Casatoriile gay

Din ce in ce mai multe tari aproba parteneriatele civile si chiar casatoriile dintre gay. „Institutia“ casatoriei e amenintata, striga unii, foarte impacientati. Argumentele istorice, sociale si biologice ii contrazic.

Casatoriile gay

Un vis californian devenit realitate

Curtea Suprema din California a ridicat, recent, interdictia asupra casatoriei gay. Printr-o hotarire istorica, institutia a permis cuplurilor de acelasi sex din cel mai populat stat american sa-si puna pirostriile.

Ron George, seful Departamentului de justitie, a declarat: „Sa li­mitezi casatoria la o uniune dintre un barbat si o femeie e neconstitutional. Argumentele lui Ron George: cuplurile din Cali­for­nia au dreptul civil fundamental de a se casatori, indiferent de orientarea lor sexuala.

Pina la California, doar un singur stat – Massachusetts – permitea acest tip de mariaj, desi si California, si New Jersey-ul garantau cuplurilor de acelasi sex aceleasi drepturi legale ca si perechilor casatorite. Decizia e considerata o piatra de hotar, pentru ca statul California e un deschizator de drumuri. In secolul al XX-lea, de pilda, a fost primul care a anulat legea impotriva casatoriilor inter-rasiale. A mai durat aproape 19 ani pina cind Curtea Suprema a SUA i-a urmat exemplul.

Icon-urile gay americane n-au ezitat sa sarbatoreasca. Ellen DeGeneres, renumita host de talk-show si lesbiana activista, a spus: „Acum, abia astept sa ma casatoresc (cu partenera ei, Portia Di Rossi – n.n.). Cu totii meritam aceleasi drepturi si cred ca, intr-o zi, vom privi inapoi si interdictia gay-ilor de a se casatori va parea la fel de absurda ca aceea care le interzicea femeilor sa voteze. Creatorul de moda Marc Jacobs e de parere ca „pe cine sa iubesti si cum sa iubesti sint chestiuni care ar trebui lasate la latitudinea (individuala) a fiecarui cuplu.

Melissa Etheridge nu si-a putut reprima, nici ea, entuziasmul: „Acum am sentimentul ca sint o femeie cinstita. Ce superba binecuvintare pentru mine si comunitatea gay!.

Europa, in avangarda

Ca mai intotdeauna, Europa a luat-o inaintea Statelor Unite. In 2001, Olanda a fost prima tara care a permis casatoria gay, urmata de Belgia, Spania, Canada si Africa de Sud. Doar in Canada si Spania statutul legal al casatoriilor unisex este exact acelasi ca si cel al mariajelor heterosexuale. Uniunile sau parte­neri­a­te­le civile intre persoane de acelasi sex sint posibile in multe alte tari. In Scandinavia si Islanda, de pilda, un parteneriat inregistrat legal este echivalent cu o casatorie si cuplul are inclusiv dreptul de adoptie.

Conceptul de casatorie a trecut, recent, prin multe schimbari semnificative. Poligamia a fost interzisa, femeile casatorite n-au mai fost considerate proprietatile sotilor lor, divortul e legal, conceptia in afara casatoriei e si ea acceptata, iar legile care interzic mariajele inter-rasiale au fost eliminate din majoritatea societatilor moderne. Aceste schimbari in obiceiurile si protocolurile mariajului se intimpla des si sint o dovada ca institutia casatoriei e una dinamica.

Homosexualitatea e veche de cind lumea – asta daca privesti din perspectiva istorica si nu din cea conservator-crestina, potrivit careia totul a inceput cu Adam si Eva. Si aici am atins un nerv important, pentru ca diferenta de opinii in gilceava pro si contra creationismului e atit de intensa, incit polemicile in ceea ce priveste casatoria celor de acelasi sex devin o fateta secundara a acestei dispute.

Raspunsul majoritatii oamenilor la intrebarea „ar trebui sau nu sa se casatoreasca gay-ii si lesbienele? e visceral si plin de automatisme. Daca crezi ca Dumnezeu a creat universul acum vreo 10.000 de ani si ca si-a asternut legea morala absoluta in paginile Bibliei, atunci petrece­rile tale sint, probabil, destul de plicticoase si privesti casatoria ca fiind, prin definitie, o uniune sacra dintre un barbat si o femeie in scopul procrearii.

Daca ai ceva indoieli si esti mai putin catolic decit Papa, atunci nu poti sa nu constati ca, de cind a fost scrisa Biblia, populatia planetei a depasit pragul de 6 miliarde si ca nu ar mai fi nevoie sa crestem, sa ne inmultim si sa umplem Pamintul deja arhiplin. Probabil ca nu te deranjeaza sa-i vezi pe gay cum se arunca, cu un entuziasm inconstient, in aceasta distopie numita casatorie, doar ca sa fie crunt dezamagiti.

 

Istoria, din perspectiva roz

Oricit ar parea de bizar, barbatii s-au tot casatorit unul cu altul de-a lungul istoriei, chiar daca nu si in acte. De fapt, in citeva societati antice, casatoriile gay erau chiar oficial recunoscute de catre stat, si aici ma gindesc la vechea Sparta sau la insula greceasca Thera.

Mult mai tirziu, in Roma secolului al II-lea, contractele conjugale dintre barbati erau ridiculizate, insa legale. Casatoriile erau binecu­vintate de religiile pagine, in special de secta zeitei-mama Cibela (importata din Asia Minor). La ceremonia din templu, „partea miresei era in intregime masculina. Barbatii aprindeau o torta in onoarea zeitei si trebuiau sa sacrifice o scroafa gestanta. Un barbat se ridica, isi alegea sotul si apoi dansa cu el frenetic. Bea dintr-un pocal in forma unui penis mare, il arunca, se dezbraca, lua etola si torta miresei si casatoria era pecetluita.

„Mireasa era travestita doar pe durata acestei ceremonii, pentru ca devenea temporar zeita acestor rituri sfinte. Ceilalti barbati cintau un imn inchinat casatoriei si se imperecheau pentru a celebra uniunea de acelasi sex printr-o orgie. In ziua urmatoare, toate perechile erau inregistrate in acte drept casatorite „de forma.

Multi scriitori antici, printre care Strabon si Athenaios, au scris ca popoarele galice si celte practicau in mod obisnuit homosexualitatea. Celtii, dupa Aristotel, onorau deschis prieteniile pasionale dintre barbati. Siculus nota ca „desi galii au femei dragute, abia daca le acorda atentie si tinjesc, straniu, dupa imbratisarile masculine. Cind se odihnesc pe pamint pe piei de animale, obisnuiesc sa se rostogoleasca cu parteneri sexuali de ambele feluri.

Mai tirziu, Eusebiu din Cesareea scria ca „printre gali, tinerii barbati se casatoreau intre ei cu o libertate completa. Facind asta, nu se alegeau cu nici un repros sau vina, pentru ca acest lucru le-a intrat in obicei. Bardaisan din Edessa spunea ca „in tarile nordice – in tinuturile germanilor si ale vecinilor lor – tineri barbati frumosi si nobili isi asumau rolul de nevasta pentru alti barbati si petreceau in ospete de nunta.

Haideti sa facem un salt inainte in Londra secolului al XVIII-lea, unde homosexualii se „luau asemanator, dar fara implicatii legale. In 1720, existau aproape 40 de asa-numite „mollies – cafenele sau pub-uri unde gay-ii socializau, cintau si dansau, aflate in centrul Londrei. Aceste pseudo-casatorii nu erau monogame – uneori implicau doi sau trei soti si totul culmina intr-o orgie. Desi travestiul nu era practicat la asemenea banchete, ambii barbati adoptau un nume de fata. In pofida acestor nume de fecioara, nu exista alt indiciu cum ca si-ar fi schimbat rolurile, ambii barbati referindu-se la partenerii lor ca la un „sot – termenul de sotie nu era niciodata folosit.

Aceste mariaje n-au avut parte de binecuvintarea nici unei biserici pina in 1810, atunci cind reverendul John Church a devenit capelan la o casatorie homo dintr-un bordel numit „The Swan. Reverendul era prezent si la funerariile gay – cum ar fi cea a lui Richard Oakden, spinzurat pentru sodomie. Pentru transgresivitatea sa, reverendul a facut puscarie timp de doi ani, in 1817.

Sa trecem acum Oceanul si sa contemplam casatoriile de acelasi sex printre indienii americani, cu precadere dintre triburile Sioux si Cheyenne. In cele mai multe dintre aceste casnicii, unul dintre cei doi barbati era un „berdache, adica un vraci travestit care purta haine masculine doar atunci cind era razboi si cind trebuia sa ingrijeasca ranitii.

