Despre referendum, Dragnea si Dumnezeu

Un referendum pentru interzicerea unor drepturi fundamentale in numele unui Dumnezeu invocat doar atunci cand ne convine este o fractura logica. Drepturile nu se voteaza si nici nu se discuta. Si atunci, despre ce vorbim?

Despre referendum, Dragnea si Dumnezeu

De la bun inceput trebuie sa spun un lucru cu care cred ca suntem de acord toti: drepturile fundamentale ale omului nu se voteaza si nu se discuta.

Bine, nu ca nu s-ar discuta intens in acest moment. Ne aflam intr-un context istoric in care Romania are drept tema principala de discutie drepturile omului. Dincolo de argumentele care merg pana la Dumnezeu si inapoi, pare sa existe un acord in Romania ca drepturile unora sunt mai importante decat ale altora. Ca unii merita si ca unii nu, in virtutea unor reguli scrise cu mii de ani in urma nu se stie de cine, din care o patura importanta a societatii alege sa inteleaga numai partea care ii convine.

Pe asta se bazeaza, in teorie, discutia despre referendumul care vrea sa redefineasca in Constitutia Romaniei termenul de familie. Initiata de mai multe ONG-uri care s-au adunat sub palaria Coalitiei pentru Familie, aceasta dezbatere porneste de la o idee simpla: familia asa cum o stim de milenii, aceasta adevarata „celula de baza” a societatii, este amenintata. Dincolo de faptul ca familia in sine nu e amenintata de nimic altceva in afara de dorinta oamenilor de a intemeia familii mai tarziu si de lipsa de sustinere a unui stat care are in mod evident alte prioritati, tema a ajuns totusi sa pasioneze suficient de multi oameni incat trei milioane dintre acestia sa si semneze si sa gireze o initiativa legala care are drept finalitate (indiferent daca o va atinge sau nu) punerea la zid a unei minoritati si asa discriminate.

Cum au reusit aceste ONG-uri sa stranga numarul urias de semnaturi de sustinere e clar si deloc onorabil. Ca preoti, sefi de scara de bloc si profesori si-au depasit cu mult atributiile ca sa convinga oamenii e un lucru care nu le face cinste, dar ce e facut e bun facut. Ce a urmat, insa, poate fi discutat. Nu ca drepturile fundamentale, care nu pot.

Ne aflam acum in situatia in care liderul partidului politic aflat la guvernare anunta acest referendum pentru sustinerea familiei „traditionale” drept un highlight al toamnei. In vremea asta, cei care si-au dorit referendumul exulta, pe cand ceilalti nu stiu incotro sa o ia – si nu pentru ca nu ar avea argumente, ci pentru ca e greu sa mai zici ceva cand te confrunti cu un asa val de ura. Desi nici situatia asta nu le e necunoscuta membrilor comunitatii LGBT.

Pentru o serie de motive foarte pragmatice, cele mai influente partide din Romania sunt de acord (indiferent de partea spectrului politic pe care se pozitioneaza) ca e fair game sa restranga drepturile doar teoretice ale unei parti a populatiei in goana dupa aprobare si, deci, voturi. Daca pot sa presupun ca cele trei milioane de semnatari ai initiativei Coalitiei pentru Familie nu stiu ca buna lor intentie este deosebit de nociva pentru altii, aceeasi presupunere nu se poate face cand vine vorba despre partide politice. Atat Liviu Dragnea (PSD), cat si Calin Popescu Tariceanu (ALDE) stiu foarte bine ce fac atunci cand isi manifesta fatis sustinerea pentru familia traditionala. Dar, obisnuiti sa minta, se prefac ca nu stiu si defileaza inainte cu familia – ignorand preceptele „sacre” pe care aceasta s-ar intemeia si ignorand mai ales faptul ca ei insisi, in vietile lor private, nu le respecta. Nu am sa discut situatiile lor personale (pentru ca sunt personale si nu se discuta, nu?). In schimb am sa subliniez ca ambele partide pe care acestia le conduc au la baza, in chiar esenta lor (doctrina socialista, respectiv liberala) concepte profund asociate cu libertatea si egalitatea pentru TOTI cetatenii unei tari.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Psychologies
Mai multe din lifestyle