Corigent la limba romana

OMG!, au exclamat absolventii de liceu, care sub presiunea camerelor de supraveghere, nu s-au putut concentra sa ia cindva banalul examen de Bacalaureat. Alina Baisan a analizat cum va suna miine limba pe care o vorbesc tinerii astazi.

Corigent la limba romana

Lucrez la „cea mai bine vinduta revista de moda din lume'. Asa ca posta redactiei e in mod constant asaltata de scrisorile de intentie ale unor domnisoare care isi doresc sa lucreze sau sa faca un stagiu de practica la ELLE. Nu de putine ori am fost neplacut surprinsa de nivelul slab al limbii române in care sint redactate aceste scrisori, precum si de regis­trul total confuz in care ne sint ele adresate. Nu cu mult timp in urma, am primit un e-mail halucinant de la o domnisoara al carei nu­me, de dragul viitorului ei imprevizibil, va ramine necunoscut. Vi-l reproduc partial aici: „Ma numesc X sunt studenta in anul 1 la Universitatea Salford din Man­chester. As dori sa lucrez ca asistenta a unui fotograf sau a cuiva care se ocupa de orice fel de styling in cadrul revistei. Orice sa aiba le­gatura cu haine in general'. Domnisoara a mizat inca de la inceput pe cartea sin­ceritatii si a recunoscut ca scrisorile de in­tentie nu sint punctul ei forte. Nici semnele de punctuatie sau diacriticele, as completa eu. Urmeaza un desfasurator al preocu­parilor sale artistice, care se incheie astfel: „Imi cer scuze pentru orice greseli de orto­grafie as fi comis din pacate nu am mai scris in Romana de la Bacalaureat… imi e rusine sa zic ca scrisul in Romana nu este punctul meu forte (stiu ca suna groaznic dar am inceput sa copiez texte ca in clasa a3a pentru a-mi perfectiona scrisu la loc). Asi fi foarte fericita sa vin pentru un interviu sau orice ar fi nevoie. Ar fi o onoare sa fiu considerata'.

Desi raspunsul pe care l-a primit de la noi ar fi descurajat pe oricine sa mai trimita astfel de scrisori inainte de a trece macar o data prin gramatica limbii romane, dupa citeva zile ne-am trezit in casuta postala cu ace­lasi e-mail. Din pacate, ceea ce va semnalez acum nu este un caz singular! E mai de­graba o raritate sa gasesti astazi tineri care stiu sa scrie cu diacritice si fara greseli. In anii sai de activitate in invatamintul preuniversitar, tatalui meu i-au trecut prin fata ochilor multe „lichele'. La un moment dat adu­nase o colectie impresionanta de perle din tezele de bacalaureat si (ex-) capacitate, pe care se amuza citindu-mi-le. Anul acesta m-a sunat sa imi spuna pe un ton cit se poate de serios ca, de cind este el in invatamint, nu a vazut atit de multe note de 1 la proba de limba romana a examenului de Bacalaureat. Care „1' reprezinta, de fapt, punctul din oficiu.

Ca sa folosesti corect limba romana, vezi cum este corect, voiam sau vroiam!

Sirul datelor care anunta colapsul in­va­tamintului romanesc nu se opreste aici. Sin­tem tara cu cea mai mare rata a a­nal­fabetismului din Europa: 40% dintre conationalii nostri nu stiu deloc carte sau au dificultati mari la citit. Prima sesiune a Bacalaureatului de anul aces­ta, ajutata de „minunile' tehnologiei, a pus diagnosticul co­rect pregatirii precare a ele­vilor care termina cele 12 clase. La sesiu­nea din vara au reusit sa obtina mult rivnita diploma aproximativ 45% dintre candidati, in toam­na rata de promovabilitate fiind si mai mica: 19,5%. Adaugati la asta o rata a abandonului scolar de 26% si aveti tabloul complet al unui popor in curs de prostire. In aceste conditii, nu ar trebui sa ne mire faptul ca limba pe care o vorbesc tinerii astazi nu mai seamana deloc cu limba romana li­terara pe care am invatat-o noi, nu cu mult timp in urma, la scoala.

Ana-Maria Mihail este doctorand in Lin­g­vistica la Universitatea din Bucuresti. Ea sustine insa ca „la nivel gramatical, nu exista greseli «specifice» sau mai frec­vente in rindul tinerilor. Sint aceleasi la­cune sau nesigurante pe care le au si unii adulti: dezacorduri, folosirea gresita a unor cuvinte din cauza necunoasterii sensurilor lor, modificarea expresiilor fixate, consacrate. Ce re­marc insa la tineri este o anumita saracie a vocabularului, datorata cel mai probabil lecturilor nu prea stufoase. Si o nesiguranta in formulari uzua­le, cam nefireasca pentru un vorbitor nativ de romana.

Intrebat daca a fost grea proba orala la limba româna, un candidat la bacalaureatul din acest an a ras­puns intr-un interviu: «Da, a fost cam grea din punct de vedere». Adica nu din vreun punct de vedere anume, ci «din punct de vedere, punct». Ma gindeam cit de greu a imblinzit baiatul aceasta bestie de conector si l-a introdus in vocabularul lui. Cred ca l-a invatat mecanic, pentru ca trebuia sa il foloseasca musai in argumentatia care i se cerea la Bac. Altfel nu imi pot explica dificultatea in folosirea unei formule atit de simple. Scoala nu ii ajuta prea tare. Cred ca venim din scoala un pic setati: nu cu niste deprinderi sanatoase in a gindi coerent, astfel incit sa construim si un mesaj clar si onest. Venim mai degraba cu ideea ca trebuie sa ne exprimam pretios si incilcit; analizam, argumentam, ne spunem parerea, dar cam nefiresc, scapind din vedere esentialul: comunicarea simpla si limpede. Asta devine o performanta astazi. Exista totusi si tineri instruiti, cu inventivitate verbala, deci nu putem sa ne plingem ca avem o generatie care nu mai stie sa vorbeasca cum trebuie', concluzioneaza Ana-Maria Mihail.

Un fost coleg de facultate, Marius-Adrian Hazaparu, doctor in Filologie si asistent universitar la Departamentul de Jurnalism si S{tiinte ale Comunicarii in cadrul Facultatii de Litere de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza' din Iasi, mi-a im­partasit din experienta sa la catedra: „Din fericire, de studenti incapabili sa vorbeasca o romana corecta nu am avut parte. In schimb, cu scrisul este o alta poveste, pentru ca de data asta nu mai poti pacali pe nimeni. Daca o cacofonie o mai salvezi prin­tr-o pauza de vorbire, iar greselile ortografice – slava Domnului! – nu se aud, cu un text scris nu mai ai scapare. Ca sa folosesc si din perlele studentesti, am gasit si texte «ti­xite» (mama ei de pronuntie!) de greseli, unde cratimele erau folosite intr-un mod – sa-i spunem, din politete – aleatoriu, precum «s-au», «sau» sau «sa-u». Din mal­darele de texte corectate, cel mai tare ma supara greselile legate de acordul incrucisat (al / ai / a / ale carui / carei / carora), gre­selile de vocabular (confuzii de sens ca in cazul celebrei locatii) si virgulele puse cu insistenta intre subiect si predicat. Fireste, aplic sanctiuni pentru toate acestea, insa nu foarte aspre (decit in cazurile extrem de grave), pentru ca rolul meu nu e acela de a-i invata cum sa scrie corect. Au avut cel putin 12 ani pentru asta inainte de intilnirea cu mine si cu facultatea!'.

Asadar, sa ne intoarcem la ciclul gimna­zial si cel liceal pentru a afla unde e buba. Am stat de vorba pe messenger (cum altfel?) cu Anda (15 ani), eleva in clasa a 10-a la Colegiul „Gheorghe Lazar', care a incheiat anul scolar cu media generala 10. Lasind la o parte curcubeul fosforescent in care imi apareau mesajele ei, Anda nu a strecurat in conversatia noastra nici o greseala de scrie­re si nici macar prescurtari. Ea mi-a marturisit ca isi petrece in jur de cinci ore pe zi in fata calculatorului, dintre care patru sint ocupate de Messenger, Facebook, Twitter, Tumblr sau YouTube. Printre prescurtarile folosite cu prietenele sale pe mess se numara clasicele nb = noapte buna, plz = please, thx = thanks, pb = pofta buna, npc = n-ai pentru ce, dc = de ce, brb = be right back, btw = by the way, app = apropo. „Eu, una, nu folo­sesc pre­scurtari atunci cind iau notite sau cind imi scriu temele, ci exclusiv pe mess', sustine Anda. „Intr-o vreme, pe la 12-13 ani, foloseam destul de multe, dar intre timp am realizat ca e o prostie. Nu vreau sa imi stric vocabularul, asa ca le folosesc doar pe cele comune. Plus ca nu mi se pare sanatos pentru mintea mea, fiindca o sa ma obisnuiesc asa si later o sa imi fie mult mai greu sa ma dezobisnu­iesc. Asa ca am renuntat la cuvinte cu «k», «h» gen: m-am dus «akolo», «ka sa»…«shi». Am multi prieteni care folosesc genul acesta de scriere. Totusi nu cunosc pe nimeni care sa utilizeze acro­nime si in vorbirea curenta.'

Ana-Maria Mihail a sesizat patrunderea abrevierilor de tipul „brb', „pls', „lol' in limba vorbita de tineri. „N-as zice ca e chiar un pericol. Limba vorbita are multe registre si e mai permisiva decit scrisul. Sigur ca e nefiresc sa auzi «brb» intr-o conversatie in limba romana, dar fenomenul nu e simptomatic si nu cred ca avem suficiente motive de ingrijorare. Tinerii separa totusi registrele, nu va spune nici unul vreunui profesor «Pls!».' Am intrebat-o pe Anda daca profesorii ii corecteaza atunci cind folosesc englezis­me. „Depinde de profesor. Sint profesori mai apropiati de virsta noastra, cu care ne permitem sa folosim cuvinte in engleza si mai e si alta categorie, unde ne limitam doar la DEX-ul limbii romane. Si cel mai mult le folosim intre noi, desigur.'

Vezi și când se scrie o dată și când e corect să scrii odată (legat)!

Și pentru că aceeași problemă o ai și despre cum se scrie corect nici o sau nicio, ai soluția de la noi!

Seriozitatea cu care mi-a raspuns la intrebari m-a determinat sa ii mai adresez Andei una: „Crezi ca atunci cind o sa ai treizeci de ani, o sa mai folosesti cuvinte in engleza?' „Da, sint sigura de asta si iti zic si de ce: in primul rind, fiindca imi place foarteeeee mult limba engleza si ma si pricep. Si in al doilea rind, pentru ca sint situatii in care mi-e efectiv mai usor sa ma exprim in engleza decit in romana. Si daca o sa continui sa folosesc englezisme pina atunci, imi vor intra probabil in voca­bular.' Ana-Maria Mihail sustine ca exista categorii profesionale care folosesc mai multe englezisme decit tinerii: „Nu cred ca tinerii abuzeaza de anglicisme. Exista mai degra­ba anumite limbaje de specialitate unde influenta engleza in lexic este mult mai puternica: informatica, economie, tu­rism, publicitate, branding etc. |n au­diovizual se perpetueaza unele traduceri neadecvate din engleza: «de­terminare» in loc de «hotarire» – «Au ara­tat ≤…≥ aceeasi determinare care i-a facut campioni» (Realitatea TV) – de la englezescul determination; «suport» in loc de «ajutor», «sprijin» – «acesta a multu­mit fanilor si co­le­gilor pentru suport» (TVR 1) de la en­glezescul support; «Mihaela, care este contentul acestui…?» (Pri­ma TV, 8.V) de la englezescul content care inseamna «continut».'

Daca Anda face diferenta intre re­gistrele de vorbire, Marius-Adrian Ha­za­paru susti­ne ca nu acelasi lucru se poa­te spune despre o parte dintre studentii sai de la Jur­nalism. „Valul de greseli din zona contactului cu Internetul l-am surprins cel mai bine acum doi ani, cind o studenta care se pre­gatea sa candideze la Jur­nalism isi exprima anumite indoieli pe forumul online si (public) al Universitatii. Cred ca redarea cu ghili­mele ar fi cea mai potrivita, din­colo de alte comentarii: „am media 9,78 ji vreu s intru l litere-jurnalism… pot s intru l kmin ji s obtin bur­sa?'. Amuzat, am semnalat cazul pe blog-ul personal, iar unul dintre interlocutori imi su­gera ca, atita timp cit am inteles cu totii ce a vrut tinara sa spuna, nu ar trebui sa existe nici o pro­blema. Este, totusi, cel putin una – adap­ta­rea la context: la universitate ne com­por­tam ca la universitate, acasa ca acasa, intre prieteni ca intre prieteni. Din pacate, din ce in ce mai putini par sa mai stie si cum anume.'

Din acest nou val de greseli provenite in special din interactiunea cu soft-urile de me­sa­gerie instantanee, doctorandul ne-a semnalat citeva: „inlocuirea semnelor diacritice cu alte combinatii de litere (s cu sh, t cu tz, de exemplu), inlocuirea cratimei cu apostroful («sau» in loc de «s-au») sau alte parazitari: «k» pentru «che» sau «ca», «j» in loc de «s» (tocmai pentru ca autorul sa para mai… jmeker) si altele. Unele sint motivate de reduce­rea timpului si spatiului alocat scrierii (cazul Twitter-ului, de exemplu), altele nu'. Ana-Maria Mihail comple­teaza si ea: „Sintem mai relaxati, mai nea­tenti si mai expeditivi. In scris, exista ten­dinta sa nu mai folosim diacri­ticele. Or, asta e total nefiresc pentru limba romana. Pe Messenger sau pe Facebook nu pu­nem diacritice, iar comoditatea asta in mediul online se extinde si in alte contexte, unde nu este adecvata. Fenomenul se ob­serva si la case mai mari. In urma moni­torizarii emisiunilor de radio si de tele­viziune in colaborare cu CNA, am observat ca unele posturi nu tin cont deloc de diacritice pe crawl-uri si pe burtiere. |n ceea ce priveste formularile, atit in limba vorbita, cit si in varianta scrisa, ne lovim de constructii calchiate dupa engleza, uneori hilare: «ti-am dat Like», «imi dai Add», «L-am adaugat ca prieten»'.

Asadar, daca la gimnaziu intilnim deja en­glezismele si abrevierile specifice limbajului de pe Messenger, sa vedem cum stau lucru­rile la liceu. Am vorbit cu Liana, fosta eleva la Colegiul National „Mihai Vitea­zul', sectiunea Matematica-Informatica, ca­re anul acesta a trecut prin furcile caudine ale mult hulitului Bacalaureat. L-a luat cu media 8,68 si a fost admisa in urma exame­nului la Facultatea de Drept. Si ea isi pe­trece cam trei ore pe zi in fata calculatorului si foarte rar se intimpla sa treaca o zi fara sa intre macar cinci minute pe Face­book. Mi-a dat citeva exemple de ano­malii pro­venite din folosirea mediilor de sociali­zare online: „Folosesc prescurtari, ca semn de punctuatie folosesc mai mult semnul excla­marii. Omit virgula de multe ori, uneori si cratima pentru ca scriu repede; in loc de «s» pun «sh», nu mai pun «e» de multe ori, de exemplu la «ce faci» scriu «c faci»; plus pre­scurtarile pe care le face toata lumea. A, si fara diacritice, normal'.

Lipsa diacriticelor e una dintre anoma­liile pe care le sesizez la mai toate studentele venite in practica la revista ELLE. De multe ori m-am intrebat unde s-au pierdut acestea, pe traseu. Liana ne-a spus ca profesorii ei nu tineau neaparat ca temele sa fie scrise cu diacritice. „Le predam si de mina, si re­dactate pe calculator, si cu si fara diacri­tice. In general, se prefera de mina, ca sa dovedesti ca nu ai luat cu copy/paste de pe Internet si sa arati ca macar ai citit ceva inainte de a scrie. Scriam si cu, si fara diacritice. In general, eram mai bine apreciati daca le scriam cu diacritice, dar de obicei nu ne ziceau nimic. Depindea si de profesori, dar majoritatea nu aveau pretentii in acest sens.'

In privinta englezismelor, Liana recu­noaste ca, desi ea nu prea le utilizeaza, in cercul ei de prieteni inca se mai folosesc destul de mult. Cu toate astea, in fata profesorilor „ne stra­du­iam sa vorbim cit mai corect si nu prea aveau de ce sa ne atraga atentia. Nu prea aveau contact cu noi in afara orelor. Eu, una, fac deo­se­birea cind scriu pe Mess, pe Facebook sau cind trebuie sa scriu un eseu pentru scoala. Cind scriu de mina, nu-mi vine niciodata sa scriu cu prescurtari, ca pe calculator sau mo­bil'. Intr-o lume dominata de Internet, e-Book reader-e, tablete si smartphone-uri (n. red: gasiti voi corespondentii in romana), dia­criti­cele au devenit un moft inutil, la fel ca si cali­gra­fia. Sintem noi depasiti de lumea in care traim si ne-am blocat in ideea fixa ca limba romana trebuie sa arate ca aceea din de­functul abecedar?

„E un mic hazard in societatea in care traim, in toate dome­niile. Bij­biiala si absenta regulilor se vad si in vorbire, si in scris', admite Ana-Maria, care mai spune ca i-ar placea sa vada „mai multa in­ventivitate verbala la tineri, mai multe nuante in conversatie. Unii sint monosilabici sau discuta printr-un schimb de taceri. Parca nici insultele nu sint destul de colorate. Eu am astep­tari mai mari de la ei! Mai ales intr-o tara destul de conformista, in care cautam exprimari pretioase si dulcegarii. E clar ca unde se fac dezacorduri sau se pune virgula intre subiect si predicat e vorba de incultura. Dar avem si alte mici ob­se­sii stilistice de care nu scapam, si astea mi se par la fel de nelalocul lor: un festival nu «incepe», ci «de­bu­teaza», nu «terminam» un proiect, ci il «fina­li­zam», nu «bem» o cafea, ci «servim» o cafea. Ne plac mult diminutivele si tot ce suna mai pretentios si avem o placere nebuna sa folosim un «pe» universal, bun la toate: «specialist pe eco­nomie», «reporter pe Cotroceni», «ramineti pe telefon». Un student pregateste o lucrare de licenta «pe literatura», niciodata «de litera­tura». Se poves­tea mai demult pe la Facul­tatea de Litere ca o studenta isi exprimase dorinta de a face teza de licenta pe Divan. Pe Divanul lui Cantemir, fireste, adica despre Divanul lui Cantemir. Regretatul profesor Dan Horia Mazilu, specialist in literatura romana veche, a rasuflat atunci usurat!'. Totusi nu putem sa nu ne intrebam ce limba vor mosteni copiii nostri. Majoritatea lingvistilor crede in puterea de autoreglare a limbii. „Lucrurile se asaza in timp, nu toate inovatiile patrund in limba', ne asigura Ana-Maria Mihail. „Scoala va incerca mereu sa impuna regulile de exprimare si de scriere corecta in limba romana. Iar la adapost de anglicisme nu am fost niciodata dupa anii ‘90. Conteaza sa nu se exagereze.' LOL

Vezi şi ce este o cacofonie și cum o evităm!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle