca obiceiul ca, o data pe saptamana, sa stea o ora de vorba – de exemplu, vineri dupa-amiaza, se aseaza impreuna la o cafea, isi fac programul pe week-end, isi impart sarcinile si discuta problemele pe care le-au avut in saptamana care s-a incheiat. Atunci, fiecare poate sa spuna: «Uite, pe mine ma supara faptul ca…». Sau: «M-a durut atunci cand ai facut asta sau ai spus asta». Daca nu exista asemenea momente si daca un cuplu nu are exercitiul unei astfel de comunicari, atunci exista un mare risc de escala­dare a conflictelor, datorita incapacitatii de a ne descrie emotional.

Ce faci, insa, daca ai inhibitii in a-ti exprima emotiile? Daca, dupa zece ani de convie­tuire, nu mai e la fel de simplu sa spui ce simti? Oltea Joja ne sfatuieste ca, in acest caz, sa facem o vizita la un terapeut, sa stam de vorba pret de cateva sedinte cu acesta, „pentru ca, in acest caz, poate ca nu este nevoie de o terapie de cuplu, ci de ceea ce se numeste un training de asertivitate. «Asertivitate» inseamna sa stii sa fii tu fara a fi agresiv: sa spui «da» si sa spui «nu», sa primesti si sa faci complimente, sa primesti si sa faci cri­tica. Poti, de asemenea, discuta despre emotiile tale si cu o prietena. Si asta e tot un exercitiu de exprimare. E foarte important sa reusesti sa-ti verbalizezi emo­tiile negative calm. Daca reusesti sa faci acest lucru cu prietena ta, atunci vei reusi s-o faci si cu partenerul. E ca un joc de roluri, pe care trebuie sa-l inveti.

„Le mai sfatuiesc pe cele care au o astfel de problema sa citeasca litera­tura moderna, pentru ca acolo sunt foarte interesant descrise manierele de comunicare. Sa mearga la teatru. Sa se uite la filme. Si sa discute apoi cu cei din jur. Sa discute despre problemele lor cu alte persoane, ca si cum ar fi problemele altora. Simplul fapt de a expune o problema inseamna a o sistematiza. Si, de multe ori, expunand problema si discutand despre ea, ajungi singur la solutie. Este spectaculos. Daca totusi nu reusesti, atunci e bine sa mergi la un terapeut, pentru ca lucrurile astea se pot rezolva destul de usor, in cateva sedinte.

Cercetarile facute de psihologul John Gottman, un adevarat guru al relatiilor de cuplu, confirma faptul ca, adesea, distanta emotionala dintre par­teneri si nu conflictele determina daca un cuplu va inflori sau se va autodistruge. Pana la urma, nu exista cuplu fara conflicte, dar atata timp cat parte­nerii raman conectati din punct de vedere emotional, relatia va functiona.

Aceeasi idee este susti­nuta si de psihologul Sandra Murray, care, intr-un studiu recent, a ajuns la concluzia ca indivizii care se simt legati emo­tio­nal de partenerii lor (pana la urma, cei care se simt iubiti) depa­sesc mult mai bine disensiunile care apar intre ei. Atunci cand comunica unii cu altii, reusesc sa trimita mesaje clare si sa rezolve pro­bleme impreuna. Cu alte cuvinte, Sandra Murray crede ca buna conexiune emotionala dintre par­teneri duce la o buna comuni­care. „Cei mai multi dintre indivizii ale caror cupluri se afla in dificultate, sustine ea, „au, in fapt, abilitati comunicationale destul de bune, pe care le folosesc in relatiile cu prietenii sau colegii, dar nu se descurca cu partenerul de viata. Dar cand ai o buna legatura emotionala cu cel de langa tine, cand te simti iubit si inteles, atunci iti va fi usor sa-ti folosesti abilitatile de comunicare naturale.

Asa cum, copii fiind, avem nevoie sa simtim in permanenta iubirea mamei pentru a fi in siguranta, si ca adulti resimtim aceeasi nevoie de a fi iubiti. In sensul acesta, se pare ca nu ne maturi­zam niciodata cu adevarat. Deci, pana la urma, „love is all you need? Ei, dra­­gelor, din galceava psihologilor, propun sa alegem, intelept precum Buddha, „calea de mij­loc. E indispensabil, pentru a evita un esec dure­ros, sa instau­ram un dialog intre propriile emotii si cog­nitie, intre pasiune si control, pe scurt, sa „gandim relatia de cuplu. Sa incercam, deci, o oarecare sistematizare. Asadar, avem un cuplu. Cum facem sa nu explo­deze? Mai intai, ne trebuie iubire – asta stiam si noi. Apoi, sa invatam sa comunicam, inclusiv ne­multu­mirile (caci, n-avem incotro, ele exista!), fara sa ne infuriem. Si, desigur, sa ne exprimam emotiile (iti amintesti ce simplu era sa faci asta la inceput?). Si ar mai fi ceva.

Nu uitati ca un cuplu nu este ceva static si ca acesta evolueaza in mod permanent, de-a lungul vietii. Astfel incat o casnicie in­seam­na, de fapt, mai multe casnicii – mai intai, e pe­rioa­da romantica, apoi muncim pentru cariera, devenim parinti, ne crestem copiii, ramanem din nou singuri… Psiho­logii sustin ca familiile fericite sunt acelea in care partenerii au stiut mereu sa priveas­ca inainte si sa se pre­ga­teasca pentru ce va urma. Asa ca nu trebuie sa ne speriem de schimbare: via­ta unui cu­plu e firesc (si trebuie) sa se schimbe pentru a merge mai departe, asa cum si noi insine ne schim­bam de-a lungul vietii. Depinde de noi sa ga­sim frumusetea fiecarei etape pe care o parcurgem si dorinta (sau forta!) de a lupta pen­tru o relatie implinita. Eu zic ca merita.

Arhiva revistei ELLE
Foto: beautiful couple in love from Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle