Fantasy este unul dintre cele mai imaginative genuri din industria cinematografică, creând lumi și creaturi dincolo de constrângerile realității. Totuși, unele filme reușesc să îmbine magia cu elemente din lumea reală.
Fantasy este unul dintre cele mai imaginative genuri din industria cinematografică, creând lumi și creaturi dincolo de orice constrângere a realității. Din cauza acestei ascensiuni dincolo de lumea obișnuită, filmele fantastice nu îmbină aproape niciodată această natură mitică cu o realitate mai ancorată, lăsând acest ultim atribut poveștilor realiste din viața de zi cu zi, precum Saving Private Ryan. Unele filme, însă, îmbină magia cu elemente din lumea reală.
Birdman or (The Unexpected Virtue of Ignorance) este o comedie-dramă din 2014, regizată de Alejandro González Iñárritu. Filmul îl urmărește pe Riggan, un fost actor de supereroi, care încearcă să-și relanseze cariera cu o piesă pe Broadway. Stilul cinematografic unic, care creează iluzia unei filmări continue, intensifică atmosfera onirică a poveștii și estompează granița dintre realitate și fantezie.
The NeverEnding Story este un film fantasy din 1984, bazat pe romanul lui Michael Ende din 1979. Regizat de Wolfgang Petersen, filmul îl urmărește pe Bastian Bux, un băiat care descoperă o lume magică printr-o carte. Atmosfera întunecată a filmului consolidează povestea, evidențiind legătura dintre Bastian și Atreyu, eroul cărții. Aventurile lor interconectate subliniază puterea imaginației și creșterea emoțională.
Decorul sudic din Big Fish amplifică mixul dintre fantezie și realitate. Orașul Spectre, prezentat ca un loc simetric și idilic înconjurat de copaci deși, evidențiază caracterul de basm al poveștilor lui Ed. Aspectul său teatral amintește publicului că poveștile sale sunt exagerate și nu complet reale, reflectând natura poveștilor fantastice.
Shutter Island, un thriller psihologic neo-noir lansat în 2010 și regizat de Martin Scorsese, urmărește povestea marșalului american Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio), care investighează o închisoare pe insulă. Filmul își dezvăluie povestea treptat. O scenă-cheie îl prezintă pe Rachel Solando (Patricia Clarkson), care apare însângerată dintr-o peșteră și îl avertizează pe Teddy despre o conspirație legată de controlul minții. Această metodă implică publicul, dezvăluind detalii ale intrigii în același timp cu protagonistul, sporind senzația de investigație.
Brazil (1985), regizat de Terry Gilliam, este o comedie neagră științifico-fantastică despre Sam Lowry (Jonathan Pryce), un birocrat care o caută pe Jill (Kim Greist), femeia din fanteziile sale. Designul de producție subliniază natura opresivă a regimului totalitar, cu pereți metalici reci ce simbolizează dezumanizarea. Fanteziile lui Sam, în care este un erou angelic, contrastează puternic cu realitatea sa sumbră, evidențiind monotonia sufocantă a existenței sale.
Labirintul lui Pan (2006), regizat de Guillermo del Toro, este un film de fantezie întunecată plasat în timpul Războiului Civil Spaniol. Urmărește povestea Ofeliei (Ivana Baquero), care explorează un labirint misterios în timp ce trăiește cu crudul său tată vitreg, Căpitanul Vidal (Sergi Lopez). Filmul se remarcă prin designuri imaginative ale creaturilor, precum înfricoșătorul Om Palid, cu ochii în palme, și misticul Faun, cu un aspect marmorat. Aceste elemente intensifică atmosfera magică, dar periculoasă a poveștii.
Tigers Are Not Afraid (2017), regizat de Issa Lopez, este un film de fantezie, crimă și horror despre Estrella (Paola Lara), o fată urmărită de un cartel de droguri după dispariția mamei sale. Filmul îmbină cu măiestrie elemente de basm cu realitățile dure ale violenței cartelurilor. De exemplu, creta magică a Estrellei îndeplinește dorințe cu consecințe întunecate, reflectând atât inocența ei, cât și lumea brutală în care este forțată să supraviețuiască.
Amélie (2001), regizat de Jean-Pierre Jeunet, urmărește povestea lui Amélie (Audrey Tautou), o chelneriță pariziană care începe o misiune de a-i ajuta pe alții după ce descoperă o cutie misterioasă în apartamentul său. Filmul folosește eficient culorile, în special în Café des 2 Moulins, unde hainele roșii și negre ale lui Amélie contrastează cu atmosfera caldă și luminoasă, evidențiindu-i personalitatea jucăușă. Interpretarea lui Tautou este captivantă, trecând prin diverse stări emoționale fără a pierde farmecul care definește povestea.
Donnie Darko (2001), regizat de Richard Kelly, urmărește povestea adolescentului Donnie (Jake Gyllenhaal), a cărui supraviețuire într-un accident aviatic bizar declanșează o destabilizare a timpului și realității. Gyllenhaal oferă o interpretare remarcabilă, evidențiind conflictul interior al personajului. Scene memorabile includ întâlnirea stângace cu Gretchen (Jena Malone) și reacția intensă față de Frank (James Duval), care îl manipulează prin viziuni. Filmul combină cu măiestrie latura umană a lui Donnie cu frământările sale interioare, stârnind atât curiozitate, cât și empatie.
Perfect Blue (1997), regizat de Satoshi Kon, o urmărește pe Mima, fostă vedetă J-pop (voce: Junko Iwao), care se confruntă cu un stalker periculos, crime misterioase și o realitate tot mai distorsionată. Animația filmului estompează cu măiestrie granița dintre fantezie și realitate, așa cum se vede în scena în care Mima își observă sinele trecut într-o reflecție, imaginea fiind lovită de un tren în timp ce ea cade în pat. Această abordare artistică evidențiază frământările interioare și identitatea fragmentată a protagonistei, transformând Perfect Blue într-un thriller psihologic captivant.
foto: PR