Am un noroc teribil si un metabolism care inca functioneaza relativ bine, asadar nu a trebuit sa-mi adaptez stilul de viata unor diete stricte care sa-mi dea organismul si psihicul peste cap. Din pacate, sint o gurman­da si in mod sigur nu as fi reusit vreodata sa ma abtin de la bunatati. Insa, chiar daca eu sint norocoasa, am atit de multe persoane in jurul meu pentru care lupta cu kilogramele a deve­nit o chestiune se­rioa­sa, stricta si al naibii de frustranta.

Am prie­tene care au incercat tot ce se poate, de la Atkins pina la supa de varza, detoxifiere cu suc de lamiie sau brinza de vaca la mic dejun, prinz si cina. Desi, de regula, reuseau sa slabeasca citeva kilograme, in momentul in care terminau regimul, organismul revenea la greutatea initiala. Este foarte greu sa gasesti o cale de mijloc, un echilibru. Iar acest yo-yo dieting poate lasa urme grave asupra metabolismului si are si un efect coroziv asupra psihicului. Pina la urma, multe persoane se vad in postura de a lua o decizie inainte sa o ia razna de tot: fie se impaca cu faptul ca vor trai o viata privindu-se de la mincare, fie se accepta asa cum sint.

Intr-o seara in care nu aveam la indemina nimic interesant de citit, butonind televizorul am dat peste un post care difuza show-ul Oprah Winfrey. De aceasta data insa nu a fost o emisiune despre barbati insarcinati sau familii de mormoni, ci despre o carte scrisa de Dr. Brian Wansink, directorul executiv al Centrului de agricultura pentru nutritie din SUA, intitulata Mindless Eating: Why We Eat More Than We Think. Mi s-a parut extrem de interesant, asadar am ascultat cu atentie.

Autorul nu este nutritionist, ci un food psychologist, adica un psiholog in nutritie, care lucreaza in prezent la impunerea unor legi privind alimentatia corecta, pentru a combate epidemia de obezitate din America. Dupa 20 de ani de studii si teste in laboratoarele Universitatii Cornell, a scris aceasta carte menita sa ne ajute sa ne schimbam obiceiurile de alimentatie care duc la probleme de greutate. „Zilnic luam peste 200 de decizii legate de mincare, iar majoritatea sint spontane, influentate de rutina”, ne explica autorul cartii. „Adoptind obiceiuri alimentare care s-au dove­dit stiintific ca reduc pofta de mincare, putem ajunge sa consumam zilnic, fara efort, cu 200 de calo­rii mai putin decit de obicei”, continua el.

Se pare ca sintem extrem de influ­en­tabile cind vine vorba de mincare. Poate nu te-ai gindit niciodata ca anumite lucruri din mediul care te inconjoara pot cau­za un scurtcircuit in creier, stimulind cen­trii foamei si facindu-ne sa mincam mai mult decit avem nevoie (de exemplu, lumina dintr-o incapere, muzica, mirosurile, oame­nii care ne insotesc, numele sau cantitatea unor feluri de mincare). Desigur, ai putea crede ca esti prea inteligenta pentru a fi influentata de asa ceva, dar, draga mea, testele arata ca toata lumea e afectata.

Te gindesti ca astfel de lucruri li se intimpla altora, persoanelor care maninca enorm sau nu se pot controla, dar de cite ori nu ti s-a intimplat sa maninci o galeata intreaga de popcorn la cinema, desi nu era tocmai proaspat (te-a influentat mediul in care te aflai) sau ai mincat toata punga de bomboane pentru ca erau de culoarea ciocolatei (pe care tu o asociezi cu ceva foarte delicios)?

Dr. Wansink exemplifica in carte si un experiment pe care l-a facut, in care subiectilor care au participat la studiu li se umpleau incontinuu bolurile de supa (fara ca acestia sa sesizeze) si cum acest fapt i-a facut sa consume mult mai mult decit ar fi simtit nevoia. De asemenea, atunci cind mincam direct din pungi sau ambalaje, fara sa impartim mincarea in portii pe farfurii, nici nu realizam cantitatea pe care am consumat-o.

Nici faptul ca sintem adeptii anumitor diete sau stiluri de viata asa-zis „sanatoase” nu ne salveaza, existind capcane serioase: alegem produse low-fat, dar nu mincam cumpatat. Chiar daca au grasimi mai putine, atunci cind consumam portii gigantice, ignoram faptul ca si aceste produse au calorii foarte multe si sint bogate in zahar si sodiu. Una dintre prietenele mele alegea sa ia masa intr-un restaurant care oferea meniuri cu foarte putine calorii, deoarece voia sa „manince sanatos”, iar ea ajungea sa comande snitel de pui sau chiftelute prajite. Total gresit!