FanMania, o istorie a isteriei

Tipete, hiperventilatie, lesin sint doar citeva dintre starile de „agregare” ale fanilor de altadata. Astazi ii gasim tintuiti in fata calculatorului, apasind fara incetare butonul de like de pe Facebook si urmarind cu sufletul la gura ultimul status postat de vedeta preferata pe Twitter. Alina Baisan se intreaba cum a evoluat fanmania, de la epoca Beatles pina la Lady Gaga.

Daca, in primele patru decade ale secolului XX, Hollywood-ul a fost fabrica de vise a milioane de americani, transformind vedetele de cinema in idolii tinerelor generatii, anii ‘40 marcheaza un transfer al adulatiei adolescentilor spre scena muzicala. Frank Sinatra, la cei 27 de ani ai sai, a fost primul cintaret a carui aparitie pe scena Teatrului Paramount din New York a atras o armata de pubere care au luat cu asalt cladirea, anuntind isteria ce avea sa urmeze in a doua parte a secolului. Revista Rolling Stone relateaza ca fanele acestuia purtau numele de „Bobby soxers”, pe motiv ca in cluburi erau obligate sa danseze in sosete pentru a nu strica pardoseala.

Intr-un top al celor mai mari idoli ai tuturor timpurilor, realizat de sus-numita revista, lui Frank Sinatra ii urmeaza nimeni altul decit regele rock&roll-ului. Aparitiile extrem de sexy ale lui Elvis Presley (se spune ca la debutul sau in emisiunea Tonight Show a fost filmat doar de la briu in sus, din cauza miscarilor mult prea provocatoare ale pelvisului), in combinatie cu popularitatea crescinda pe care o lua televiziunea in acea vreme, au isterizat o natiune intreaga.

Insa suprematia fanilor s-a instalat cu adevarat abia in anii ’60, cind pe scena muzicala mondiala si-au facut aparitia britanicii de la The Beatles. John Lennon, Paul McCartney, George Harrison si Ringo Starr au instaurat ceea ce avea sa se numeasca Beatlemania, mai intii in Marea Britanie si Europa si un an mai tirziu in America. Dupa succesul avut cu piesa „I Want to Hold Your Hand”, ajunsa pe primul loc in topurile de peste Ocean, trei aparitii televizate consecutive la The Ed Sullivan Show in februarie 1964 le asigura suprematia in America si in intreaga lume. De aceasta data, nivelul de isterie l-a depasit cu mult pe cel atins in epoca Elvis Presley. Simpla aparitie a celor patru pe scena stirnea atitea tipete din partea fanelor incit nimeni nu mai putea auzi muzica din concert.

Revolutia sexuala din anii ’60 si ’70 si amploarea pe care au luat-o turneele marilor trupe pop rock au dus la aparitia unui nou fenomen in jurul scenei muzicale. „Groupies” erau acea categorie de fane care gravitau in proximitatea starurilor rock, incercind sa le acapareze acestora atentia prin orice mijloace. Dispuse oricind sa intre in asternuturile unei celebritati, acestea au devenit parte din istoria scenei muzicale a acelor vremuri. Daca unele fane dezvoltau adevarate strategii pentru a avea acces in backstage si pentru a-si urma idolii in turnee prin tara, altele au devenit prietene apropiate ale artistilor, muze ale acestora, unele ajungind la fel de celebre ca aceia cu care se culcau.

Pamela Des Barres, una dintre cele mai cunoscute groupies din toate timpurile, povesteste in cartea sa I’m With the Band (1987) despre relatiile „apropiate” pe care le-a avut cu multe dintre starurile rock, de la Jim Morrison la Mick Jagger sau Jimmy Page. Miss Pamela a fost ani de zile baby sitter pentru copiii lui Frank Zappa, cel responsabil de infiintarea grupului de groupies The GTO’s („Girls Together Outrageously”) din care faceau parte sapte astfel de fete. Drogurile, consumul abuziv de alcool sau bolile cu transmitere sexuala faceau si ele parte din viata acestor fete, ele insele asumindu-si cu dezinvoltura rolul de „amice” ale starurilor rock: „Uite ce e, nu sintem prostituate, doar ca ne place glamour-ul”, declara Connie Hamzy, cunoscuta in backstage sub numele de „Sweet Connie”.

