ELLE INTERVIU: Carré Otis, supermodel, scriitoare, supraviețuitoare

Topmodelul, autoarea și activista Carré Otis împărtășește cititorilor ELLE România eforturile ei pentru a crea un moment #MeToo în industria modei, în aparență glamour, în realitate plină de abuzuri, rezultate din lecţiile trecutului său tumultuos.

ELLE INTERVIU: Carré Otis, supermodel, scriitoare, supraviețuitoare

Cei din generaţia mea probabil că au auzit de Carré Otis drept una dintre marile frumuseţi din generaţia supermodelelor anilor ’90 (deși și-a făcut debutul ca model în anii ’80, iar cariera ei continuă și azi). S-a născut în San Francisco și se consideră o „California girl”. Descoperită la 17 ani de un agent local în San Francisco, unde locuia cu prietenul ei după ce fugise de acasă, Carré este recrutată de renumita agenţie Elite, care iniţial o aduce la New York, și apoi o trimite la Paris, unde prima victorie profesională este apariţia ei pe coperta ediţiei franceze a revistei ELLE, în aprilie 1986. Este unul dintre topmodelele care ulterior au apărut pe cele mai multe coperte de reviste prestigioase, în ediţii din toată lumea.

Dar începutul ei ca model nu a fost deloc promiţător. Nu întâmplător, prima mea întrebare este legată de felul în care se obţinea la acea vreme o astfel de copertă. Am citit, în volumul ei de memorii, Beauty, Disrupted, că acest prim succes profesional a avut loc în timp ce era abuzată de agentul ei, Gérald Marie, și că a trebuit să se dezbrace complet în faţa redactor-șefei, Odile Serron. Deși e clar că Odile a fost impresionată de Carré, am întrebat-o cum vede, retrospectiv, o victorie profesională constând într-un casting în timpul căruia a fost sexualizată de o femeie într-o poziţie de putere, și care a coincis cu un moment în care ea se lupta cu abuz sexual și depresie? „Ăsta era tratamentul standard în industria modelling-ului, cu siguranţă, atunci, și probabil încă și acum într-o anumită măsură: să mergi la casting-uri la care erai tratată ca un obiect”, îmi răspunde Carré. „Majoritatea femeilor care lucrau ca modele în perioada aceea încercau cum puteau să normalizeze acest gen de situaţie.”

Cât de vulnerabile trebuie să fi fost, însă, modelele din ţări mai puţin dezvoltate, în fața abuzurilor sau traficului de ființe umane? „Nu pot și nu vreau să generalizez”, îmi declară Carré cu diplomaţie, „dar am observat că fetele care vin din ţări considerate mai sărace se confruntă adesea cu situaţii mai disperate, și poate că nu au alte resurse, ceea ce le face mai susceptibile abuzuIui și traficului sexual. Poate că nu au o familie care le sprijină atât de mult, mame care să-și permită financiar să-și însoţească fiicele la casting-uri, la ședinţe foto. De aceea cred că, în general, și nu mă refer doar la ţările din Estul Europei, fetele și băieţii din ţări mai sărace sunt mai expuși traficului de persoane.”

În 1986, Carré se întoarce dezamăgită și traumatizată în California, unde locuiește pentru o scurtă perioadă la ferma unei moașe renumite și a soţului ei, ginecolog, care fondaseră o adevărată mișcare în jurul beneficiilor medicinei naturiste și principiilor budismului tibetan. Este primul său contact cu spiritualitatea budistă, care va avea un impact uriaș asupra vindecării și dezvoltării ei, devenind (alături de medicina indigenă) o reală busolă existenţială și una dintre cele mai puternice și constante ancore din viaţa sa.

În volumul său, publicat în 2011, cu câţiva ani înaintea mișcării #MeToo, Carré afirmă că deziluzia sa legată de prima experienţă ca model în Paris și Milano s-a datorat în primul rând felului în care ea și celelalte modele erau tratate de agenţi și de alţi bărbaţi. Mărturisește în carte că a fost violată, la 17 ani, de către agentul său francez, Gérald Marie, președintele filialei europene Elite Model Management, o figură importantă în lumea modei și azi, când servește ca chairman al agenţiei Oui Management. Incidentul a avut loc în apartamentul acestuia din Paris, unde Carré ocupa, la sugestia lui, o cameră, și unde multe alte modele minore au fost găzduite înainte și după șederea ei. În același apartament locuia și Linda Evangelista, iubita oficială a lui Gérald, cu care s-a și căsătorit ulterior. Acesta a atacat-o pe Carré în camera sa, într-o noapte când Linda era plecată la o ședinţă foto.

În septembrie 2020, Carré se număra printre cele patru femei care l-au denunțat pe Gérald de agresiune sexuală, de data aceasta în justiție, nu doar în scris, ceea ce a condus la o anchetă oficială. În februarie 2021, într-o victorie semnificativă pentru victimele agentului, cele 11 femei care l-au acuzat până în prezent au fost audiate la Paris de Brigada de Protecţie a Minorilor, deoarece în perioada în care au avut loc majoritatea incidentelor (anii ’80 și ’90) femeile respective erau minore.

Iar un al doilea agent francez, Jean-Luc Brunel, fostul președinte al agenţiei Karin Models, a fost arestat în decembrie 2020, și acuzat de abuz și hărţuire sexuală, viol asupra minorilor și trafic de persoane. Cazul lui Brunel este legat de cel al magnatului pedofil Jeffrey Epstein, primul folosindu-și contactele din lumea modelling-ului pentru a-i procura lui Epstein minore, unele în vârstă de doar 12 ani. Acuzaţiile împotriva lui Brunel datează cu mult dinaintea asocierii cu Epstein: într-un segment din 1988 al emisiunii americane 60 minutes, jurnalista Diane Sawyer a intervievat, după o investigaţie de șapte luni, tinere modele care l-au învinuit pe Brunel că le-a drogat, violat și ameninţat că, dacă refuză să întreţină relaţii sexuale cu el sau cu alţi bărbaţi, carierele lor vor suferi.

Îi spun lui Carré că mi se pare surprinzător că a durat atât de mult să se nască o mișcare #MeToo în lumea modei, comparativ cu industria entertainment-ului „Este incredibil”, îmi răspunde, „și cred că o parte din motiv o reprezintă ideile preconcepute legate de lumea aceasta. Conform uneia dintre aceste idei aberante, dar adânc înrădăcinate, dacă ești frumoasă, dacă lucrezi într-o industrie strălucitoare și pari, din afară, că ai o viaţă luxoasă și sclipitoare, nu ar trebui să te plângi. Sau, conform unei alte idei la fel de absurde, dacă aceste fete vor și aleg să intre în industria modelling-ului, ele ar trebui să se aștepte să fie tratate așa, pentru că asta este natura acestei industrii, ceea ce e ridicol. Dar mentalitatea aceasta e pe cale să se schimbe, pentru că modelele au drepturi, la fel ca oricine altcineva.”

Cu toate că există numeroase acuzaţii oficiale și o anchetă în desfășurare în Franţa legată de abuzurile sexuale de care este învinuit Gérald Marie, pe care unele surse media îl prezintă ca pe echivalentul lui Harvey Weinstein în industria modei, aceleași surse exprimă frustrare pentru lipsa acţiunilor clare din partea sistemului legal francez.

O întreb pe Carré cât de aproape sau de departe se află sistemul legal francez, acum, de arestarea lui, și care este motivul pentru care acest lucru nu se întâmplă. „Obstacolul principal este termenul de prescripție”, îmi răspunde ferm. „Iar, la o scară mai mare, cred că este o întreagă cultură care spune că este OK ca acești bărbaţi să se poarte ca niște pedofili și prădători sexuali și, din această cauză, multe femei nici nu ar vrea să fie în aceeași încăpere cu acești bărbaţi și să depună mărturie. De aceea autorităţilor din Franţa le este greu să convingă mai multe femei să depună mărturie. Dacă aceste cazuri ar fi investigate și judecate în SUA”, adăugă ea, „aici exista ceva ce se cheamă o fereastră deschisă reglementată de fiecare stat. În statul New York, de exemplu, există această așa-zisă fereastră deschisă, pentru că atunci când eu am fost abuzată sexual eram un copil, eram minoră, așa că bărbatul în cauză ar putea fi tras la răspundere, chiar dacă abuzul a avut loc cu câteva decenii în urmă. Deci în Franţa avem de-a face cu un sistem legal foarte arhaic.”

de Doris Sângeorzan
Foto: Profimedia; prin amabilitatea lui Carre Otis

Citește continuarea în ELLE APRILIE 2021!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
substantial.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle