Ti se pare ca pe Facebook realitatea e cosmetizata si usor de digerat? Afla ca puterea pe net, ca si in viata reala, vine din autenticitate.
Ca orice om cu toate mintile acasa, nu am fost printre primii care sa creada in puterea internetului. Sunt, cum s-ar spune, refractara la schimbare. Si mai degraba stalker decat participant. Cu toate dovezile in fata am continuat sa spun ca nimic din ceea ce se intampla pe internet nu este adevarat, am negat forta sa crescanda si am ales sa ignor un domeniu altfel interesant. Asa ca nu am pierdut prea mult timp digerand ascensiunea lui Kim Kardashian sau ale unor noi staruri din industria muzicala care s-au prins la timp ca a comunica in timp real cu fanii pe retelele de socializare e o reteta sigura de succes.
Ce este succesul acesta? De la milioane de albume vandute la contracte publicitare platite cu sume cu multe zerouri, el poate semnifica mai ales bani, dar si putere, si poate fi adus in viata reala mai lesne decat ti-ai inchipui. Shakira, Cristiano Ronaldo, Rihanna sau, la noi, Inna, domina cea mai folosita retea de socializare, Facebook, dar sunt activi si in altele. Atat de relevanta se dovedeste activitatea lor virtuala incat, astazi, la ceva ani de cand retelele respective au fost lansate, campanii intregi sunt concepute direct pentru internet, acolo unde totul se imparte democratic si fiecare este liber sa placa ce vrea.
Industria modei nu s-a tinut, fireste, departe de aceasta miscare. Doar cu putin timp in urma, Céline lansa o imagine de campanie care o infatisa pe Joan Didion ca noua reprezentanta a casei si rupea internetul in doua, generand share-uri masive, un val de like-uri nemaiauzit si o isterie generala. Deci nu e de mirare ca, astazi, modelele alese pentru campanii de promovare sunt cele care au deja o lista de follower-i consistenta – Kendall Jenner si Cara Delevingne domina paginile de deschidere ale revistelor nu doar pentru calitatile lor fizice, ci mai ales pentru milioanele (18,7, respectiv 9,4) de fani fideli. In era aceasta noua, forta unei campanii sta in momentul acela in care se lanseaza pe internet si in reactia imediata pe care o genereaza.
Cum se ajunge, insa, la o astfel de popularitate, e o treaba mai complicata. De la postarea unor siruri de selfie-uri la folosirea excesiva a citatelor, toate retetele conduc catre acelasi punct – expunerea neincetata. Am inceput sa ma gandesc la asta in timpul campaniei electorale prezindentiale cand, ca mai toata lumea, am ajuns sa sustin un candidat. Si, pentru ca cel pentru care aveam sa votez era prea putin prezent in studiourile televiziunilor, am ajuns la Facebook. Si am inceput sa inteleg si eu ce putere (reala, nu virtuala) poate sa genereze reteaua. M-am surprins tragand cu ochiul, zilnic, la cati oameni mai adunase pagina candidatului, sperand ca like-urile respective vor conta. Eram sceptica si am ramas la fel dupa primul tur de scrutin, cand toata agitatia virtuala (favorabila altui candidat) s-a transformat in doar cateva procente pentru cel mai aprig politician din retea.
Daca tot acel buzz virtual nu paruse sa insemne mare lucru, atunci ce se intampla cu paginile acelor oameni care ajung, cum necum, la un succes virtual fabulos? L-am intrebat pe unul dintre acestia – controversatul si mult contestatul Tony Poptamas –, care e treaba cu faima aceasta care duce cu gandul la sintagma lui Andy Warhol despre celebritatea de un sfert de ora. Tony Poptamas e celebru pe net de mult mai bine de 15 minute, iar pagina lui aduna astazi peste 950 de mii de fani. Care, raportati la cele sapte milioane de user-i din tara, nu sunt deloc putini. Distanta de tara, mi-a spus cantaretul care traieste azi in Norvegia, l-a convins sa mentina o legatura cu cei ramasi aici.
