L’amant double – Jocuri in oglinda

„Am o relatie complexa cu femeia, un raport care mi se pare ca e exact inversul misoginiei. Sunt fascinat de femei, le iubesc si le urasc. In filme le prefer malefice, complexe, pasionale. In nici un caz blande, timide sau naive. Personajele feminine din filmele mele au aceleasi defecte ca cele masculine. Sunt la fel de crude, de brutale. Si asta, din punctul meu de vedere, e un act feminist”.

L’amant double – Jocuri in oglinda

Definitia pe care o da Francois Ozon cinema-ului sau ar fi suficienta ca sa rezume „L amant double', filmul prezentat ieri in competitie oficiala la Cannes.

Ozon, unul dintre cei mai prolifici si mai de succes regizori francezi s-a inspirat dintr-un roman al scriitoarei americane Carol Joyce Oates. Dar a facut-o in stilul caracteristic, chiar daca genul thriller psihologic e o noutate in filmografia lui Ozon.

Au fost critici care au ras la proiectia pentru piesa, pentru ca, intr-adevar, sunt si momente care ar fi putut evitate. Mie mi-a placut. Recunosc, pe moment nu m-am gandit la Hithcock. Chloe, eroina interpretata de Marina Vachts are ceva din personajele feminine ale maestrului. Fie doar si frumusetea fragila, ambivalenta abisala. Cred ca mi-am spus de cateva zeci de ori in timpul filmului ca Marine Vachts e cea mai frumoasa femeie din lume.

Cu ultimul Ozon intram in universul pulsiunilor. Al dublului. Al jocurilor in oglinda. La propriu si la figurat. Un critic de la „Le Monde' scria ca Ozon construieste lumi pavilionare. Ca pagodele. Mi se pare o metafora potrivita. Chloe, 25 de ani e nefericita. Nesigura. Ne-iubita. Are dureri de stomac crancene. Cauzele nu sunt mecanice, ii explica doctorita. Sunt psihologice. Raul e in tine. Somnul ratiunii naste monstri, spunea pictorul Francisco de Goya. Lipsa de iubire naste monstri, pare sa spuna filmul lui Ozon. Iar somnul ratiunii creeaza spatiul in care cresc florile subconstientului.

Chloe merge la psihiatru (interpetat de Jeremie Renier). Terapia se sfarseste repede. Chloe si Paul se indragostesc, se muta impreuna. O vreme, durerile de stomac, despre care Chloe ne aduce aminte ca e al doilea creier, dispar. Intr-o zi, intr-o zi, intorcandu-se de la munca, protagonista il vede pe Paul, intr-un loc in care n-ar avea ce sa caute. Paul are un dublu. Un geaman perfect. Louis, fireste interpretat tot de Renier. De ce Paul i-a ascuns existenta unui frate geaman? Chloe vrea sa afle adevarul. Louis e si el pshihiatru. Intre Chloe si geamanul iubitului ei se infiripa o relatie bazata pe instincte devoratoare. Pe pulsiuni sexuale animalice, canibale. „Pot sa te vindec', ii spune Louis lui Chloe.

Sunt multe scene de sex in filmul lui Ozon. Probabil ca si de asta unii critici au vorbit de superficialitate, „avem impresia ca doar asta il interesa pe Ozon', au scris unii. Intre cele trei personaje, Chloe si cei doi frati gemeni, Paul si Louis se leaga si se dezleaga intrigi. Povesti in poveste, oglinzi in care se reflecta alte oglinzi. In permanenta, inselatoare, imagini, ca piese ale unui puzzle care refuza sa se dezvaluie. Cine sunt cei doi frati? Pe cine o sa aleaga Chloe? Cum se explica atractia ei pentru cei doi gemeni, ale caror caractere sunt la antipozi?

Francois Ozon e un obisnuit al festivalului de la Cannes. A fost si in 2013 cu „Jeune et jolie', in care joaca tot Marine Vachts. A plecat fara premiu atunci. Dar anul asta Almodovar e presedintele juriului. Si lui Pedro ii plac povestile cu multe sertare. Mai ales cand sunt bine ascunse.

Text: Ileana F.Buzea
Foto: PR

Citeste si:
Cannes 2017: Good, good time

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle