De ce să nu reacționezi dur atunci când partenerul te imită

Ești convinsă că partenerul te imită conștient și asta te scoate din minți. Că ai sau nu dreptate, să te reglezi emoțional este primul pas important.

Nu e prima dată când o spui răspicat: partenerul te imită. Poate că asta le-ai zis prietenelor, i-ai reproșat lui sau e parte din dialogul tău interior. Și care e problema dacă face asta? Depinde ce fel de butoane apasă. Când erai mică anumiți copii te imitau și râdeau de tine, ceea ce constituia un bullying ca la carte care te-a rănit? O prietenă din adolescență te imita până la punctul în care asta ți s-a părut foarte ciudat, terifiant, iar imitarea a mers până la a-ți invita iubitul în oraș, de parcă voia să îți copieze viața cu totul? Imitarea despre care vorbim nu este când cineva într-o discuție îți preia tonul, maniera în care gesticulezi sau o frază. Ci imitarea unor întregi seturi de comportamente, atitudini, însușirea unor hobby-uri, interese. Iar în cuplu asta nu înseamnă obligatoriu că este ceva rău.

Atenție la cum interpretezi tu

Cum te raportezi la o situație de multe ori are legătură nu doar cu situația în sine, ci cu ceea ce îți zici tu despre contextul respectiv, și, în cazul de față, despre partener. Căci interpretarea poate să devină un val de critică și devalorizare nimicitoare la adresa lui, care să îți alimenteze raportarea superioară în relație cu partenerul, inclusiv un fel de vânătoare de vrăjitoare în care să cauți minusuri reale sau aparente pe care să le exploatezi și să le amplifici.

Tu știi și faci cel mai bine, el nu se pricepe, nu e în stare, nu e bărbat, nu are încredere în el, nu are inițiativă, un discurs care spulberă conectarea emoțională dintre voi și nu te ajută să îl vezi în întregime. O strategie prin care să ieși emoțional din relație când lucrurile sunt foarte serioase, v-ați apropiat emoțional, climatul e sigur și liniștit. Iar cu această siguranță nu ești familiarizată, pare chiar plictisitoare, și apare sabotorul care să readucă haosul cu care ești obișnuită și în care știi să navighezi.

O formă de oglindire

Oamenii care petrec multă vreme împreună ajung să își oglindească gesturi, expresii, ca o manieră inconștientă de a adera la grup, un exercițiu al empatiei dar și o modalitate de a construi și stabiliza încrederea. Până la urmă este un efort pentru relație, dar și un compliment care ar fi util să te flateze. Căci practic îl inspiri pe cel care te imită, a văzut ceva bun, folositor în ceea ce faci și a preluat asta mai departe ca pe o strategie de dezvoltare personală.

Până la urmă cu toții furăm informații din exterior și le integrăm în funcție de cum avem nevoie. Și tu te uiți online sau în reviste la asocieri de ținute, recomandări de coafuri sau produse de machiaj, urmărești podcasturi sau prezentări pe diferite teme și aplici ce ți se pare interesant. De ce uneori nu ai fi inspirațională chiar pentru partenerul tău? Oare tu ce ai preluat de la el? Sau de ce te încăpățânezi să nu preiei?