Filme de comedie cu rating groaznic, dar care sunt de fapt hilare și merită vizionate

Criticii adesea oferă recenzii negative filmelor comice apreciate de public, mai ales când nu sunt de acord cu umorul slapstick sau negru. Astfel, multe comedii primesc scoruri mici pe Rotten Tomatoes, dar rămân filme valoroase de vizionat.

VEZI FOTO

POZA 1 / 14

Comedia este un gen foarte subiectiv, deoarece umorul diferă de la o persoană la alta. Criticii oferă adesea recenzii negative comediilor îndrăgite de public, mai ales când nu apreciază umorul slapstick sau umorul negru. Astfel, multe filme amuzante primesc scoruri mici pe Rotten Tomatoes, dar merită totuși văzute.

1. Freddy Got Fingered

Filmul Freddy Got Fingered din 2001, cu Tom Green, a fost inițial criticat dur, obținând un scor de 12% pe Rotten Tomatoes. Totuși, odată cu trecerea timpului, comedia slapstick a căpătat o nouă perspectivă. Ceea ce părea inițial o serie de prostii exagerate este acum văzut ca o satiră inteligentă a procesului defectuos de luare a deciziilor la Hollywood. Absurdul filmului și încercarea personajului principal de a crea un desen animat cu un buget imens reflectă haosul din spatele producției.

2. Don’t Tell Mom The Babysitter’s Dead

Comedia neagră Don’t Tell Mom the Babysitter’s Dead din 1991 o are în rol principal pe Christina Applegate, care interpretează personajul Sue Ellen Crandell, o adolescentă care preia controlul asupra fraților săi după ce bona lor moare pe neașteptate. Pentru a se bucura de o vară fără restricții, Sue Ellen decide să păstreze moartea în secret. Deși umorul filmului este vulgar, tonul său întunecat îl face special. În ciuda scorului scăzut de 35% pe Rotten Tomatoes, filmul a devenit un favorit al fanilor comediilor negre pentru adolescenți.

3. Fear and Loathing in Las Vegas

Clasicul cult Fear and Loathing in Las Vegas din 1998, regizat de Terry Gilliam și avându-l pe Johnny Depp în rol principal, este bazat pe memoriile lui Hunter S. Thompson. Depp îl interpretează pe Raoul Duke, un alter ego al lui Thompson, care pornește într-o călătorie haotică și plină de droguri în Las Vegas, alături de avocatul său excentric, Dr. Gonzo (Benicio del Toro). Umorul filmului provine din perspectiva halucinantă a personajelor, nu din glume clasice. Deși acum are un grup de fani devotați, filmul a primit doar 51% pe Rotten Tomatoes și a fost inițial respins de publicul larg.

4. See No Evil, Hear No Evil

Comedia See No Evil, Hear No Evil din 1989, cu Richard Pryor și Gene Wilder, este considerată o bijuterie subapreciată, cu doar 27% pe Rotten Tomatoes. Filmul urmărește prietenia dintre Wally, un bărbat orb (Pryor), și Dave, un bărbat surd (Wilder), care devin martori accidentali la o crimă și sunt vânați de criminali periculoși. Deși este umbrit de alte colaborări precum Stir Crazy și Silver Streak, umorul slapstick al acestui film strălucește printr-o farsă clasică, pe care criticii nu au apreciat-o la vremea respectivă.

5. So I Married an Axe Murderer

Comedia neagră So I Married an Axe Murderer din 1993, cu Mike Myers, este adesea trecută cu vederea în comparație cu Austin Powers și Wayne’s World. Myers îl interpretează pe Charlie MacKenzie, un poet și un bărbat care evită angajamentele, dar care în sfârșit se îndrăgostește de Harriet (Nancy Travis), doar pentru a suspecta că aceasta ar putea fi o criminală în serie cu un topor. Deși umorul său întunecat și momentele macabre sunt memorabile, filmul a obținut doar 55% pe Rotten Tomatoes. Lansat între cele două succese Wayne’s World, filmul nu a primit recunoașterea pe care o merita.

6. The ‘Burbs

Înainte de a câștiga Oscaruri pentru roluri dramatice, Tom Hanks a jucat în comedia neagră The ‘Burbs din 1989. Filmul îl urmărește pe Ray Peterson (Hanks) și pe soția sa Carol (Carrie Fisher), a căror viață liniștită din suburbii este tulburată de apariția unei familii misterioase în casa de alături. Suspicios, Ray devine obsedat să descopere adevărul. Regizat de Joe Dante, filmul combină elemente supranaturale cu o satiră asupra vieții suburbane. Deși a obținut doar 56% pe Rotten Tomatoes, The ‘Burbs a devenit apreciat în timp pentru umorul său ciudat și comentariul social.

7. Weekend At Bernie’s

Clasicul Weekend at Bernie’s din 1989 este o comedie nebună care a fost criticată, obținând doar 54% pe Rotten Tomatoes. Filmul îi urmărește pe Larry (Andrew McCarthy) și Richard (Jonathan Silverman), doi angajați neîndemânatici care descoperă că șeful lor, Bernie (Terry Kiser), a fost ucis de mafie. Hotărâți să continue petrecerea, cei doi încearcă să convingă pe toată lumea că Bernie este încă în viață, în timp ce asasinii îi urmăresc. Deși nu este o comedie inteligentă, umorul său slapstick i-a adus un grup de fani loiali de-a lungul anilor.

8. Argylle

Argylle (2024), regizat de Matthew Vaughn, are o distribuție de top, inclusiv Henry Cavill, Bryce Dallas Howard și Sam Rockwell. Deși a obținut doar 33% pe Rotten Tomatoes din cauza unui complot complicat și a unei durate prea lungi, filmul oferă acțiune stilată și umor. Cavill joacă rolul unui super-spion fictiv din romanele lui Elly Conway (Howard), dar când un spion real (Rockwell) îi cere ajutorul pentru a opri o organizație teroristă care reflectă poveștile sale, granița dintre ficțiune și realitate se estompează. Deși are defecte, filmul parodiază inteligent genul spionajului, cu răsturnări de situație amuzante.

9. Kids in the Hall: Brain Candy

Kids in the Hall: Brain Candy (1996) urmează stilul caracteristic al ideii canadiene de comedie, cu o poveste întunecată și satirică despre un nou medicament antidepresiv numit Gleemonex. Pe măsură ce oamenii iau acest medicament, ei experimentează efecte secundare puternice și adesea deranjante. Deși umorul său inteligent și critica acerbă a industriei farmaceutice merită apreciere, filmul a primit o evaluare slabă de 44% pe Rotten Tomatoes. Deși nu a fost la fel de puternic ca show-ul original, Brain Candy rămâne o comedie întunecată și amuzantă care merită să fie recunoscută alături de cele mai bune filme ale trupei Monty Python.

10. Dirty Work

Dirty Work (1998), cu Norm Macdonald și Artie Lange, este o comedie vulgară despre doi prieteni care își deschid un serviciu de răzbunare la comandă. În ciuda umorului extrem de grosolan, filmul a fost criticat sever, obținând doar 14% pe Rotten Tomatoes. Cu toate acestea, a câștigat apreciere în timp, mai ales după moartea lui Macdonald în 2021. Umorul său întunecat și stilul comic unic, similar cu munca lui Macdonald de la Saturday Night Live, a găsit un grup de fani dedicați care acum recunosc Dirty Work ca o comedie clasică și amuzantă, subapreciată.

11. Grown Ups

Grown Ups (2010), cu Adam Sandler, Kevin James, David Spade, Chris Rock și Rob Schneider, este o comedie de reuniune care reînvie umorul slapstick și vulgar al anilor ’90. Filmul urmărește un grup de prieteni din copilărie care se reunesc pentru un weekend și se implică într-o serie de peripeții nebune. Deși a primit o notă severă de 10% pe Rotten Tomatoes din partea criticilor, filmul a fost apreciat de publicul care s-a bucurat să vadă umorul familiar al comedianților din anii ’90, acum mai în vârstă. Glumele stupide, scenariul slab și producția simplă erau elemente clasice ale comediilor din anii ’90, dar totuși a rezonat suficient de mult cu spectatorii pentru a genera o continuare.

12. Death to Smoochy

Death to Smoochy (2002), cu Robin Williams și Edward Norton, este o comedie neagră în care Williams joacă rolul lui Rainbow Randolph, un mascot TV ale cărui carieră este distrusă atunci când este înlocuit de un personaj nou, Smoochy. Căutând răzbunare, Randolph începe o misiune de a distruge pe Smoochy și de a-și recăpăta faima. Umorul său întunecat și temele morbide au dus la o primire proastă din partea criticilor, obținând doar un scor de 42% pe Rotten Tomatoes. Cu toate acestea, a fost apreciat de spectatorii obișnuiți, dovedind încă o dată că filmele de comedie negre nu sunt de obicei apreciate de critici, dar rezonează cu publicul.

13. Kung Pow: Enter the Fist

Kung Pow: Enter the Fist (2002) este un film de parodie care satirizează cinematografia din Hong Kong, dar este mult mai mult decât o simplă parodie. Regizat, scris și interpretat de Steve Oedekerk, filmul preia un scenariu de arte marțiale din 1976, The Savage Killers, un film în limba cantonă despre doi războinici care se unesc pentru a lupta împotriva unui tiran malefic pe nume Lu Ting Chu, și îl modifică folosind efecte speciale și noi secvențe, inserându-se pe sine în rolul principal, „în stilul Forrest Gump'. Deși Kung Pow: Enter the Fist nu este un film grozav atunci când este analizat izolat, având scor de 13%, multe dintre glume sunt previzibile și superficial realizate, dar conceptul este atât de ingenios, iar execuția — cu dublaj intenționat prost și montaj stângaci — încât este imposibil să nu râzi.