Ei erau excelenti codosi si foarte buni emisari ai dragostei. Se casatoreau cu perdantii satului sau deveneau cea de-a doua sau a treia sotie a capeteniei. De obicei, sotii lor erau cei ridiculizati, nu din cauza homosexualitatii, pe care indienii o tolerau in general, ci pentru ca isi abandonau, adesea, statutul economic din societate si ii lasau pe „berdache sa tina toata gospodaria.

Un faimos „berdache era Ca­pa­tina Galbena din tribul Che­yenne, care a ajuns cea de-a treia sotie a capeteniei Wage­tote. Ma­jo­­ritatea acestora au disparut pe ma­sura ce indienii din rezervatii si-au abandonat tradi­tiile si au adoptat civilizatia alba.

In toate aceste culturi si perioa­de, nu exista dovezi clare ca aceste casatorii gay erau imitatii ale celor heterosexuale, ci mai de­gra­ba o copie a ceea ce constituia, in mod esential, un pattern homo­sexual de cuplaj.

In cartea lui Marie Delcourt din 1961, intitulata Hermaphrodite, se spune ca formele primitive ale ceremoniilor nuptiale presupuneau tra­vestiul si sexul in grup si rar erau exclusiv heterosexuale. In nuntile moderne, rochia de mireasa este importanta tocmai pentru ca isi are originea in vesmintul sfint do­nat de un adorator travestit zeitei-mama. Pina si inelul este o rama­sita sublimata din cultul Cibelei.

In mitologiile cele mai vechi, uniunile dintre barbati si femei erau rare sau nonexistente, in timp ce homosexualitatii i se acorda o importanta centrala in epopeile timpurii (Theo­dor Gaster spune, in Thespis, ca, in vechile mituri estice, din 3300 i.Ch. si pina in 400 d.Ch., casatoria nu exista). Antropologii au descoperit ca principalele legaturi sociale dintre primate erau cele dintre masculi, legaturi care implicau deseori sexul (Men in Groups, Lionel Tiger, 1969).

Casatoria – o institutie in con­tinua schimbare

Asadar, argumentul istoric sau cel biologic cade. Ramine un ade­var: valorile mainstream din societatea vestica s-au schimbat cu rapiditate. Fondatorii civilizatiei moderne, vechii greci, cei care ni i-au dat pe Platon si Aristotel, practicau deschis homosexualitatea cu tineri baieti. In Franta medievala, viitoarea sotie trebuia, in mod traditional, sa faca sex cu toti barbatii pe care-i intilneste in drumul spre altar. Mormonii, ca si Iacob sau regele Solomon, sint adeptii poligamiei.

Virsta majoratului in secolul al XIX-lea se situa, de obicei, in jurul a zece ani. Casatoria inter-rasiala a ramas ilegala in 13 state din SUA pina in 1967 (!). In 1990, abia zece state americane aprobasera o lege care spunea ca un barbat nu are dreptul sa-si violeze sotia. In societatea moderna, rasa, sexul, religia si orientarea sexuala n-ar trebui sa afecteze aplicarea drepturilor civile. Iar separarea dintre stat si biserica ar trebui sa ramina sacrosancta. Cit despre atentatul la familie…

Conceptul de „familie nucleara e de mult depasit

Si in trecut, majoritatea oamenilor au trait intr-o familie ex­tinsa – unde au existat mai multi adulti care sa indepli­neasca diferite roluri pentru copii – doi indivizi erau prea putini ca sa satisfaca nevoile fizice si emotionale ale odras­lei. Iar doi tati (sau doua mame) sint intotdeauna mai buni de­cit unul sau chiar nici unul – asta ca sa bifam si argumentul adoptiei.

Una peste alta (sau unul peste altul), n-a existat niciodata o definitie traditionala a mariajului. Ea s-a schimbat mereu, asortindu-se cu nevoile societatii. Lumea in care traim azi e foarte diferita de cea de acum 100 sau chiar 50 de ani, iar institutiile ar trebui sa reflecte aceste schim­bari. Nu exista nici o dovada ca uniunile intre oameni de acelasi sex ar fi daunatoare societatii. Cuplurile homo ar trebui sa aiba acelasi drept la fericirea si la iadul conjugal ca si restul lumii.

Anca Gradinariu
Foto: dreamstime.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Libertatea
Ego.ro
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din lifestyle