„Din momentul in care m-am hotarat sa postez citate, spune el, „pagina a devenit din ce in ce mai apreciata. Planul initial a fost sa atrag lumea si, cu un drum, sa-mi asculte si muzica. Deci, datorita citatelor, am impuscat doi iepuri deodata. Mult mai multi, de fapt, de vreme ce, in momentul in care scriu, o astfel de postare, urcata pe Facebook cu 24 de ore in urma, care spune „Cafeluta te asteapta, hotarata sa o bei, ca sa iti inceapa ziua exact asa cum o vrei, a adunat vreo 20 de mii de aprecieri, 343 de comentarii si 6.736 de share-uri. Tony spune ca popularitatea il obliga sa stea in permanenta pe Facebook, din respect pentru cei care il citesc, si ca isi doreste sa-si ajute fanii sa treaca peste anumite situatii sau stari.
Pagina sa devenise la un moment dat o adevarata masina profitabila, gestionata de sase oameni, dar acum Tony o updateaza singur si nu stie cat va mai dura asta. Cert e doar ca el isi doreste ca oamenii sa ii asculte muzica. Pentru asta a decis sa-si construiasca in acest fel pagina, dar si pentru ca „Facebook-ul imi umple un gol din suflet, cel creat prin plecarea mea din Romania. El ma apropie din nou de tarisoara mea si, pe langa faptul ca imi da serotonina, imi ucide dorul nebun pe care i-l port.
Pentru Vlad Ioan Tausance, unul dintre oamenii care au lucrat la partea de online a campaniei electorale a lui Klaus Iohannis, astfel de pagini nu sunt neaparat relevante, desi nici nu pot fi ignorate. Ele ofera „doza zilnica de platitudini pe care si-o doreste utilizatorul de Facebook, iar intre o astfel de pagina si cea pe care a gestionat-o echipa din care a facut parte sunt diferente mari. Vlad, impreuna cu Ioan Dan Niculescu si Radu Negulescu, a inceput sa lucreze pentru campanie in august 2014. Treaba lor era sa creeze o comunitate in jurul unui candidat, sa ii faca cunoscute meritele in fata unor oameni care nu erau interesati de politica, intr-o zona in care virale ajungeau doar citatele. Asa ca Vlad a coordonat strategia de online si a supervizat continutul, in vreme ce Ioan Dan a coordonat partea de creatie. Amandoi au fost implicati in proiect de Radu Negulescu.
Pentru ca proiectul implica mai mult decat popularitatea in online, si responsabilitatile celor care au facut parte din el erau complexe. Care au fost criteriile pe baza carora Radu Negulescu a adunat o echipa? „Cu o parte din ei mai lucrasem si stiam ce pot sa faca. Pentru ca am avut mari restrangeri de buget, am dat unor oameni pe care ii stiam niste request-uri. Daca erau dispusi sa lucreze nonstop, timp de trei luni, pe foarte putini bani… aia era. Pentru multi a fost o provocare.'
Asa ca o mana de oameni care nu erau familiari cu ierarhiile sau protocoalele politice s-au pus pe treaba. Au facut o strategie, povesteste Vlad, foarte fluida, notata pe o coala imensa de hartie, nu indesata in prezentari oficiale, pe care au aratat-o candidatului pentru care munceau, si au mers mai departe. S-a lucrat intens si bine, cei trei aducand in mecanismul campaniei cunostintele lor de comunicare de produs. Au ales sa construiasca un brand, promovand toate acele atribute ale lui Iohannis despre care stiau ca sunt puncte forte. Au muncit neincetat, schimbandu-si rolurile intre ei si ramanand mereu cu ochii pe insight-urile pe baza carora isi calculau pasii urmatori. Iar in centrul tuturor lucrurilor pe care le-au construit a fost produsul. Adica omul.
„A fost foarte important sa credem in el. De cand ne-am strans mainile am stiut ca el este. S-a zis ca e atipic, dar, de fapt, el este normal. Restul politicienilor sunt cum nu ar trebui sa fie, el e foarte concentrat, pus pe treaba. E un contrast mare cu restul, povesteste Radu Negulescu. Vlad isi aminteste detalii simpatice – cum au fost surprinsi ca Iohannis le raspundea la mailuri sau modul in care a pozat pentru imaginile de campanie, stiind foarte bine care-i postura cea mai potrivita. Asa incat, aflati in pozitia de a comunica despre o persoana in care credeau, lucrurile au venit relativ usor. Erau acolo ca sa castige. „Am zis ca trebuie sa castige pentru ca era atat de diferit incat, daca nu iesea, aveam o problema noi, ca tara. Ar fi fost o oportunitate ratata, spune Radu. „Nu stiam ce se intampla in lunea de dupa alegeri, eram pregatiti pentru orice. Gandurile noastre se terminau duminica seara. Au adoptat o lege a eficientei. Ședintele erau scurte. Ce nu se putea discuta si rezolva la o tigara nu merita sa fie luat in seama. Nimeni nu avea voie sa arate cu degetul catre o problema daca nu venea si cu solutii. Și era important sa nu fie, mereu, toti de acord.
Cu toate aceste lucruri puse laolalta si cu insight-uri, nu intuitii, care sa ii ghideze, echipa privea strategia de online a contracandidatului, bucurandu-se. „Stiam ca ce faceau ei nu avea cum sa functioneze in online, spune Radu. „Au contat mult si multiplicatorii de mesaj. Noi am creat continut pentru tinerii intre 18 si 35 de ani, pe care ei sa il dea mai departe. Mi-a venit ideea ca partea aia neacoperita, target-ul acela care nu voteaza era fix publicul de pe Facebook. Ne-au ajutat si liderii de opinie, adauga Vlad. Si, desigur, contracandidatul. „In online adevarul iese la iveala foarte rapid, iar ei comunicau prost, fals, inventau subiecte, continua Radu.
Asa s-a facut ca, dupa primul tur si in fata celor 10 procente care ii desparteau pe candidati, nu au disperat. Radu Negulescu spune ca semnele erau mai degraba bune. „Scorul a motivat votantii sa se mobilizeze. Au fost si evenimentele din diaspora despre care stiam ca vor iesi urat. Știam ca se vor face aliante nefiresti. De aceea numai cativa s-au mirat in seara de 16 noiembrie cand, dupa cum scria un jurnalist reputat, like-ul de pe Facebook s-a facut vot. Victoria, spun cei care au gestionat comunicarea online, nu li s-a datorat, desi un interviu acordat de Vlad unui blog, preluat de presa tabloida, l-a pus rapid in postura „omului din spatele milionului de like-uri. Da, poate ca Iohannis a strans rapid acel milion – la ora aceasta pagina lui oficiala are 1.432.186 fani, mai mult decat oricare alt politician european –, dar echipa lui nu isi asuma meritul acesta.
Ce au facut ei, si ce vor face mai departe, intr-o entitate care va purta numele de People & People si care vrea sa dezvolte comunitati in jurul unor branduri, mai ales daca ele pot induce schimbare sociala – a fost sa comunice autentic. „Sa avem o comunicare simpla, sincera, reala, sa fim pragmatici. Sa fim atenti la nevoile oamenilor, mereu cu ochii pe studii si sondaje. Aceasta s-a dovedit a fi reteta pentru ei. Intr-o lume in care nimic nu merge chiar ceas si in care strategiile se schimba dintr-un moment in altul, pariul lor cu internetul a fost o comunicare cat se poate de reala.
La asta, alte pagini de succes adauga, zilnic, o doza de nostalgie care pare sa fie pe placul utilizatorilor. Asta alaturi de expunere, caci cele mai mari succese le inregistreaza cei care apar constant in feed-uri, modificandu-si, cu precizie, la orele indicate, status-urile, si de targetarea adecvata – postarea anume pentru acele categorii de oameni carora li se adreseaza. Si, din nou, alaturi de adevar. Pentru ca, pe Facebook, ca si in viata reala oamenii au capacitatea de a simti cand sunt trasi pe sfoara.
Foto: Thinkstockphotos