Desi vedetele rock stirnesc in continuare admiratia a milioane de fani de toate virstele din lumea intreaga, in anii ’90 atentia adolescentilor s-a orientat si spre alte genuri muzicale. Odata cu New Kids on the Block, fotografii cu trupele de baieti care cintau pop au devenit tapet in camerele adolescentelor americane. Ei au fost, de fapt, prototipul boy band-urilor din anii ’90, pe urmele lor calcind apoi Backstreet Boys sau Take That. Ca si in cazul NKOTB, genul acesta de trupe s-au destramat in momentul in care membrii au incercat sa produca o muzica ceva mai serioasa care viza un public mai matur. La destramarea Take That s-a infiintat o linie telefonica nationala de consiliere pentru fanii devastati (!), dar industria muzicala a produs in continuare idoli pentru adolescentele in cautare de modele.

Aparitia Internetului si a mediilor de socializare online a dus la schimbari dramatice in relatia artistilor cu fanii lor. Justin Bieber e primul dintre idolii descoperiti pe Internet. Un filmulet postat de acesta pe YouTube pe cind avea 13 ani a fost descoperit de Scooter Braun, un vinator si manager de tinere talente, care l-a prezentat lui Usher si i-a croit drumul spre celebritate. Albumul de debut, citeva piese ajunse hituri si mult mediatizata relatie cu Selena Gomez au facut instantaneu din Justin Bieber un idol. La trei ani de la aparitia sa, acesta inca isi disputa copertile revistelor pentru adolescenti cu Lady Gaga si Rihanna. Daca fanele lui Frank Sinatra erau poreclite „Bobby soxers“, cele ale lui Justin poarta numele de „Biebettes” si sint la fel de isterice ca si primele. Aparitia lor in numar impresionant in locurile unde erau anuntate concertele lui Bieber si mai ales faptul ca nu erau insotite de parinti a dus de multe ori la anularea sesiunilor de autografe si chiar la anularea unor concerte, atit in SUA, cit si in Australia, unde mai multe fane au fost ranite in imbulzeala si au avut nevoie de interventii pentru hiperventilatie.
 

Insa pina ca YouTube-ul sa transforme niste anonimi in celebritati peste noapte, au existat alte trupe care au profitat de deschiderea oferita de Internet pentru a-si atrage fanii. Neavind un contract cu o casa de discuri, in 2007 cei de la Radiohead au hotarit sa faca cadou fanilor cel de-al saptelea lor album. In Rainbows a putut fi downloadat de pe Internet in format mp3, de catre oricine, in schimbul unei sume stabilite de cumparator, care putea fi si egala cu zero. Gestul celor de la Radiohead nu numai ca le-a crescut popularitatea in rindul fanilor, dar a ridicat si problema descarcatului masiv si ilegal al muzicii de pe Internet. Desi urmatoarele albume ale trupei au putut fi downloadate contra cost, membrii trupei isi alimenteaza in continuare relatia cu fanii, postind pe blog-ul lor cam tot ce le trece prin cap, de la fotografii la lucrari realizate de Thom Yorke, observatii critice si link-uri catre alte site-uri.

Daca in 2003 au aparut primele fan-cluburi online infiintate de catre comunitatile de fani, iar pagina de MySpace a trupelor nu permitea prea multa interactivitate intre artisti si admiratorii lor, mediile de socializare Facebook si Twitter le-au oferit fanilor iluzia unei „imprieteniri” reale cu idolii lor, avind acces direct si neintrerupt la viata vedetelor. Desi nici acum fanii nu pot afla date esentiale despre idolii lor, cum ar fi adresa la care locuiesc sau numarul de mobil, ei sint in permanenta tinuti la curent cu starea vedetelor care posteaza ele insele fotografii facute cu telefonul si diverse status-uri.

Lady Gaga ramine cea mai populara vedeta in viata de pe retelele de socializare. 20 de milioane de little monsters, cum isi alinta ea fanii, ii urmaresc cu sufletul la gura fiecare pas pe Twitter, iar videoclipurile postate pe YouTube au adunat peste un miliard de vizualizari. Lupta pentru suprematie in industria muzicala nu se mai da la gala premiilor Grammy, ci pe Internet. Exista site-uri specializate in masurat celebritatea virtuala. Famecount e unul dintre ele si contorizeaza fiecare accesare pe cap de vedeta de pe Facebook, Twitter si YouTube. Tot Famecount a anuntat ca ultimul album al lui Eminem i-a adus acestuia titlul de cel mai popular artist muzical online, cu 43 de milioane de fani, declasind-o chiar si pe Lady Gaga, urmata indeaproape de Rihanna si Justin Bieber.

