Nu e cum pare

Și asta nu pentru că am trecut pe lângă moarte sau pentru că am avut vreun moment în timpul bolii în care am simțit că viața mea este în pericol. Doar că ciudățenia simptomelor, virulența lor, faptul că fiecare zi venea cu o simptomatologie diferită, psihoza cu care trăisem de doi ani, constatarea că tu nu ești unul dintre ăia norocoși, care nu dezvoltă simptome, ci dimpotrivă, ai cu duiumul… și valul de întrebări: dacă mâine va fi și mai rău decât azi? Așa cum azi a fost mai rău ca ieri… Și simți cum psihicul tău cedează câte puțin în fiecare zi.

Până îți revii și ești fericit, dar cu siguranță nu la fel de arogant ca înainte. Și îți aduci aminte cu rușine de momentele în care îți spuneai „hai să fac mai repede Covid-ul ăsta, ca să scap de presiune”. Oh, nu, mai bine nu risca și fii în continuare vigilent, îi sfătuiesc ca o babă pe toți prietenii mei viteji.

Covalescența, însă, a fost neașteptat de blândă și m-a lăsat să vizionez o miniserie pe care o așteptam de mult pe Netflix, Inventing Anna. Și tare bucuroasă am fost când Ioana Ulmeanu mi-a zis că, în timp ce eu mă luptam cu Covid-ul, ea a reușit să îi intervieveze pe trei dintre actorii serialului care m-a ținut lipită de ecran până am terminat cele 9 episoade: povestea adevărată a Annei Sorokin, care sub pseudonimul Anna Delvey cucerește elitele americane care îi cred povestea inventată de prințesă germană moștenitoare a unei averi colosale și îi cad la picioare și în plasă, rând pe rând.

Fără a vă da prea multe spoilere, vă invit să citiți interviurile din acest număr și să vă uitați la serial! Cred că fiecare din noi are câte ceva din Anna Delvey, fiecare are o poveste nuanțată, coafată, filtrată până când nu mai e de recunoscut. Anna Sorokin este un personaj real, dar totodată un simbol, o metaforă a visului american, dar mai ales a generației social media.

Roxana Voloseniuc REDACTOR SEF

Instagram: @roxanavoloseniuc