Dintre numele romanesti, Inna e de departe cea mai populara vedeta muzicala pe Internet, cu cinci milioane cinci sute de mii de like-uri pe Facebook. Un simplu Hello sau Are you OK?, postate de aceasta pe Facebook, stirnesc mii de apasari ale butonului like si sute de comentarii. Admiratia fanilor sai nu are limite, acestia scriindu-i in toate limbile pamintului, chemind-o in orase de care n-a auzit nimeni, trimitindu-i feedback la sedintele foto, schimbari de look si ultimele clipuri filmate.

In lipsa unor institutii ca aceea a agentului muzical sau a PR-ului in industria muzicala, o alta categorie de trupe romanesti, cele alternative, au beneficiat si ele din plin de pe urma Internetului, pe care l-au folosit pentru a se promova si pentru a-si creste popularitatea. Catalin Boltasu, unul dintre fondatorii trupei Blue Nipple Boy, sustine ca totul s-a schimbat de cind am fost invadati de online. „Mai intii a fost MySpace, un fel de Wikipedia a trupelor, unde se postau piese, poze, videoclipuri si mesaje. Apoi a aparut Facebook si relatia artisti-fani a luat o cu totul alta dimensiune. Daca pe MySpace puteai sa scrii mesaje sau sa raspunzi la comentarii, pe Facebook poti sa creezi o relatie adevarata cu fanii, mult mai personala si mult mai puternica. Tot ceea ce se intimpla in mediul online ne influenteaza zilnic, iar pentru trupe este obligatoriu sa fie prezente pe toate retelele de socializare. Este esential sa fie active zilnic, sa demonstreze ca exista.” Andreea Lupulescu, solista trupei Dekadens, e si ea de parere ca YouTube si mai ales Facebook au schimbat multe conventii. „Primesc multe mesaje private de la fani, din cele mai ciudate: de la incurajari si felicitari la comentarii legate de mesajul melodiilor sau intrebari despre cum am compus nu-stiu-ce pasaj muzical. Unii ma intreaba daca profilul meu de Facebook e real sau daca se ocupa altcineva de el. Asta ma amuza cel mai tare, de parca as avea o armata intreaga de oameni care sa scrie in numele meu. Ideea este ca exista o apropiere reala intre noi si public. Fanii reactioneaza cel mai bine la pozele uploadate de pe mobil, din turnee, la status-urile de tipul: «A navalit apa peste noi in timp ce faceam probe de sunet». Vor autenticitate. Vor sa simta ca «e pe bune» si ca nu exista o strategie de marketing in spate, un om desemnat sa managerieze conturile.”

Raspindirea in masa a smartphone-urilor a fortat industria muzicala si tehnologia sa gaseasca noi produse pentru fanii avizi de interactiune. Cu ajutorul unor aplicatii, artistii pot ajunge la fanii lor via telefon mobil, putind sa incarce si sa le vinda muzica sau informatii despre programul concertelor. Iar fanii care raspund pozitiv cumparind muzica si bilete la concerte vor fi recompensati cu mesaje vocale personalizate direct de la artisti.

Au disparut vremurile in care fanii erau pasionati colectionari de CD-uri ale artistilor preferati, in care posterele acopereau fiecare centimetru patrat de zid si de mobilier, in care asteptarea la coada la casa de bilete era o experienta in sine, pe linga participarea la concert. Acum poti cumpara bilete direct prin computer, poti accesa instantaneu orice piesa sau album ale trupei, nefiind nevoit sa ai colectia de discuri intacta acasa. Fanii isi exprima admiratia pentru o trupa punindu-si ultima lor piesa drept sonerie la telefon, impartasind cu prietenii link-uri la ultimele lor videoclipuri si postind in timp real imagini si clipuri de la concerte. Chiar daca mediul online a adus mai multa vizibilitate fanilor, oferindu-le iluzia unei apropieri de artistii preferati, singurul loc in care interactiunea devine cu adevarat reala si in care raportul de forte a ramas neschimbat e scena. Mirajul ei a ramas acelasi. Cel de pe scena e Dumnezeu atotputernicul, cei de jos sint admiratorii. Asa a fost dintotdeaua si asa trebuie sa ramina.

Foto: Guliver
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle